Nu mai bine ne apăraţi decât să ne sfătuiţi?

Iar m-am enervat. Rău. Ne dăm de ceasul morţii că violurile şi agresiunile în general vin din proasta educaţie, din legile prea relaxate, din indiferenţa colosală a noastră, a tuturor. Şi ne bazăm pe poliţie să ne apere şi să ne facă dreptate. Şi când-colo, acolo găseşti nişte specimene care îţi fac părul măciucă. Fără să vreau să generalizez, iată sfaturile bravilor oameni ai legii pentru femeile care vor să se ferească de demenţi:
1. Evitaţi să vă deplasaţi neînsoţite, mai ales la ore târzii – Dar poate nu am bani de taxi. Poate vin de la muncă şi ce să vezi, îmi doresc să mai ajung şi acasă. Poate nu am un părinte, un frate, un iubit pe care să îl sun să vină să mă apere. V-aţi gândit la asta? E treaba voastră să ne protejaţi, nu e treaba noastră să ne ferim.
2. Evitaţi plimbările prin locuri slab iluminate – Şi dacă drumul meu spre casă sau orice alt loc în care trebuie să ajung nu este luminat, ce fac? Mă teleportez? Sun la un echipaj de poliţie să vină să mă însoţească? Sau mai bine scoateţi voi pe stradă patrule care să îşi şi facă treaba, nu doar să tocească pantofii plătiţi tot de stat, adică de noi?
3. Invitaţia unor persoane, cunoscute întâmplător, de a vă însoţi în diferite locuri (discoteci, restaurante, plimbări cu maşina etc.) trebuie să vă creeze suspiciuni, evaluând riscul la care vă expuneţi – Sigur. Îl evaluezi. Ştim şi noi că nu e bine să te însoţeşti cu străini. Ne-au spus părinţii încă de când ne-au scos pe stradă. Pe de altă parte, acesta este primul pas către izolarea socială. Ce înseamnă întâmplător? La fel de întâmplător poate să îmi prezinte o prietenă un prieten. Trebuie să respingem pe oricine din start, pe principiul că toţi sunt nişte obsedaţi sexuali, nu?
4. Oricât de plăcută şi ademenitoare ar fi o cunoştinţă întâmplătoare, să luaţi măsuri de siguranţă înainte de a accepta să o vizitaţi, să o însoţiţi în anumite locuri sau să o invitaţi în cameră – Aici se aplică cam aceleaşi lucruri de mai sus. Mai ales că surprizele pot apărea oricând şi de oriunde. A, poate nu ştiaţi, dar multe dintre abuzurile fizice au loc între membri ai aceleiaşi familii. În acest caz cum procedăm? Fiica nu trebuie lăsată niciodată singură în casă cu tatăl, unchiul, vărul? Dacă ai o relaţie de câteva luni cu un băiat/bărbat, continuaţi să vă vedeţi pe bancă, în parc, pe principiul că poate acolo nu o ia razna?
5. Vestimentaţia decentă şi comportarea modestă nu incită la acostări – Cele mai multe victime ale violurilor nu arătau nici pe departe ca nişte panarame. Ba dimpotrivă. Ce să înţeleg, că incită mai tare cuminţenia? În plus, cum poţi tu, poliţist, să îmi apreciezi vestimentaţia şi să acuzi că incită la abuz? Când umbli vara la bustul gol nu te temi că poate dai peste cap o femeie şi se repede la tine să te violeze? Sau burta care se revarsă peste pantaloni este centura ta de castitate?
6. La distracţii, este recomandat ca fetele, mai ales, să fie însoţite de către persoane de încredere, evitând, pe cât posibil, să rămână singure într-un cerc de băieţi – Să evaluăm din nou termenul „încredere”. Cine este de încredere? Că multe din cazurile de viol ne arată că nu poţi să ai încredere nici în mamă.
7. O ţinută şocantă şi un comportament ambiguu reprezintă factori favorizanţi în astfel de situaţii – Sunt valabile toate argumentele de la punctul 5 şi multe altele. Explicaţi-mi cum voi, poliţişti care vă loviţi de toate cazurile şi ciudăţeniile pământului, puteţi să emiteţi asemenea aberaţii. Dar pe femeile aflate la vârsta a treia, care cad pradă dezaxaţilor, cum le-aţi sfătui să se apere? Sunt prea sexi? Prea incitante? Prea dornice şi ofertante? Dar pe copilaşii cărora le sunt distruse vieţile de astfel de nenorociţi cum îi sfătuiţi să se apere?
Domnilor poliţişti, cei care agreaţi aceste sfaturi nepreţuite, sunteţi nişte imbecili! Nu sunteţi cu nimic mai presus de vecinii violatorilor de la Vaslui, care consideră că şi fata a greşit cu ceva. Nu, fata nu greşeşte cu nimic. „NU” e „NU” în orice situaţie. Nu înseamnă nici „POATE”, nici „MĂ MAI GÂNDESC”. „NU” înseamnă „NU”. Şi pentru că mi-aţi dovedit în repetate rânduri că nu mă pot baza pe dumneavoastră, ştiu sigur că fiica mea va trebui să înveţe să se bazeze pe ea. Trăiască lecţiile de autoapărare!