De vorbă cu profesorul căruia nu-i este frică să asculte de copii

Încă arătăm cu ușurință cu degetul și petrecem prea puține momente în reflecție și incluziune, încă avem standarde de calitate diametral opuse sau incredibil de diferite. Încă suntem ușor indisponibili pentru o schimbare profundă, însă nu e nimic pierdut, viața este una și e musai să facem lucrurile cât de bine putem.

0

Despre Claudia Chiru am mai scris și o să mai tot scriu probabil, pentru că este mereu neobosită și cu o grămadă de idei pe care le și transformă în fapte, nu le lasă doar la stadiul de idei. Este învățătoarea pe care mi-aș fi dorit tare mult să o aibă fiica mea. Nu va fi așa, dar va beneficia măcar de stilul ei de educație la afterschool unde, disperată cum sunt, i-am rezervat locul în urmă cu vreo 2 ani. Nu știam atunci unde va ajunge acesta, dar știam că este ceea ce îi trebuie Dianei. S-a și dovedit asta anul trecut, când a mers într-una dintre Taberele Urbane realizate de ei. Am lăsat-o luni dimineață acolo, între oameni pe care nu îi mai văzuse niciodată și cu copii mai mari decât ea, iar când am mers să o iau după-amiaza a început să urle și să povestească despre toate minunile pe care le-au făcut în ziua respectivă înainte să apuc să mă apropii de ea. Mă întreabă frecvent când va începe cursurile și continuă să povestească extaziată de acea săptămână petrecută la SAGA Kid. Între timp sediul s-a schimbat, iar lucrurile au evoluat. Așa că am luat-o din nou la întrebări pe fondatoarea SAGA, Claudia Chiru, profesor pentru învățământul primar la o școală generală din capitală.

Claudia Chiru, profesor pentru învățământul primar

Afterschool-ul se transformă din toamnă în Hub educaţional. Ce înseamnă asta? Care e diferenţa dintre programele pe care le desfăşuraţi deja şi ce va fi din septembrie?

Da, asa este, ne-am mutat într-un spațiu mai mare, în acest moment funcționăm într-o clădire cu 5 niveluri pe care am denumit-o SAGA Tower și desfășurăm programul de tabere urbane, SAGA de Vară. Pentru că ne-am dorit întotdeauna să venim în întâmpinarea nevoilor familiilor cu copii am lărgit proiectul SAGA și anul acesta am adăugat o nouă direcție, cea de before-school, pe lângă cea de after-school. Am așezat sub umbrela încăpătoare a Hub-ului Educațional un concept inedit de before-school în ceainăria SAGA alături de petreceri tematice, conferințe, evenimente, talkshow-uri radio și/sau tv din sfera educației, toate dedicate preadolescenților și adolescenților. Adică, simplificat, am creat un spațiu de învățare colaborativă pentru copiii din gimnaziu și liceu, spațiu în care pot lucra alături de intelectuali dispuși să dea înapoi societății prin intervenții punctuale.

Spuneai că şi-ar găsi şi adulţii locul acolo, dacă sunt dispuşi să răspundă întrebărilor. Ce presupune asta, mai exact?

Adulții care au ajuns la o anumită înțelepciune cognitivă și emotională sunt mai mult decât bineveniți la ceainăria SAGA pentru a interacționa cu copiii care își fac proiectele școlare acolo, cu tinerii care au nevoie de răspunsuri în mediu non-formal. Întotdeauna în ceainăria SAGA va fi un adult care te va ține de mână pentru a te debloca, pentru a te învăța să faci o schemă logică și un mindmap, pentru a-ți arăta cum se stabilesc ancorele mentale și emoționale, pentru a te trage în Sfânta Zonă a Proximei Dezvoltări a lui Vygotsky prea puțin pusă în valoare în societatea noastră, pentru a-ți arăta un exemplu real, în carne și oase. Adulții pot veni oricând doresc, împreună cu echipa vom gândi un abonament sau nu, depinde de cum vor decurge lucrurile. Suntem deschizătorii acestui drum, vor găsi Wi-Fi, ceai, cafea, snack-uri sănătoase, muzică bună, cărți, prize, flipchart-uri, amfiteatru, tv, calculator, dacă au nevoie și inspirație, însă e musai să știe că în orice moment pot primi o întrebare sau o rugăminte din partea unui elev care poate nu a înțeles foarte clar din clasă ce are de făcut sau care poate are o dilemă morală, o fractură de logică etc.

Când ai pornit SAGA știai clar unde vrei să ajungi sau au venit schimbările pe parcurs?

Știam clar că va crește și îmi doream să aibă o zonă dedicată și elevilor din 5-8, știam că va genera o comunitate care va gravita în jurul binelui copiilor și știam că echipa va crește și se va dezvolta pentru a fi ca o familie. Pe parcurs s-au mai adăugat schimbări, bineînțeles, însă nu m-am abătut în afara sferei, adică fac tot ceea ce știu să fac cel mai bine.

Ce le lipseşte şcolarilor din zilele noastre?

Cred că le lipsesc ghidajul și câteva scurtături care să nu aibă rolul de a încuraja superficialitatea ci de a ușura și înfrumuseța procesul educațional, adică învățarea în care ei se implică în viața de după școală. Le lipsește rețeaua de sprijin a societății și profesioniștii cu coloană vertebrală de nezdruncinat. Au nevoie de modele care să facă lucrurile așa cum trebuie, nu doar să declare.

Ce le lipseşte profesorilor?

Vocația. Înțelegerea și asumarea vieții profesionale ca pe o responsabilitate, ca pe un model care curge în viața personală, deci devin o mare puternică cu rolul fundamental de a educa societatea.

E o întreagă dezbatere, ca să nu zic luptă, între anumiţi părinţi şi profesori pe tema educaţiei. Mai precis, am tot citit/auzit că nu e treaba şcolii să educe, ci să înveţe. Tu cum vezi lucrurile?

Școala primește un copil care are baza educației așezată în cei 7 ani de acasă, însă de acolo este responsabilă pentru a șlefui și a face să strălucească ceea ce a primit. Învățarea făcută cu oameni pasionați are o putere magică, la școală le arătăm copiilor bucuria cunoașterii, magia inteligențelor multiple și a învățării experiențiale, unica posibilă și productivă în 2019, puterea învățării colaborative și responsabilizarea, alături de baza cognitivă pe care o așezăm ca la carte, evident.

Şi dacă tot am ajuns la capitolul ăsta, observ că e o luptă continuă între cele 2 părţi pe tema celui care greşeşte mai mult. Profesorii se plâng de părinţi, părinţii de profesori. Ce e de făcut?

Este nevoie de o schimbare de paradigmă la nivel societal. Nouă ne e încă rușine și frică de greșeală, încă ne paralizează gândul și ne îmbolnăvește experiența greșelii în sine. Încă arătăm cu ușurință cu degetul și petrecem prea puține momente în reflecție și incluziune, încă avem standarde de calitate diametral opuse sau incredibil de diferite. Încă suntem ușor indisponibili pentru o schimbare profundă, însă nu e nimic pierdut, viața este una și e musai să facem lucrurile cât de bine putem.

Dacă ai fi Ministrul Educaţiei, care ar fi prima măsură pe care ai lua-o şi ce ai schimba apoi în sistemul educaţional autohton?

Aș schimba modul de predare și modul în care ne raportăm la procesul educațional, aș lucra muuult la zona de resurse umane, la comunitate și apoi aș reforma școlile, organizarea acestora.

Știu cât este de contestată Claudia Chiru de unii dintre colegii săi. Știu însă și că sunt mulți alții care îi apreciază onestitatea și eforturile pe care le face. Știu că sunt mulți ca ea care nu au auzit de ea. Îmi doresc ca vocile acestora din urmă să fie tot mai puternice și să atragă cât mai mulți de partea lor. Îmi doresc ca profesorii români să fie profesori, mentori și exemplu, nu tirani. Îmi doresc ca generația asta care intră acum pe băncile școlii să învețe de drag, nu de frică, să aibă curaj să întrebe și să primească răspunsurile pe care le cere, să vrea să afle și să facă mai multe, iar asta nu se poate fără aportul unor profesori adevărați, care nu uită că pasiunea este esențială în meseria lor și că modul lor de a acționa în clasă determină în mare măsură viitorul elevilor și al țării întregi. Să nu uităm ce spunea Immanuel Kant: ”Un popor fără cultură e un popor ușor de manipulat.”

Nu uitaţi: dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, daţi follow şi paginii mele de Facebook.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here