De ce vorbeşti aşa urât, femeie?
A scos o fată, Erika Isac pe numele ei, o melodie care a revoltat o mare parte dintre bărbaţi şi destule femei. Ca de obicei, cei mai mulţi dintre ei s-au împiedicat de formă până să ajungă la fond.
Vorbeşte prea urât fata asta, apare goală, denigrează bărbaţii, vorbeşte prea urât. Pare că mă repet? Deloc întâmplător. Nu o dată am auzit că o doamnă sau domnişoară trebuie să fie delicată, educată, deloc agresivă şi să nu înjure niciodată.
Crezi că atunci când ţi se pune cuţitul la gât în lift şi ţi se şopteşte în ureche în timp ce ţi se trage de haine: „Dacă scoţi vreun cuvânt mori pe loc.” agresorul va rezona cu rugăminţile tale fierbinţi de a fi lăsată în pace?
Crezi că atunci când surprinzi un hoţ cu mâna în geanta ta va zâmbi ruşinat când îi atragi atenţia că te fură?
Crezi că atunci când un profesor îţi face avansuri repetate şi tu îl refuzi tot de atâtea ori îţi va spune: „Iartă-mă! Am greşit.”?
Sau un bărbat cu care ai ieşit o singură dată, la o cafea, care te sună şi îţi trimite mesaje în mod repetat, de pe alte şi alte numere neblocate încă de tine, crezi că se va opri cu vorba bună?
Un şef care te îndeamnă să fii mai drăguţă cu el sau cu alţii, ca să creşti în carieră va fi impresionat de rugăminţile tale de a fi lăsată în pace?
Sunt doar câteva dintre exemplele trăite de femei pe care le cunosc. Am prietene care au fost abuzate fie pentru că nu au avut putere să-i facă faţă agresorului, fie pentru că au îngheţat de spaimă. Am prietene care au scăpat din situaţii limită pentru că nu s-au pierdut cu firea şi s-au luptat până la sânge, la propriu, cu cei care credeau că e dreptul lor să se folosească de femei ca de nişte obiecte fără suflet, creier sau voinţă.
Femeile învaţă încă de când sunt copii că trebuie să se ferească, să fie cu ochii în patru, să-şi asigure integritatea pentru că oricând, oriunde poate apărea un individ care consideră că are drepturi asupra lor. De la oglinzi pe sub fuste şi pipăieli pe holurile şcolilor la cuvinte porcoase sau palme pe fund în timp ce mergi pe stradă, de la agresiuni verbale sau fizice la cele sexuale, fetele cresc cu teama că sunt expuse indiferent de mediul în care ajung.
Ne deranjează că înjură Erika? Oare de ce ne deranjează mai mult decât abuzurile în sine?
Câte femei merg cu cheile între degete, de la maşină până în casă, de teamă să nu apară din beznă vreun agresor?
Câte femei trimit live location unei prietene atunci când merg la o primă întâlnire?
Câte femei au strâns din dinţi oripilate când li s-au adresat cuvinte „de apreciere”, cu conotaţie sexuală, când au trecut pe lângă un grup de bărbaţi?
Câte femei s-au prefăcut că vorbesc la telefon ori de câte ori treceau prin zone întunecate sau pe lângă mai mulţi indivizi adunaţi la colţul blocului?
Câtor femei li s-a spus că sunt curve pentru că erau îmbrăcate într-un anumit fel, purtau o anumită nuanţă de ruj sau pur şi simplu au refuzat avansurile unui bărbat?
Câte femei nu au auzit de la alţii, în situaţia unui viol sau a unei agresiuni fizice că „şi-au meritat-o”, „şi-au cerut-o”, „voia, dar nu voia să recunoască”?
Câte femei nu au fost sfătuite să tacă şi să meargă mai departe, să uite sau să renunţe, că se bat cu morile de vânt?
Melodia asta nu e despre toţi bărbaţii, cum nici frica femeilor nu se manifestă în faţa oricărui bărbat. Melodia asta este despre o frică care mocneşte într-o mulţime de femei, dar pe care puţine o verbalizează. Şi de ce nu o verbalizează? Pentru că atunci când au încercat să vorbească despre ceea ce simt şi trăiesc li s-a spus că sunt isterice, prea fricoase, prea sensibile, exagerate, le place să se victimizeze etc. Pentru că atunci când au avut de suferit au fost puse la zid de parcă ar fi vina lor că sunt abuzate.
Şi da, abuz înseamnă şi o palmă peste fund, şi o invitaţie la mare din partea unui profesor sau şef, şi telefoane peste telefoane date unui om cu care te-ai văzut o dată în viaţă. Abuzul ia o mulţime de forme, iar atâta timp cât băgăm capul în nisip lucrurile nu se vor ameliora.
Mie nu mi-e teamă de cuvinte care încep cu „p” sau cu „f”. Mie mi-e teamă de agresorii mascaţi sub feţe de oameni civilizaţi şi aparent educaţi. De ei e cel mai greu să te fereşti.
Mi-a adus aminte de propriile mele experiente si ale prietenelor mele, care au fost nevoite sa faca fata unor situatii limita din cauza comportamentului agresiv al unor barbati. E trist ca in societatea noastra inca exista aceasta mentalitate a barbatilor puternici si a femeilor supuse si delicate. Este inacceptabil sa ne obisnuim cu astfel de comportamente si sa le trecem cu vederea. Ati spus-o foarte bine, de ce ne deranjeaza mai mult un cantec al unei artiste care vorbeste prea urat, decat abuzurile la adresa femeilor? Ar trebui sa ne trezeasca la realitate si sa actionam impreuna pentru a schimba aceasta mentalitate. Femeile nu ar trebui sa traiasca cu teama de a fi agresate, iar barbatii ar trebui sa inteleaga ca femeile nu sunt bunuri pe care le pot folosi cum doresc. Este nevoie de educatie si de implicare din partea noastra pentru a schimba aceasta realitate si a crea un mediu in care femeile sa se simta in siguranta si respectate.
Este intr-adevar revoltator faptul ca Erika Isac, cu melodia ei, a reusit sa enerveze si sa deranjeze atat de multa lume din cauza ca vorbeste urat, apare goala si denigreaza barbatii. Insa, cat de des ne implicam si ne revoltam atunci cand femeile sunt abuzate si tratate ca niste obiecte de catre barbati? Cat de des luam atitudine si facem ceva in privinta acestor situatii?
Femeile se tem mereu de toate aceste scenarii, deoarece ele se intampla cu adevarat si sunt traite de multe dintre noi. De la priviri indecente si atingeri nepotrivite la violenta fizica si verbala, suntem mereu in alerta si ne ferim sa nu atragem atentia pe strada.