Cum am ajuns de la mama care-şi ferea copilul de tehnologie la mama care ia lecţii de programare de la fiică

Acum vreo 5-6 ani luptam din răsputeri cu moda de a lăsa copilul proptit în faţa telefonului sau televizorului. N-am crezut nicio clipă că un puşti de 1-2 ani are vreun beneficiu real din orice material la care s-ar uita, fie că vorbim de desene, melodii sau documentare. Şi să ne înţelegem: fiică-mea n-a fost deloc, dar deloc modelul de copil înţelegător sau liniştit. A fost modelul lipitoare şi urlătoare pentru care maică-sa era cea mai bună jucărie.

Au fost moment în care îmi luam câmpii – fie vorba între noi, încă mi-i mai iau – au fost momente în care am clacat şi i-am pus telefonul în braţe numai să prind şi eu 15 minute în care să nu mai arunc cafeaua la coş sau să pun rufele curate în maşina de spălat. Dar am ţinut cu dinţii ca ecranul să nu devină o obişnuinţă în viaţa ei.

A venit însă şi vremea când Youtube-ul a devenit nelipsit din peisaj din cauza muzicii şi a clipurilor 5-Minute Crafts şi când Netflixul s-a transformat şi el într-un punct de interes major. A venit în acelaşi timp vremea să înţeleg că nu pot rămâne un cerber ce are menirea să apere copilul de „ororile” tehnologiei şi că tot ce trebuie să fac, pe lângă instalarea programului de parenting control, este să compensez timpul petrecut de ea în faţa ecranelor cu timp în aer liber, sport, citit şi multe altele care nu presupun interacţiunea online.

Apoi a venit pandemia şi lucrurile s-au dat peste cap de tot. Şcoala – online, afterschool-ul – online, dansul – online, teatrul – online, până şi antrenamentele de atletism s-au mutat în mediul virtual. Şi de parcă nu stătea de ajuns cu ochii în telefon sau laptop, nici nu mai găseam resurse să-i interzic Youtube-ul când oricum era stresul cât casa şi dorul de colegi şi prieteni, la fel.

Acela a fost momentul în care am descoperit şi cursurile de programare şi, spre şocul meu, Diana s-a arătat interesată de ele. Am zis că încearcă ora de test şi că o să renunţe, căci nu era tocmai pe zona ei directă de interes şi nici nu are dexteritatea de a folosi mouse-ul. Când colo, când fata a descoperit că poate face chiar ea jocuri, lucrurile au stat tocmai la polul opus. Are deja 2 luni de când face aceste cursuri şi îmi este clar că nu e vreun geniu ascuns al programării, dar văd toate lucrurile bune pe care i le-a adus cursul acesta: umblă cu mult mai uşurinţă în laptop, ştie că pentru programare intră de pe Chrome, nu pe Explorer, a învăţat să-şi împartă ecranele, îşi modifică singură jocurile făcute în timpul cursului în funcţie de cum i se năzare că vrea să arate în acea săptămână. Sigur că pentru alţii lucrurile astea par banale, dar pentru mine, mamă de fată care nu a avut acces la laptop mai deloc şi nu a avut cum şi când să înveţe, îmi dau seama cât de utile îi vor indiferent de ce va alege ea să facă în viaţă.

Am profitat de faptul că am văzut cu ce se „mănâncă” programarea asta pentru copii şi am invitat-o la o discuţie pe temă dată pe Indira Abdulvoap, General Manager Logiscool România.

Ba ne plângem că stau copiii prea mult timp în faţa ecranelor, ba ne dorim să ajungă super programatori. La ce-i ajută, mai exact, cursurile Logiscool?

Într-adevăr, părinților nu le place să-și vadă copiii lipiți de ecran cu orele. Iar motivele pentru care le limitează accesul la laptop sau telefon sunt numeroase – consideră că cei mici se rup de colectivitate, comunică din ce în ce mai puțin, devin dependenți de jocuri sau rețele sociale și își pierd dorința de a descoperi și experimenta în lumea reală. O fac însă având în minte un singur scop: de a oferi copiilor lor un start bun pentru a reuși în viață, de a crește independenți și autonomi.

Prin cursurile noastre, venim să dăm un sens și utilitate acestui timp petrecut în fața unui device. Am construit module prin care copiii să-și dezvolte creativitatea, gândirea algoritmică și cea logică. Ne dorim ca prin cursurile de programare pe care le oferim să le dăm șansa de a avea acces nu numai la un viitor mai sigur, ci la o întreagă lume la care nici nu îndrăzneau să viseze.

Nu toți elevii noștri vor alege să devină programatori profesioniști în viitor, însă ei vor putea să se folosească de cunoștințele dobândite aici în aproape orice carieră vor alege mai departe. Înainte te specializai într-un anumit domeniu pe care îl urmai toată viața, acum trendurile arată că în viitor oamenii vor schimba 3-5 domenii de-a lungul vieții profesionale.

Tehnologia este un instrument pe care tinerii trebuie să-l învețe să-l folosească pentru a-și putea urma visele, oricare ar fi ele, chiar dacă acum pare că acestea n-ar avea legătură cu lumea digitală. Observăm deja cum tot mai multe domenii se interconectează – medicii operează alături de roboți, angajările se fac cu ajutorul inteligenței artificiale.   

Există un tipar pentru copiii care vin la voi? Trebuie să fie pricepuţi la ceva, trebuie să aibă înclinaţie sau puteţi lucra cu oricine?

Nu este necesar ca adolescenții sau copiii să aibă o experiență anterioară sau anumite înclinații. La cursurile noastre se pot înscrie inclusiv copii cu vârste mici – pornind de la 7 ani, singura cerință este să le placă să se joace, să fie curioși și să descopere lumea digitală. Spun joacă, pentru că la noi, copiii învață să programeze prin jocuri, realizând într-un final propriul joc. Metoda de predare se bazează pe experimentarea proprie, accentul fiind pus pe a înțelege informația, nu pe învățarea mecanică.

Nu numai că îi lăsăm pe cei mici să experimenteze, ba chiar îi încurajăm să facă asta astfel încât să învețe din propriile greșeli. Avem o cultură în care copiii sunt încurajați de către instructorii noștri să pună întrebări, să fie deschiși, să experimenteze, să fie creativi. 

• 

Tocmai pentru a fi cât mai aproape de fiecare cursant și pentru a le înțelege curiozitățile și modul de gândire, marea majoritate a instructorilor pe care îi avem – peste 200, în cele 35 de centre – sunt tineri, studenți sau absolvenți de mate-info, pe care îi instruim constant.

La ce să ne aşteptăm noi, părinţii, la finalul unui modul? O să ne spargă copiii parolele la email?

Noi îi încurajăm pe elevii noștri să folosească internetul și tehnologia în mod responsabil, îi învățăm principiile siguranței pe internet, apropo de „frica că ne vor sparge parolele”, și-i ajutăm să folosească mediul digital pentru rezolvarea problemelor reale ale comunității.

În primul rând copiii vor învăța noțiunile de bază ale programării într-un mod logic și intuitiv, similar modului de rezolvare a unui puzzle.

În funcție de modulul ales, copiii și adolescenții vor deprinde abilități de proiectare și programare necesare pentru dezvoltarea aplicațiilor sau jocurilor, vor putea înțelege cerințele unui proiect și cum să se adapteze în funcție de necesități, să creeze conținut și să-și exprime ideile în mediul digital, de la logouri, website-uri, meme-uri sau chiar propriile videouri.  La fel de important însă, copiii și adolescenții își vor dezvolta partea de soft-skills, atât de necesare în aceste zile, de la gândire analitică și cea logică, la autonomie, creativitate, curiozitate, vor învăța să comunice, să relaționeze și să facă schimb de informații, vă aibă vise și ambiții noi.

De când a început pandemia aţi mutat cursurile online. Ce e mai bine, ce e mai puţin bine?

Chiar înainte de închiderea școlilor, am căutat să găsim rapid soluții astfel încât elevii înscriși la noi să își continue studiile online, să rămână conectați cu instructorii și colegii lor. A fost un proces contracronometru – peste 30 de instructori s-au mobilizat, în primele zile de la închiderea școlilor și și-au dedicat mai bine de 200 de ore pentru a filma și pregăti primele lecții, astfel încât elevii să aibă materiale ajutătoare încă din prima săptămână.

Imediat după, pentru a menține același nivel de interacțiune între instructor și elev ca în sala de clasă, am lansat cursuri online prin videoconferință. Și putem spune că am avut un feedback bun nu numai de la părinți, dar și de la copii și adolescenți, care s-au bucurat să descopere de acasă lumea tehnologiei și cum o pot crea sau modela în funcție de viziunea pe care o au.

În plus, a fost o perioadă dificilă pentru acei părinți care au început să lucreze de acasă și care aveau nevoie de resurse educaționale pentru copii, echilibrate și atractive. Am avut cereri în acest sens și ne-am mobilizat să putem oferi cursuri, chiar și în varianta online.

Recent, am lansat Atelierele Digitale Online, cursuri săptămânale pe diferite discipline digitale, dedicate elevilor care-și propun să învețe ceva util în vacanța de vară. Interactive și distractive, Atelierele Digitale vor fi susținute de către instructori tot în sistem de videoconferință, însă ne dorim să putem relua și activitatea în centre.

Atelierele se adresează copiilor între 7 și 17 de ani. Elevii vor putea descoperi cum să creeze propriul joc, o aplicație, un clip video sau chiar propriul website, dar și care sunt principiile care stau la baza unor software-uri sau jocuri populare precum Android sau Minecraft.

De altfel, lansarea acestor cursuri online în sistem de videoconferință a fost un pas curajos pe care l-am privit ca o oportunitate de a ajunge la elevii din zonele unde nu avem o școală fizică, inclusiv la copiii din mediul rural sau  din diaspora.

O parte din încasările atelierelor de vară vor merge către Teach for Romania. De ce aţi luat această decizie?

Suntem conștienți că școala românească are multe lipsuri, iar perioada prin care trecem acum le-a scos și mai mult la suprafață. Integrată în procesul educativ, tehnologia s-a dovedit de un real ajutor, dar avem încă multe lipsuri pe care nu le putem acoperi decât accesând acea inteligență colectivă a actorilor implicați în educație. Acesta este și motivul pentru care am decis să direcționăm 3% din sumele încasate din Atelierele Digitale către Teach for Romania, organizația non-guvernamentală care caută și pregătește oameni motivați, cu sau fără experiență anterioară de predare, să devină învățători și profesori inspiraționali în învățământul de stat.

Educația este poate una dintre cele mai valoroase resurse necesare unui start bun în viață. O educație de calitate oferă copiilor nu numai acces la un viitor mai sigur, ci la o întreagă lume la care nici nu îndrăzneau să viseze. O viziune care ghidează Teach for Romania, dar pe care am îmbrățișat-o și noi, la Logiscool. Încă de la lansare, acum doi ani, ne-am propus ca prin programele noastre să oferim copiilor acces la o programă de calitate și la profesori care să-i inspire și să-i ghideze spre o lume a tuturor posibilităților, mai aproape de tehnologiile viitorului.

O întrebare din public: v-aţi gândit să aduceţi în ofertă şi cursuri pentru adulţi mai puţin prieteni cu tehnologia?

Momentan ne concentrăm pe ceea ce știm să facem cel mai bine: să dăm copiilor o educație de calitate care să-i ambiționeze să aibă vise noi. Ne-am propus să facilităm implicarea și interacțiunea copiilor și a părinților în domenii tech și conexe și să dărâmăm stereotipurile că programarea este plictisitoare. Suntem conștienți însă că părinții nu înțeleg în totalitate zona de IT – sunt un fel de generație hibrid – au tangență cu domeniul, îl utilizează zilnic, dar nu îi înțeleg pe deplin posibilitățile și implicațiile acestuia. Asta nu înseamnă că nu caută tot ce e mai bun pentru copiii lor. Interesul pentru edu-tech este pe un trend ascendent. Majoritatea părinților încep să înțeleagă de ce e important să adauge pe listă și orice tip de educație în zona tehnologiei.

Care este cea mai mare provocare într-o afacere care se bazează exclusiv pe lucrul cu copii şi adolescenţi?

Cea mai mare provocare este dată de responsabilitatea de a fi parte în procesul de modelare a copiilor. Nu-i un proces ușor, iar în momentul în care înțelegi cu adevărat misiunea pe care o ai, lucrurile devin cât se poate de complexe. Noi am creat un mediu inspirațional, identificăm instructori cu un anumit set de valori, care să reprezinte modele pentru copiii și adolescenții care urmează un modul Logiscool.