Ce-am pierdut şi ce-am câştigat la Webstock 2017

Mi-am dorit mult să ajung la Webstock. Anul trecut m-am trezit prea târziu şi n-am mai prins loc. Anul ăsta am fost ceva mai organizată şi am reuşit. Nu am plecat cu prea multe aşteptări pentru simplu fapt că nu ştiam exact la ce să mă aştept. Ştiam, în mare, cum se desfăşoară lucrurile dar asta nu însemna prea mult. Văzusem însă speakerii şi erau câţiva pe care îmi doream tare mult să îi ascult. Plus că mi se păreau foarte interesante şi sesiunile interactive care acopereau părţi esenţiale din Social Media.

Prima semidezamăgire, la care însă mă aşteptam, a fost absenţa de la conferinţă a dr. Cătălin Cârstoveanu. De ce spun că mă aşteptam? Pentru că eram convinsă că dacă va apărea o urgenţă la spital, şi era aproape imposibil să nu apară, nu va ezita să aleagă meseria în detrimentul unei apariţii publice. Aşa că am pierdut eu să îl ascult dar cineva, undeva, a primit poate dreptul la viaţă datorită lui. Iar asta este cu adevărat de nepreţuit.

Primul discurs a fost cel al lui Alex Gâlmeanu, care a vorbit despre începuturile lui, despre talent, exerciţiu, muncă multă şi doza de noroc ce face să pară viaţa un pic mai uşoară. Căutaţi despre povestea cu aparatul vechi descoperit în Anglia şi BBC, care s-a implicat în caz sau despre efectul Anastasia. Sunt foarte interesante. Cel mai mult însă mi-a plăcut sfatul lui pentru noi toţi: portofoliul personal este extrem de important în orice domeniu ai activa, nu doar în cel al fotografiei. Pentru că până la urmă, în era digitală, cartea noastră de vizită nu se mai rezumă la o bucată de carton.

A urmat Lucian Mândruţă, despre care am aflat că munceşte de la 14 ani. Că vă place sau nu de el, trebuie să recunoaşteţi că e un individ de la care poţi învăţa foarte multe. Controversat, cu limba/scriitura ascuţită, este unul dintre cei care ştiu ce este acela jurnalism adevărat. În stilul caracteristic, a dat câteva sfaturi importante pentru cei mulţi care există acum în online: „Testează, vezi ce nu suportă publicul dar nu te lua mereu după el. Trebuie să scrii ce simţi. Testezi publicul dar nu eşti sclavul lui.”
Mi-au mai plăcut răspunsurile lui la 2 întrebări grele. Cel mai bun lucru care i s-a spus vreodată: „Îmi pare rău că te-am dat afară”. Cel mai greu de dus lucru care s-a spus despre el: „Lucrurile adevărate. Minciunile sunt minciuni dar adevărul te doare”. Iar discuţia despre perioada în care a predat la Facultatea de Jurnalism este o radiografie dură a prezentului.
„Când mă întâlneam prima dată cu studenţii, îi întrebam:
– Cine vrei să fii?
– Andreea Esca.
Asta am auzit o perioadă lungă. Apoi:
– Cine vrei să fii?
– Mircea Badea.
Şi atunci m-am retras. Era clar că nu mai aveam nimic în comun cu aceşti studenţi.”

Marius Manole a fost, pentru mine, încântarea zilei. Sincer, direct, amuzant, este un om pe care cred că aş fi în stare să îl ascult şi o săptămână şi tot nu m-aş sătura. Am să schiţez mai jos câteva dintre poveştile lui de la Webstock 2017.
„Ne plângem foarte tare că emisiunile de la televizor sunt foarte proaste, considerăm că oamenii care apar în ele nu ar trebui să ne reprezinte. Dar actorii, când le sună telefonul, refuză să accepte astfel de proiecte. Şi atunci cine să schimbe mentalităţi, cine să facă ceva mai bine? (…)
Eu am acceptat, dar n-am scos prea multe cuvinte. Sunt foarte empatic cu mediul în care trăiesc şi pentru mine televiziunea e un mediu foarte periculos. Pe mine dacă mă bagi în mocirlă, mă murdăresc. Dacă mă duci într-un mediu strălucitor, strălucesc. (…)
E trist să înceapă să te salute lumea pe stradă sau pe Facebook după o emisiune de televiziune când tu faci teatru. (…)
Eu iubesc teatrul. Am crezut încă de când eram mic că am o stea norocoasă. Am simţit că nu e bine să trăieşti oricum, am ştiut că trebuie să fac ceva mare cu viaţa mea. Apoi m-am îndrăgostit de viaţa asta. Dar oricât de cunoscut ai fi, o formă fără fond nu va rezista în timp. (…)
Nu mi s-a părut nimic greu în viaţa mea, deşi am trăit mai mult prin trenuri. Multă vreme mi-am povestit viaţa taximetriştilor, chelnerilor pentru că nu aveam cui altcuiva. Dar ştiam că ăsta e preţul pentru ca undeva, cândva să îmi fie bine. Sigur că mă mai apucau şi pe mine melancoliile, mai plângeam şi eu printr-o gară. Eu mi-am ales meseria asta tocmai pentru că am fost un pic handicapat emoţional. Părinţii mei nu mi-au spus niciodată Te iubesc, pentru că se considera că ne răsfaţă. Eu am făcut teatru pe post de terapie. Acum mă duc acasă şi îi spui lui tata Te iubesc şi nu mi-e ruşine cu asta. (…)
Nu ne mai permitem să fim aşa boemi cum eram odată. Am devenit mult mai pragmatici, aproape sportivi. Anul trecut am vrut să sparg toate barierele, să fac tot ce am crezut că n-o să fac vreodată: conduc, mă trezesc dimineaţa pentru matinalul de la radio(îl puteţi asculta de luni până joi, de la 7 la 11, la Smart FM), m-am lăsat de fumat. Nu mai e timp de alint. (…)
Pe mine mă distruge Nu-ul ăsta. Nu se poate. Ba se poate orice. În afară de moarte, se poate orice. Eu aşa cred. (…)
M-am prins foarte devreme că Social Media poate să mă ajute în meseria mea. Se întâmplă multe lucruri în Bucureşti şi atunci trebuie să cauţi o cale să ieşi în evidenţă. Plus că mă suspectez că am şi eu nevoie de o doză mare de atenţie, aşa cum spunea şi Lucian Mândruţă. Eu folosesc Facebook pentru promovare, în rest nu mă pricep la nimic. Nu mă bag în altele că dacă mă pui să argumentez m-am pierdut. (…)
Sunt o fire optimistă. Cred că mi s-a demonstrat că din orice am avut de câştigat. Cunoşti un om, te agăţi de o idee, inventezi ceva.”
După prânz au fost mai multe paneluri de dezbateri, despre tendinţele în digital, influencer marketing, Instagram, blogging. Mi-ar fi plăcut să particip la toate dar dacă m-aş fi plimbat printre săli n-aş mai fi înţeles nimic. Aşa că am ales-o pe cea mai apropiată mie iar pe celelalte le-am urmărit aici, ceea ce puteţi face şi voi dacă sunteţi curioşi să aflaţi şi ce n-am cuprins eu în articol.
Una peste alta, a fost o experienţă interesantă şi abia aştept ediţia aniversară de anul viitor.

Photo credit: Sabina Ghiormescu / Webstock 2017

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.