Ce înseamnă un copil cu abilități înalte și cum îl poți ajuta să profite de ele

– Auzi, Didi, scrie în raport că eşti deşteaptă.

Faza 1. Aroganţa:

– De parcă nu ştiam deja asta.

Faza 2. Câştigul:

– Asta înseamnă că merit şi eu o recompensă, nu?

Sigur, noi două glumim mult pe teme extrem de sensibile, în general, pentru populaţie: şi despre inteligenţă şi despre frumuseţe şi despre felul în care abordăm diferite situaţii. Oscilăm între aroganţă şi autoironie cruntă, de nici cei mai aprigi duşmani n-ar putea să ne găsească „minusuri” mai bine decât noi. Avem amândouă sensibilităţi destule şi atunci încercăm să le tratăm tocmai, prin ironie şi autoironie, cele mai bune vaccinuri la acest capitol.

Îmi place să cred că îmi cunosc copilul bine spre foarte bine. Ştiu ce îi place şi ce nu-i place, ce-l ajută şi ce-l încurcă, ce-l umple de mândrie şi ce-l face să sufere groaznic. Ştiu şi că fie-mea e frumoasă de pică, şi că n-are rival când vine vorba de logoree şi negocieri verbale, că dacă îşi pune ceva în cap n-o opreşte nimic de la a duce acel ceva la bun sfârşit, că preferă oricând sportul şi activităţile în aer liber celor intelectuale. Ştiu şi că nu o fascinează materiile reale, nici limbile străine şi nici nu îi place să înveţe lucruri pe de rost. Are propria metodă de a acumula informaţii şi nu se dă niciodată în lături de la a găsi metoda mai rapidă şi mai simplă decât să piardă vremea cu una clasică, asta neînsemnând că metoda ei e neapărat mai bună sau că o duce la rezultatul dorit.

E un copil cu plusuri şi cu minusuri, ca oricare altul. La un moment dat însă, pentru că tot îmi spuneau oamenii cât de deşteaptă e Didi, am picat într-o extremă foarte proastă. Nedorind să mă îmbăt cu apă rece, cum e vorba la români, am început – în capul meu – să-i minimizez reuşitele şi calităţile. E flatant să-ţi fie lăudat copilul, iar ca să nu pic în capcana aroganţei am picat în opusul ei.

Ce înseamnă copil cu abilități înalte

Am încercat să-i ofer mereu Dianei acces la cât mai multe lucruri, ca să afle ce îi place şi să-i fie mai uşor când îşi aşterne drumul. Am încercat să-i lămuresc orice curiozitate tocmai ca să o încurajez să continue să întrebe şi să vrea să înveţe lucruri, din orice arie de interes avea ea în acel moment. Eram conştientă de ce poate şi ce nu poate sau poate mai greu, dar mi-am dat seama că nu mi-ar strica niciun ochi din exterior, care să analizeze lucrurile la rece şi specific, nu intuitiv, cum fac eu.

Aşa că am programat-o la o evaluare la Romanian Gifted School, o şcoală şi grădiniţă dedicată copiilor cu abilități înalte, unde curriculumul este adaptat nevoilor acestora şi etapelor lor de dezvoltare. Şi, da, la această şcoală nu mergi cu copilul de mână, plăteşti şi-l înscrii. Aici sunt acceptaţi doar copiii cu abilităţi înalte, iar programa este realizată astfel încât să-i ajute pe aceştia să le dezvolte, fără să ignore însă materiile şi informaţiile esenţiale. Există ore de scriere creativă, dezbateri, public speaking, etică, diplomaţie, implicare civică, antreprenoriat şi multe alte lucruri pe care, din păcate, nu le regăsim într-o şcoală de stat.

Ce presupun însă aceste abilități înalte?

Înainte de orice, trebuie să precizez că nu are legătură cu genialitatea. Copilul tău nu trebuie să fie genial ca să poată studia aici.

Iată doar câteva dintre semnele care ne dau de înţeles că avem de-a face cu un copil cu abilități înalte:

• citește și reține multe detalii;
  • își exprimă bine ideile;
  • are abilități analitice și de conceptualizare destul de devreme;
  • explorează o situație din mai multe puncte de vedere;
  • exprimă puncte de vedere ieșite din comun.
  • demonstrează abilități peste medie în artele vizuale;
  • prezintă talent în teatru, muzică, dramă, dans;
  • are capacitatea de a improviza.

Cel mai utilizat test pentru descoperirea abilităţilor cognitive ale copiilor, mai ales în descoperirea copiilor cu abilități înalte, este testul internaţional WISC IV – Wechsler Intelligence Scale for Children.

Este testul pe care l-a dat şi Diana şi cred că e o soluţie bună ca să înţelegi care sunt plusurile şi minusurile copilului tău. Departe de aceste abilități înalte – nu avem toţi parte de ele şi nu e nimic rău în asta, dar dacă le avem, nu strică să ştim ce să facem cu ele astfel încât să nu le lăsăm să se irosească – testul scoate la iveală aspecte multiple legate de dezvoltarea cognitivă a copilului, astfel încât să îl poţi ajuta aşa cum are el nevoie.

Se poate face copiilor între 6 ani şi 16 ani și 11 luni şi reflectă performanțele copiilor în domenii specifice funcționării cognitive, identificând scoruri ale coeficientului de inteligență total (CIT) între 40 și 190.

Un IQ sau un CIT egal sau mai mare de 130 este un indicator de supradotare.
Testul se face doar individual, în prezenţa unui psiholog autorizat şi durează între una şi 2 ore. Eu am profitat de pauză ca să beau o cafea lungă şi liniştită, la o cafenea drăguţă din apropierea şcolii. 🙂

Testul măsoară:

– înţelegerea verbală;
– raţionamentul perceptiv;
– memoria de lucru;
– viteza de procesare.

Media acestora dă valoarea CIT-ului, dar mult mai interesante sunt scorurile obţinute la categoriile menţionate mai sus, şi ele defalcate pe mai multe paliere. Acestea îţi arată, foarte clar, la ce excelează copilul tău sau unde are de lucrat ca să fie mai bun. Tot ele îţi indică zonele în care se simte confortabil, lucrează cu uşurinţă şi, în acest fel, afli cum să îl ghidezi ca să profite la maximum de acele calităţi.

Nu, nu e nicio problemă dacă nu ai un copil supradotat. Cei mai mulţi nu sunt. Dar cred că e super fain să ştii cum să îl îndrumi sau la ce să îl expui ca să îl ajuţi să crească în zonele în care e el mai bun.

Un astfel de test îţi poate scoate la iveală însă şi anumite probleme pe care poate nu le-ai detectat încă – precum dislexia sau discalculia – şi atunci iar e important pentru că poţi lua măsuri din timp.

Şi cred că mai e ceva extrem de important: să nu pleci către testare cu aşteptări prea mari. Dacă tu speri, de fapt, să dovedeşti că ai un copil supradotat şi se dovedeşte că este un copil firesc, s-ar putea să te trezeşti cu o dezamăgire pe care să n-o poţi masca în faţa lui. Iar copilul nu are nicio vină că nu-ţi împlineşte ţie aşteptările. Copilul tău este la fel de mişto indiferent de rezultat.

Citește și: Dragă Minister al Educaţiei, dacă până acum şcoala i-a pregătit pentru note de 5-6, ce urmează pentru copiii noştri? – Bianca Moruș (biancamorus.ro)