Liber la educaţie sau educaţie la liber?

Educaţia pare un tărâm plin de nisipuri mişcătoare. Ca părinte eşti ros de întrebări şi de incertitudini. Cât de mult e prea mult? Cât de puţin e prea puţin? Iar fiecare certitudine vine dintr-un bagaj cumulat cu amintiri plăcute şi ceva frustrări. Mulţi dintre noi vrem să ne creştem copiii în spiritul lucrurilor de care ne aducem aminte cu plăcere din copilăria noastră şi vrem să schimbăm ceea ce considerăm noi că nu ne-a făcut prea mult bine pe termen lung.

Şi de parcă nu e suficient că nu ştii niciodată cu siguranţă dacă faci bine ceea ce faci, eşti expus şi judecăţii celor din jur. Nici nu mai ţin minte de câte ori am fost privită ca o mamă cumplit de rea pentru că le interziceam celor din jur să pună mâna pe fata mea atunci când cădea şi eu îi spuneam că poate să se ridice singură, încercând să evit să o fac o plângăcioasă care face o dramă din orice zgârietură. Sau când eu îi spuneam să încerce ceva(să urce, să coboare etc) şi o supravegheam din umbră şi se trezea un om de bine să îi dea o mână de ajutor sau să o ia în braţe. Sigur, cunosc şi reversul medaliei, când eu încercam să îi dau o lecţie(legat de faptul că nu poţi primi oricând, orice iar urletele cu siguranţă nu te vor ajuta) iar necunoscuţi veneau să îmi dea mie lecţii despre „sărăcuţa copilă”.

La fel de mult mă deranjează şi presiunea constantă pusă asupra copiilor. Trebuie să înveţe să citească pe la 4 ani, să meargă la cursuri de dans, de karate, de limbi străine, de pian şi de cine ştie ce alte minunăţii. Trebuie să fie cei mai buni, să aibă note maxime, să exceleze în absolut tot ceea ce fac. Eu nu îmi doresc ca fiică-mea să fie o incultă dar nici nu vreau să fie cea mai tare din parcare. Mă mândresc cu ea aşa cum e, n-am nevoie să primesc aplauze din partea celorlalţi pentru ce copil cuminte şi educat am. Încerc să îi descopăr calităţile şi înclinaţiile, ca să o pot îndruma să şi le dezvolte.

Dar mă panichează deja faptul că se apropie momentul în care va merge la şcoală iar la noi încă se pune accent pe competiţie dusă la extrem şi pe ideea că un copil trebuie să aibă note mari la toate materiile. Şi stau şi mă întreb cât, cum şi cam ce ar trebui eu să fac să fie bine. Pentru ea, nu pentru mine. Am o mulţime de întrebări şi sunt convinsă că la multe dintre ele voi afla răspunsul duminică, pe 11 iunie, în cadrul evenimentului „Liber la educaţie sau educaţie la liber?”. Oana Moraru, consultant educaţional, Gaspar Gyorgy, psihoterapeut relaţional, Carmen Lică, director executiv CEDP şi Larisa Petrini, Health Coach şi ambasador Jamie Oliver  sunt cei care vor încerca să ne îndrume.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.