Despre oameni, idei şi comunităţi

Cum viaţa mea socială era egală cu zero, iar angoasele de mamă la început de drum erau tot mai mari, am început să ader la tot felul de grupuri, să postez tot mai mult pe Facebook, apoi am început să scriu pe blog.

0

Acum aproape 8 ani toată lumea vorbea în jurul meu despre evenimentele, personale cele mai multe, afişate pe Facebook. Toate pozele din vacanţe erau pe Facebook, tot acolo erau toate informaţiile importante, cum ar fi naşterea unui copil sau căsătoria cuiva, începuseră uşor să apară şi informaţii de interes general. Eu eram încă Gică Contra.

  • „Nu-mi fac eu cont de Facebook. N-am nevoie de aşa ceva. N-am avut hI5, n-am avut nimic de genul ăsta, îmi fac acum, la bătrâneţe, cont de Facebook.”

Cum însă oamenii insistau să discute mai mult pe acolo, iar eu nu prea mai aflam mare lucru, am decis să fac şi eu pasul cel mare. Aşa că de ziua mea, acum 7 ani, grupul meu de zăpăcite de la locul de muncă de atunci îmi deschidea primul cont de pe vreo reţea socială. Mulţi ani am avut în listă până într-o sută de oameni, toţi cunoscuţi foarte bine, iar contul nu-l găseai nici dacă dădeai cu tunul. Era totul secretizat, iar eu eram un fel de stalker. Mă uitam, nu comentam, nu dădeam like.

Am început să fiu ceva mai activă odată cu naşterea fiică-mii. Cum viaţa mea socială era egală cu zero, iar angoasele de mamă la început de drum erau tot mai mari, am început să ader la tot felul de grupuri, să postez tot mai mult pe Facebook, apoi am început să scriu pe blog şi, ceva mai târziu, să îmi şi deschid contul altora, mai mult sau mai puţin cunoscuţi.

Am înţeles de-a lungul anilor cât de importante şi puternice sunt comunităţile din online, nu doar cele din offline. Dar aici apare o altă chestiune. Contează foarte tare ce-ţi doreşti de la comunitatea în care intri sau pe care o construieşti. Nu cred că există un răspuns corect sau unul greşit. Am văzut comunităţi de gameri, de microbişti, de educaţie formală sau informală, de modă, de muzică, de mame pentru care e important modelul unghiilor, de mame pentru care e importantă educaţia pe care o dau. Am fost într-o grămadă de grupuri în care mă uimeam şi mă enervam în acelaşi timp. Sunt în alte grupuri din care învăţ şi pe ai căror membri îi admir. Este important să fii acolo unde te simţi tu bine şi să faci ceea ce îţi e ţie bine, atâta vreme cât, exact ca şi în viaţa reală, nu-i deranjezi pe alţii sau nu te dedai la activităţi ilegale.

Tot despre comunităţi am discutat şi la ultima ediţie a Digital Parents Talks, cu doamne care s-au dedicat construirii unor grupuri faine, cu cauze pe măsură. Atena Boca (La primul bebe), Adelina Oane (Zen Mommy Village), Roxana Domnica (MORE Networking) şi Mira Loghin (Lumea lui MOMO) au vorbit despre începuturi, despre schimbări, reguli şi obiective, despre obstacole şi lucrurile care le motivează să meargă mai departe, despre cum şi cât creşti comunitatea.

Foto: Mihai Răitaru

Pe lângă lucrurile frumoase şi cele mai puţin plăcute, a fost o idee principală care a rezultat din toate discuţiile: nu poţi controla totul. Poţi ajuta, poţi învăţa, poţi educa, dar nu poţi controla. Ca şi în offline, în online lucrurile sunt imprevizibile. Ba mai mult, aici lucrurile pot lua o amploare pe care nici nu o bănuieşti şi trebuie să înţelegi că toate acestea sunt mai presus de dorinţele şi aşteptările tale. Trebuie să înţelegi şi că nu poţi fi pe placul tuturor şi că întotdeauna, oricât de bine intenţionat ai fi, vor apărea oamenii care îţi vor spune cât de mult greşeşti sau îţi vor aduce critici şi injurii doar pentru că pot, pentru că este mai uşor să faci asta de la adăpostul laptopului sau telefonului mobil decât dacă ai fi faţă în faţă cu persoana respectivă.

Pe lângă toate cele discutate acolo, eu am mai înţeles în ultimii ani un lucru: nu contează doar dimensiunea comunităţii, ci şi oamenii care fac parte din ea. De multe ori sunt mult mai puternice acţiunile sau recomandările dintr-un grup mic, dar foarte bine închegat şi prezent decât cele dintr-un grup mare, dar fără ţintă şi cu oameni adunaţi din toate părţile şi fără prea multe interese comune. Şi atunci cred că e foarte important să te uiţi la calitate, nu doar la cantitate şi să decizi ce este mai important pentru tine.

Foto: Mihai Răitaru

Ultima ediţie a Digital Parents Talks a avut loc la Cartier Hub, un spaţiu foarte fain, construit şi dedicat antreprenorilor şi oamenilor din Drumul Taberei. Şi-au adus contribuţia, pe lângă cele 2 doamne care au creat această poveste minunată – Ana Nicolescu şi Lavinia Pavel, şi cei de la Artesana (dacă nu le-aţi încercat produsele, e musai să o faceţi – v-o spune o dependentă de lactate), iar Chiftelărie ne-a asigurat liniştea la masa de prânz (cine are timp să vorbească când se îmbuibă cu bunătăţi?).

Foto: Mihai Răitaru

Nu uitaţi: dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, daţi follow şi paginii mele de Facebook.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here