Cum să nu falimentezi în primii 2 ani

0

Nu cred că e cineva care să nu îşi imagineze cât de mulţi bani îţi scoate din buzunar un copil. Mă rog, nu îşi imaginează nimeni exact cât, dar se aşteaptă la sume mari. Ei, bine, întreţinerea lui este mai scumpă decât a unei maşini japoneze. Şi mai nasol e că plodul şi consumă mult.

Depăşim momentul scutece şi eventual lapte praf, căci oricum nu e ca şi cum am avea de ales, şi ajungem la haine. Iar aici chiar avem de unde alege şi unde ne învârti. În cei 2 ani de când sunt mamă de fată, am învăţat câteva secrete. Primul ar fi să nu iau haine fixe. Cresc ăştia, ceva de speriat. Ce-i venea bine ieri azi nu-l mai încape. Nu e glumă, nici exagerare. Bebeluşii chiar cresc peste noapte. Sunt sigură că povestea lui Făt-Frumos a fost scrisă de o mamă frustrată că iar a rămas fără haine pentru fi-su. Apoi, perioadele de reduceri sunt fenomenale. Găseşti câte 3-4 bluze la preţul uneia singure sau câte 2 colanţi la banii cu care poate nu luai nici o pereche.

 

Şi nu e foarte greu să anticipezi cam cât crezi că va purta copilul sezonul următor. Site-urile din afară, eu le-am testat pe cele de Marea Britanie, sunt vis la reduceri. E adevărat că cele mai multe nu livrează la noi, dar soluţii există întotdeauna. Pentru hainele de tăvăleală sunt ideale cele din hipermarketuri. Bumbac, nu foarte calitative dar la preturi rezonabile. Şi acum vine vestea cu adevarat proastă, mai ales dacă sunteţi mame de fete. Oricâte economii veţi face la vânătoarea de reduceri, oricum veţi cheltui mult prea mult pe rochiţe, fustiţe şi tot felul de „-iţe” doar pentru că sunt foarte frumoase şi i-ar veni perfect piticei. Asta cand nu isi alege ea, oricum, ce ii place ei.

Articolul precedentShopping-ul de după
Articolul următorTaţii au păreri
Numele spune multe despre mine. N-am scris eu Utopia dar aş fi putut. Am crezut mereu că dacă oamenii îşi doresc, pot face în aşa fel încât să trăim cu toţii într-o lume mai bună. Am învăţat însă pe parcurs că ce e bine pentru mine nu e bine şi pentru altul. Acum 30 de ani eram convinsă că o să schimb lumea. Zece ani mai târziu eram hotărâtă să o schimb. Pe ultima sută de metri, în apropiere de Bacalaureat am dat poliţia pe jurnalism. Tot bine îmi doream să fac, dar altfel. Şi am făcut asta preţ de vreo 15 ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here