Nu mai oferiți mâncare copiilor! Alergia alimentară poate ucide

Eu sunt o persoană cu alergii multiple, iar asta mi-a cauzat destule neplăceri de-a lungul vremii. Până la momentul actual pot să mă consider, totuși, o persoană norocoasă. Alergiile mele nu au legătură cu alimentele, așadar nu știu cum e să stau cu frica în sân că pot ingera ceva care să îmi facă rău. Am însă mulți prieteni ai căror copii suferă de alergii alimentare și este cumplit din prea multe puncte de vedere:

  • Trebuie să fii extrem de atent la orice aliment de care se apropie copilul tău, nu doar în casă, ci și la grădiniță, școală sau petreceri.
  • Trebuie să îi explici în repetate rânduri copilului tău de ce el nu are voie să mănânce ca toată lumea și să încerci să nu îl lași să fie acoperit de frustrări.
  • Trebuie să faci față tuturor ”amabililor”, străini și chiar apropiați, care îi oferă copilului tău de mâncare fără să întrebe, fără să le dea o clipă prin cap că gestul lor ”drăguț” ar putea aduce moartea.

Sigur, sunt mult mai multe probleme de menționat în aceste cazuri, așa că acum, în Săptămâna Mondială a Alergiei, am rugat-o pe doamna doctor Adriana Nicolae, specialist în alergologie și imunologie clinică, președintele Asociaiției Române de Educație în Alergii, să îmi explice câteva lucruri pe care este esențial să le cunoaștem.

Care este diferența dintre intoleranță si alergie alimentară?

O intoleranță alimentară este o reacție declanșată de anumite substanțe prezente în mod natural în diverse alimente , ca de exemplu histamina, tiramina, salicilații, sulfiții, care sunt prezente în mod natural în diverse alimente sau este datorată unor deficite funcționale ale unor enzime utilizate de organism pentru  a digera anumiți compuși alimentari. Ea nu presupune participarea sistemului imunitar, poate surveni în absența sensibilizării, apare după câteva ore de la consumul alimentului, se manifestă inconstant și doar dacă este suficient de mare cantitatea de aliment consumată. De regulă, nu poate pune viaţa în pericol. Exemplul clasic este acela al intoleranței la lactoză prin deficit de lactază, o afecțiune total diferită de alergia la proteinele din lapte.

Pe de altă parte, alergia are la bază totdeauna mecanisme imune care se activează ori de câte ori organismul este expus la alimentul sensibilizant. Necesită o sensibilizare prealabilă, apare, de obicei, la scurt timp după consumul alimentului, excepție făcând alergiile non-IgE mediate sau alergia IgE mediată la alpha-gal, acea proteină prezentă în carnea roșie care este implicată în reacțiile alergice alimentare la cei care au fost mușcați de căpușe. Este mereu reproductibilă și poate fi declanșată de contactul cu o cantitate foarte mică din alimentul respectiv. Cel mai important lucru care trebuie menționat în legătură cu alergiile alimentare este acela că pot pune viața în pericol.

Intensitatea unei reacții alergice poate fi diferită de la un caz la altul și poate fi favorizată de anumite condiții ca efortul fizic, infecții, condiții hormonale sau diverse medicamente. Sensibilizarea alergică dezvoltată doar față de anumite componente ale alimentelor, respectiv acelea care prin prelucrare termică își pot pierde puterea alergenică, poate determina diferențe considerabile în tabloul clinic al unei alergii alimentare. Din fericire, metodele actuale de investigare alergologică, cu precădere cele de alergologie moleculară, permit o rafinare a diagnosticului de alergie alimentară, cu alegerea cât mai corectă a strategiilor dietetice și o delimitare clară față de  intoleranțele digestive.

Alergiile alimentare se pot declanșa oricând sau te naști cu ele?

Există o concepție greșită potrivit căreia alergiile, mai ales cele alimentare, se dobândesc doar de la naștere. Este bine de știut că deși alergiile alimentare sunt mult mai frecvent întâlnite la vârstele mici, ele se pot manifesta la fel de bine și la vârsta adultului. În acest segment de vârstă sunt raportate mai ales alergiile la nucifere, arahide, pește, fructele de mare, dar și sindroamele alergice încrucișate între polenuri sau latex și diverse fructe, legume, condimente, nuci, alune, arahide precum și o variantă destul de ciudată cunoscută ca anafilaxie alimentară declanșată de efortul fizic. Realitatea este că cei mai mulți copii scapă de alergiile la lapte, ouă, gluten sau soia în jurul vârstei de 5 ani prin dezvoltarea toleranței imunologice față de alergenele respective. Din păcate însă, alergiile la arahide, alune, nuci, pește sau fructe de mare pot persista toată viața.

Care sunt cele mai întâlnite alergii alimentare la noi în țară și ce simptome ar trebui să ne trimită la medic?

Cele mai ”populare” alergii alimentare din România sunt cele la proteinele laptelui de vacă, ouă, cerealele care conțin gluten, fructele cu coajă lemnoasă sau nucifere și soia. În ultimii ani au câștigat mult teren alergiile la pește, fructe de mare, arahide, susan și chiar muștar.

Manifestările clinice din reacțiile alergice alimentare pot avea diverse localizări și se pot derula în diverse combinații. Ne pot atrage atenția durerile abdominale, greața,  balonarea, diareea sau, dimpotrivă, constipația, vărsăturile, dar și manifestările de la nivelul pielii ca mâncărimea, roșeața, urticaria, dermatita, edemele sau umflăturile de buze, apărute în jurul ochilor, urechilor, articulațiilor, la nivelul tălpilor, palmelor și, când au o  localizare de gravitate, localizate la nivelul limbii și glotei (edem Quinke). Alteori apar strănuturi, mâncărime de nas, secreții nazale apoase, obstrucție nazală sau nasul înfundat cu sau fără lăcrimare și înroșirea conjunctivelor, dificultăți de respirație, crize de tuse, respirație șuierătoare sau zgomotoasă. De multe ori apar tulburări de dispoziție, agitatie, iritabilitate sau, la polul opus, somnolență, letargie și chiar pierderea stării de conștiență.

Părinții au tendința de a se speria când primesc o asemenea veste și să ii sperie și pe cei mici. Ce și cum ar trebui să facă atunci când copiii lor sunt alergici?

Este dificil chiar și pentru alergolog să dea o astfel de veste, chiar dacă părinții se prezintă în cabinet având deja o suspiciune de diagnostic, bazată de cele mai multe ori pe o simptomatologie cel puțin sugestivă, dacă nu foarte gravă. Nu se compară însă trăirile medicilor, care urmăresc evenimentele de undeva din spatele scenei, cu cele ale persoanelor direct implicate. Este foarte greu să gestionezi din perspectiva de părinte o astfel de problemă. Când este vorba despre viața copilului tău care poate fi pusă în pericol chiar și de niște firimituri sau stropi dintr-un aliment, este foarte greu să-ți stăpânești emoțiile.

Toată viața acestor părinți se poate orândui pe o lungă perioadă, uneori nedeterminată, în funcție de etichetele și listele cu denumirile ascunse ale alergenelor, după planurile de acțiune și trusele de urgență. Nu mai pot să spere să se bucure când va veni vremea să-și  învețe copilul să țină corect un stilou pentru prima oară în mână, pentru că vor exersa, adeseori obsesiv, o altă tehnică. Aceea prin care să reușească să manevreze cât mai rapid un autoinjector. Deși toți ar avea nevoie de consiliere psihologică, mulți nu și-o permit. Cu toate acestea, cei mai mulți își pot cultiva niște aptitudini greu de egalat pentru că au un țel foarte clar: trebuie să pară înzestrați cu supraputeri în fața copiilor lor alergici pentru ca aceștia să se simtă în siguranță în orice situație.

Educația în acest domeniu este deficitară. Străinii oferă mâncare copiilor fără să ia o clipă în considerare o posibila alergie. Ce e de făcut?

Este extrem de greu să fii părintele unui copil cu alergii alimentare severe, cu risc de anafilaxie și să experimentezi ignoranța, lipsa de educație, răutatea sau indiferența din partea celor din jur. Aceste familii au nevoie de implicarea directă a fiecăruia dintre noi, fie că ne numim medici sau educatori, antrenori sau lucrători în domeniul alimentației și transportului public sau jurnaliști. Doar prin eforturile noastre concertate vom putea să creștem nivelul de educație a populației  și să le oferim și acestor copii șansa la o viață normală și sigură.

Pe doamna doctor Adriana Nicolae o puteți găsi și pe pagina de facebook, dar și pe site-ul Asociației Române de Educație în Alergii.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

Add A Comment