Picii se distrează, părinţii îngenunchează

A venit Mickey Mouse în România. Cu toata gaşca Disney după el. Sau aşa credeam eu. Ca un părinte deschis la plăcerile copilului, am zis că nu trebuie să ratăm momentul.

Tortul, gata în 30 de minute

Fac parte din categoria mamelor uşor nebune sau foarte nebune, depinde pe cine întrebi, când vine vorba de alimentaţia plodului. Adică mai bine de 2 ani a mea n-a ştiut ce e ăla zahăr şi nici acum nu e foarte lămurită asupra problemei.

Ba al meu e mai deştept!

Primele luni după ce am născut, lucrurile au fost foarte clare. Copilul meu era cel mai frumos, cel mai deştept, cel mai cel dintre cei mai cei. Nu am uitat nicio clipă ca în genele mele sunt şi pene de cioară şi că vorbesc despre puiul meu, dar tot al meu era minunatul.

Când alții vor să îți trăiască viața

Nu împlinisem de multă vreme 20 de ani, când urechile au început să îmi fie agresate cu celebra întrebare: "Tu când te măriţi?" La început credeam că n-au oamenii miştouri mai bune în program. Apoi am presupus că e la fel ca în cazul oamenilor care vorbesc despre vreme. Nu ştii ce să scoţi pe gură, întrebi de măritiş.

Taţii au păreri

Ca proaspătă mamă(mă rog, numai proaspătă nu eşti, dar depăşim acest moment), în primă fază eşti debusolată. Ai citit tot ce puteai citi în sarcină despre creşterea şi îngrijirea copilului, dar în primele zile în capul tău e un gol total, amestecat cu mii de informaţii care îţi bombardează creierul. Eşti copleşită de sentimentele de adoraţie pe care le nutreşti pentru chestia aia mică pe care ţi se pare că o pierzi printre degete şi paralizată de spaima că nu ştii ce să faci cu ea.

Cum să nu falimentezi în primii 2 ani

Nu cred că e cineva care să nu îşi imagineze cât de mulţi bani îţi scoate din buzunar un copil. Mă rog, nu îşi imaginează nimeni exact cât, dar se aşteaptă la sume mari. Ei, bine, întreţinerea lui este mai scumpă decât a unei maşini japoneze. Şi mai nasol e că plodul şi consumă mult.

Shopping-ul de după

Înainte să nasc, eram femeia clasică a anilor 2000 şi ceva. După serviciu erau obligatorii ieşiri cu fetele, cine târzii cu prietenii şi cumpărături, multe cumpărături. Şi rar cumpărăturile însemnau vizite în supermarket, căci oricum scopul frigiderului era să ţină apa rece.

Sunt perfectă. Mă tratez.

Înainte să am copil, chiar înainte să plănuiesc să fac vreunul, eram mama perfectă. Ştiam exact cum trebuie educat piticul, ştiam exact unde greşesc toţi părinţii din jurul meu şi eram convinsă că eu voi fi mama perfectă, care va avea un copil perfect educat şi care îşi va aşeza lucrurile de aşa natură încât viaţa de dinainte să nu fie cu nimic afectată. Nici ieşirile în cluburi, nici cafelele cu fetele şi cu atât mai puţin timpul meu cu şi pentru mine. Şi cum viaţa are grijă să te plesnească puternic, nici pe mine nu m-a iertat. Cafele cu fetele?