Literatură de groază pentru copii

De multă vreme tot încerc să înţeleg bizareriile literaturii pentru copii. Că sunt poveşti, poezii sau cântece, problema este aceeaşi. Multe dintre ele sunt absolut cumplite. În loc să îi introducă pe pitici într-un mediu plăcut, bagă groaza în ei.

Nu mă înţelegeţi greşit. Nu vreau să îmi cresc copilul într-un bol de sticlă, să creadă că trăieşte într-o lume perfectă, unde nu se întâmplă niciodată ceva rău. Departe de mine astfel de gânduri. Dar pot să îi explic despre pericolele şi lucrurile grave ce se pot întâmpla în lume fără să îi creez coşmaruri. Sau măcar pot să încerc.

Sunt convinsă că ştiţi cu toţii celebra „Capră cu 3 iezi” şi că primul impuls este să spuneţi că v-a fost citită în nenumărate rânduri în copilărie şi nu a avut vreun efect negativ. Dar să ne aducem aminte mai bine ce spune la fel de celebrul autor Ion Creangă.

„Arzi, cumătre, mori, că nici viu nu eşti bun! (…) Moarte pentru moarte, cumătre, arsură pentru arsură.”

Sau la fel de celebrul George Coşbuc:

„A venit un lup din crâng

Şi-alerga prin sat să fure

Şi să ducă în pădure

Pe copiii care plâng.

(…)

Ieri pe drum un om sărac

Întreba pe la vecine:

Poartă-se copiii bine?

Dacă nu, să-i vâr în sac.”

Câţi dintre voi vă uitaţi sub pat înainte să mergeţi la culcare? Câţi dintre voi v-aţi trezit urlând, că eraţi urmăriţi de tot felul de monştri, apăruţi din cine ştie ce poveşti stranii?

Copiii sunt oricum atât de fragili şi îi impresionează tot ce li se întâmplă de-a lungul zilei, încât nu cred că au nevoie să capete temeri suplimentare. Oricum cei mai mulţi dintre ei se luptă cu teama de abandon, cu teama că ar putea păţi ceva, ei sau părinţii lor, cu tot felul de întrebări fără răspuns. De ce ar trebui să le furnizăm şi noi motive de speriat?

Şi noi ca noi, că suntem capabili să filtrăm. Sau nu. Depinde de la caz la caz. Dar nu înţeleg de ce continuă editurile să publice astfel de absurdităţi. Sunt mii de poveşti sau poezii senzaţionale pentru cei mici şi noi continuăm să defilăm cu scrieri din 1900 toamna, care nu mai au nimic important de spus pentru copiii secolului nostru. Exact ca şi în cazul bibliografiei din şcoli, aşa cum scria Theodora Massini aici.