Ce-am ştiut şi ce-am mai aflat despre acidul hialuronic

N-am fost eu niciodată pasionată de înfrumuseţare sau îngrijire corporală. Mi se părea că o demachiere corectă şi poate o cremă, din când în când, sunt suficiente pentru ten. E adevărat, nici nu m-am visat vreodată vreo prinţesă veşnic tânără. Cred că e firesc să îmbătrâneşti şi să nu îţi fie teamă de asta.

Ba mai mult, toată piţiponceala excesivă a anilor 1990 – 2000 m-a făcut să cred că ăsta este principalul obiect de activitate al medicilor chirurgi esteticieni: să schimbe înfăţişarea unor individe şi indivizi până nu-i mai recunosc nici propriile mame. Atât de tare m-a enervat fenomenul acesta încât nici n-am insistat să mă documentez despre subiect. Habar n-aveam care este diferenţa dintre botox şi acid hialuronic, de exemplu. Nu mai vorbesc de diferenţa dintre chirurgie estetică şi dermatoestetică. Tot o apă şi-un pământ era în capul meu.

În ultimii ani însă, prin prisma blogului, am tot luat contact cu medici cu diverse specializări, inclusiv în dermatoestetică, sora mai frumoasă a dermatologiei sau estetica naturală, cum i se mai spune. Mai precis, vorbim de medici dermatologi cu supraspecializare, care folosesc metode minim invazive(deci nu vorbim de chirurgie, ca să nu existe dubii) pentru îmbunătăţirea aspectului fizic. Şi aici vorbim de epilarea definitivă(care mie mi se pare o megainvenţie), tot felul de intervenţii pentru tratarea acneei sau a cicatricilor postacneice, modelarea buzelor(aia făcută de habar n-ai că există, nu diformităţile care umplu paginile tabloidelor şi ecranele televizoarelor) şi tratamente de reîntinerire.

Şi uite aşa am ajuns eu zilele trecute la o „lecţie deschisă” cu un produs adus în România de vreun an şi ceva, un tratament injectabil pe bază de acid hialuronic, Juvederm Volite. Şi tot aşa am aflat că există peste 40 de firme producătoare de acid hialuronic dar că românii nu se aruncă cu capul înainte, sunt printre cei mai atenţi la detalii, vor să înţeleagă cât mai bine produsul înainte să decidă dacă îl folosesc sau nu. Şi înainte de asta se documentează despre procesul de îmbătrânire, ceea ce am decis şi eu să fac acum, la spartul târgului. 😊

Faţa este printre cele mai puternic vascularizate părţi din corp. Undeva după 35 de ani(poate fi mai devreme sau mai târziu, în funcţie şi de genetică şi de modul de viaţă), grăsimea din ea începe să se resoarbă, volumul acidului hialuronic din epidermă începe să scadă, tonicitatea scade şi ea şi încep să apară ridurile. Practic, rolul acidului hialuronic este să transporte substanţele nutritive către celule şi reţinând cantităţi foarte mari de apă, este esenţial pentru hidratarea pielii. Când acesta începe să se resoarbă, elasticitatea pielii se pierde şi ea şi ajungem la aşa-numita „faţă căzută”. Acesta este şi scopul substanţelor pe bază de acid hialuronic: să refacă volumul natural al feţei şi calitatea pielii.

Dr. Gabriela Albu nu doar că ne-a explicat toate acestea şi multe altele, dar ne-a arătat şi cum anume se face injectarea, ca să nu fugim mâncând pământul când auzim de ace. Am văzut pe viu cum 2 doamne au fost supuse unor tratamente cu acid hialuronic, în funcţie de necesităţile fiecăreia, iar în timp ce noi ne văitam şi ne gândeam la suferinţa lor ele făceau bancuri şi râdeau pe seama noastră. Practic, am înţeles că e dureros pentru privitor nicidecum pentru cel tratat.

Ce-am mai aflat despre această procedură? Că te întinereşte cu 5-10 ani, că dacă apelezi la ea din timp este mai puţin costisitoare şi ţine mai mult, că bărbaţii sunt în general mai hotărâţi când apelează la dermatoestetică şi că sunt în principal focusaţi pe ridurile de pe frunte în timp ce femeile se decid mai greu şi vor să repare totul într-o clipă. Şi, cu de la mine putere, vă recomand ca dacă alegeţi să apelaţi la astfel de tratamente, să mergeţi la medici specializaţi, nu să căutaţi cine ştie ce oferte dubioase pe internet.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.