Ce-aş fi vrut să ştiu despre varicelă şi am aflat doar când s-a întâmplat

Când m-a întrebat pediatrul dacă vreau să o vaccinez pe fiică-mea anti-varicelă primul impuls a fost să spun „Da”. Nu mă gândeam decât la urmele care îi vor rămâne pe corp dacă se îmbolnăveşte prea repede şi nu înţelege că nu trebuie să se scarpine. Plus că lipsa de la serviciu timp de vreo 2 săptămâni era practic imposibilă. Am citit însă mai multe despre vaccin şi am înţeles că nu aş face de fapt decât să amân inevitabilul. Şi, din nou, asta nu era o opţiune, pentru că e ştiut faptul că boala se manifestă mult mai violent la vârste înaintate. Aşa că am ales să o las nevaccinată pentru această boală şi doar speram să o ia mai după cinci ani, ca să fie cât de cât cooperantă.

N-a fost să fie. Avea 3 ani şi un pic când a apărut primul caz la grădiniţa ei. Au trecut cele două săptămâni de emoţii, s-au mai îmbolnăvit trei copii. Ea a rezistat. Încă două săptămâni, încă cinci copii consemnaţi la domiciliu. Ea a rezistat şi de această dată. Doar că stresul era tot mai mare, pentru că se apropia şi concediul şi era fix ce nu îmi doream: vacanţă ratată, bani pierduţi şi copilul de 3 ani cu varicelă.

Mă duc într-o după-amiază să o iau de la grădiniţă, fata – cam iritată. Niciun simptom din cele cunoscute, doar o stare aiurea. Nimic nu-i convenea, nimic nu-i plăcea. Am intuit ce avea să urmeze, chiar dacă nu se manifesta ca la carte. A doua zi de dimineaţă îi apăruse în zona claviculei un punct roz. Unul. Nimic mai mult. Putea să fie, putea să nu fie. Într-o oră au mai apărut câteva pe trunchi. Tot mici şi roz. Iar nu era suficient de clar. Până am ajuns la pediatru, în jurul prânzului, deja punctele se înmulţiseră iar unul dintre ele începuse să facă şi lichidul care nu mai lăsa loc de îndoială.

Am tot citit despre boală, simptome, manifestări, dar tot nelămurită eram în anumite privinţe. Mi-aş fi dorit să ştiu mai multe despre cât de repede apar, cât de repede se usucă, când apar mâncărimile etc. Ştiu că fiecare caz este diferit, dar eu am decis să vă spun cum a fost la noi, ca să vă faceţi o idee cei care încă nu aţi trecut prin asta.

Aşadar, ea nu a avut febră şi nici urme de răceală înainte de apariţia bubiţelor. În prima zi, când a început erupţia, până seara avea deja câteva zeci de vezicule. Pe timpul nopţii a făcut febră uşoară, care nu necesita medicamente, dar s-a plâns de dureri musculare şi de cap. Practic la ea au apărut după erupţie, nu înainte, aşa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri. Nu s-a plâns de mâncărimi.

A doua zi avea deja sute de vezicule, din vârful capului până în talpă, la propriu. Aia e, ea a făcut o formă zdravănă. Pot să fie şi doar 20-30 de bubiţe, în formele uşoare, uneori chiar şi mai puţine de atât. Au continuat durerile musculare şi de cap, prin urmare starea ei generală era fluctuantă, în funcţie de asta. A urmat încă o noapte foarte agitată. Nu s-a plâns de dureri, dar nici bine nu era.

A treia zi mai găseai puţine locuri pe ea care să nu fie acoperite de vezicule. Primele începuseră deja să se usuce, altele erau încă în plină evoluţie. Abia acum au început mâncărimile dar pe zi a fost suportabil. Cumpărasem deja celebra mixtură mentolată dar unul dintre medicii cu care am discutat m-a sfătuit să nu îi dau cu ea, pentru că are efect pe termen foarte scurt, usucă pielea foarte rău iar apoi senzaţia de mâncărime este şi mai aprigă. Am folosit în schimb un gel special pentru aşa ceva, care chiar şi-a făcut treaba. Noaptea a fost cruntă însă, pentru că ea nu mai reuşea să se controleze iar mie nu mi-a dat prin cap să o culc dezbracată, ca să o pot da mai uşor cu gel. Oricum, spre suprinderea mea, a acceptat foarte uşor explicaţiile legate de scărpinat şi urme. A ajutat mult şi că atunci când simţea că o mănâncă foarte tare venea la mine şi stătea să o mângâi eu peste bubiţe, uşor, cu palma şi buricele degetelor. O săptămână a durat practic toată distracţia, până s-au uscat toate veziculele.

Ce am mai aflat între timp este că nu e bine să ţii în căldură şi soare un copil care a făcut varicelă, pentru că există risc de a face meningoencefalită. Ce-i drept, aici părerile sunt împărţite. Unii medici spun că nu are voie la soare câteva luni, alţii spun câteva săptămâni, până trec urmele definitiv. Eu zic că oricum soarele ăsta nu e cel mai prietenos în această perioadă, aşa că nu voi face decât să fiu şi mai atentă decât am fost până acum. Arsenalul constă în pălării şi şepci fără număr, cremă de protecţie solară 50+ şi umbră multă.

Înţeleg că o altă problemă la unii copii este şocul pe care îl suferă când se văd acoperiţi de bube. Eu pe asta n-am experimentat-o, pentru că deja îi explicasem ce înseamnă varicela. Ştia că va avea multe vezicule pe corp aşa cum ştia şi că vor trece şi că nu vor lăsa semne dacă nu se va scărpina.

Acum, că s-a terminat, pot să vă spun că nu e chiar aşa de rău cum pare şi că dacă îi explici copilului în mod repetat despre ce e vorba, boala va trece uşor şi fără urme. Vă doresc să aveți sănătate şi putere, să treceți peste toate!

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.