Poţi să fii şofer sau poţi să fii un şofer bun

95% dintre accidentele grave sunt cauzate de şofer. De altfel, el este şi cel mai important sistem de siguranţă al unei maşină.

0

Nu sunt cel mai calm șofer din lume, dar nu sunt nici genul agresiv, care mă urc pe ceilalți ca să merg eu cu 200 km/oră pe autostradă. Poate că aș fi fost, dar toate nenorocirile pe care le-am văzut în anii de reporterie mi-au mai ponderat elanul de regină a șoselelor.

Am însă momente când mă enervez teribil – de obicei nesimțirea celor din trafic are acest efect asupra mea – și am momente când rămân blocată de ceea ce văd, dar asta mi se întâmplă rar, teribil de rar. Mi s-a întâmplat totuși acum câteva zile să fiu martora unei scene care m-a lăsat fără reacție.

Eram prin București, pe o stradă destul de aglomerată pentru o zi de weekend. Coadă măricică la semafor. Mașina din fața mea mai mult stătea decât înainta atunci când se avansa. Am pus-o pe seama relaxării șoferului, pe faptul că fiind în coadă nu e nevoie să se ducă rapid lângă cel din față. A venit însă vremea să trecem și noi intersecția. Se face verde, șoferul din fața mea stă. Aștept puțin, că nu e frumos să presez omul. El, nimic. Dau un flash de atenționare, că poate visează omul cu ochii deschiși și a ratat că e verde. El, nimic. Încep să mă irit. Dau un claxon. Nimic. Mai dau unul. Începe să se miște cu viteza melcului aflat în recuperare, după o operație grea. Mai dau un flash, că deja îmi crescuse tensiunea peste limită. Viteza nu a crescut. Vă spun, dacă împingeam eu mașina mergea mai repede. Reușesc să mă strecor pe banda din dreapta și când ajung în dreptul mașinii respective am crezut că îmi stă inima: la volan era o tânără la vreo 30 de ani, iar în dreapta un domn care îi vira volanul, căci voiau să facă stânga. Nu avea semn de începător, nu era mașină de școală. Era o mașină vechiuță, condusă de cineva care nu știa să conducă. Și stau să mă întreb – cum a luat ființa aceea permisul și cine i l-a dat? Și de ce? Pentru că femeia aia nu că nu se descurca în trafic, dar nu era în stare să pornească de pe loc și să facă un viraj.

Sigur, acesta este doar un exemplu, unul care m-a dat pe mine peste cap pentru că nu concep cum poți să ieși în trafic în halul ăsta și nu înțeleg de ce funcționează în continuare șpaga la obținerea permisului. Pentru că Piteștiul și Giurgiul nu sunt niște excepții și nici nu au fost îngropate toate cuiburile de polițiști inconștienți care pentru câțiva lei (mă rog, mai mulți) lasă pe stradă, la volan, o grămadă de neaveniți care n-au habar de reguli de circulație sau cum să schimbe vitezele.

Suntem o țară de agresori în trafic și mai grav e că am ajuns să ni se pară firesc acest comportament, ba mulți dintre noi, să îl imităm. Pentru că, nu-i așa, suntem într-o competiție absurdă și avem mereu de dovedit aptitudinile de pilot de raliu și nu numai. Las mai jos doar câteva dintre exemplele periculoase din traficul nostru, de zi cu zi.

  • Șoferii care urcă la volan băuți, drogați sau foarte obosiți.
  • Șoferii care se lipesc de mașina ta și își dau flash-uri să te dai mai repede din fața lor.
  • Șoferii care merg pe străduțe înguste ca la raliu.
  • Șoferii care intră în depășiri la limită.
  • Șoferii care trec peste trecerile de pietoni fără să se asigure.
  • Șoferii care blochează intersecția.
  • Șoferii care stau cu ochii în telefon.
  • Șoferii care ignoră ambulanțele aflate în misiune.
  • Șoferii care blochează o bandă de circulație pentru că se duc și ei ”5 minute” să plătească o factură.
  • Șoferii care blochează accesul pe trotuare.

Nu că pietonii ar fi mai breji.

  • Pietonii care trec liniștiți pe trecere deși lângă ei urlă ambulanța, pompierii sau chiar poliția.
  • Trecerea de pietoni nu îți dă dreptul să sari pe ea. Dacă dai de un șofer neatent, prea grăbit sau căruia nu-i țin frânele, faptul că tu erai legal pe trecere nu te ajută dacă ajungi în spital sau, mai rău, la morgă.
  • Trecerea de pietoni nu e zonă de promenadă. Da, nu alergi pe ea ca să apuce șoferii să te vadă, dar nici nu mergi ca la plimbarea de duminică, ca să le dai tu o lecție proștilor ălora cu mașini.
  • Pietonii care traversează pe unde le trece lor prin cap pentru că, nu-i așa, mașina și șoferul trebuie să fie capabili să-i ocolească sau să frâneze, doar n-o să se urce nimeni pe ei voluntar.
  • Pietonii care confundă carosabilul cu trotuarul.
  • Pietonii care merg cu căștile pe/în urechi.

Sigur, trebuie să îi luăm în calcul și pe bicicliști și, mai nou, pe trotiniști (nu știu altfel cum să le spun), care ar fi foarte drăguț dacă nu s-ar mai simți acoperiți de faptul că n-au ce permis să piardă și circulă după bunul plac. Repet ce am spus și mai sus, în cazul pietonilor: degeaba sunteți voi viteji dacă ajungeți pe patul de spital sau mai rău. Fiți previzibili și vizibili în trafic, că imprevizibile sunt o mulțime de alte lucruri.

Deși nu sunt genul șofer-dezastru, mereu mi-am dorit să conduc mai bine și să fiu mai sigură pe mine. Multă vreme am crezut că mai bine înseamnă să stăpânesc mașina și la viteze extreme sau în situații extreme. Apoi am început să pricep că mai bine înseamnă cu totul și cu totul altceva. Am început să aplic unele lucruri intuitiv, pe altele le-am mai ”furat” de ici, de colo, apoi am ajuns și eu, într-un final, la Academia Titi Aur, pe care o tot vizam de multă vreme, dar nu se legau lucrurile. Prima vizită a fost cu ocazia lansării cursului Ghidul Părintelui Responsabil la Volan, despre care v-am povestit aici. Atunci am înțeles că am nevoie de și mai multe informații și de mai multă practică. Da, da, sunt șofer de zi cu zi, dar am nevoie de practică.

Așa că într-o duminică de noiembrie, mai frumoasă decât mi-aș fi imaginat că poate fi o zi de final de toamnă, m-am înființat din nou la Academie, pentru primul modul de Conducere defensivă, menit să te ajute să-ți îmbunătățești reacțiile în condiții limită, cum ar fi frânarea de urgență sau derapaj. Mă gândeam că multe noutăți n-o să aflu la partea teoretică, doar fusesem cu câteva săptămâni înainte la cursul de mai sus, deci mă pregătisem să dau nerăbdătoare din picior până la partea practică. Ei, n-a fost deloc aşa. Informaţiile au fost cu totul altfel structurate, a fost mai puţină emoţie şi mai multă teorie pe care orice şofer ar trebui să o cunoască, dar pe care mă tem că cei mai mulţi nici nu au aflat-o vreodată.

N-am să mă apuc să devoalez structura cursului. Nu e importantă doar teoria, ci şi modul în care îţi este expusă şi explicată. Ţi se întipăresc informaţiile mai bine decât dacă le-ai citi de 100 de ori. Am să las mai jos însă câteva lucruri care dau de gândit şi pe care le puteţi aplica de acum, dacă nu o faceţi deja. Sunt atât de simple şi totuşi atât de ignorate cele mai multe dintre ele.

  • Folosiţi mereu faza scurtă, nu doar pe autostrăzi, drumuri expres sau europene. Nu e menită doar să îţi ofere ţie vizibilitate, ci ajută şi să fii tu observat mai devreme de către ceilalţi şoferi, iar asta, în anumite condiţii, poate reprezenta momentul salvator.
  • Deşi legea prevede că toţi pasagerii unei maşini sunt obligaţi să poarte centură de siguranţă, în România doar 3% dintre cei aflaţi pe bancheta din spate o folosesc. Ce-i drept, în ultimii ani a crescut gradul de utilizare a acesteia de către şoferi şi pasagerii de pe locul din dreapta faţa, la 75%. Acum, să vă explic de ce este atât de îngrijorătoare şi periculoasă această cifră de 3%. În momentul unui impact, greutatea proprie devine de 4-5 ori mai mare. În aceste condiţii, un individ de 70 de kilograme, de exemplu, devine un proiectil de 280-350 de kilograme. Iar fizica funcţionează în cazul oricărui obiect din maşină neasigurat. Nu vă spun nimic toate aceste cifre? Urmăriţi clipul!
  • Apar frecvent voci care spun că de vină pentru că ocupăm primul loc în Uniunea Europeană la numărul accidentelor rutiere mortale este starea drumurilor. În fapt, românii calcă mai tare pedala de acceleraţie atunci când dau de o şosea mai dreaptă şi mai bine asfaltată şi merg mai uşor pe orice drum defectuos, pentru că grija faţă de propria maşină este mai importantă decât grija faţă de propria persoană sau ceilalţi oameni.

În România mor 5 oameni în fiecare zi în accidente rutiere. 25 sunt răniţi grav în fiecare zi. Din aceştia din urmă, 7-8 rămân cu sechele pe viaţă. Evident că ne dorim cu toţii autostrăzi mai multe şi drumuri mai bune, dar e momentul să nu ne mai agăţăm de lipsa lor drept scuză pentru indolenţa şi indiferenţa la volan. 95% dintre accidentele grave sunt cauzate de şofer. De altfel, el este şi cel mai important sistem de siguranţă al unei maşină. Degeaba este ea dotată cu ABS, ESP, o mulţime de airbaguri. Ele sunt menite să ajute, chiar să salveze, dar doar ele nu pot face minuni.

  • Mă bucură tare mult noua lege referitoare la utilizarea telefonului la volan, chiar dacă nu este de ajuns şi am să vă spun şi de ce. Am văzut cu toţii diverse cazuri ale unor accidente cumplite cauzate de şoferi care făceau live pe Facebook, vorbeau la telefon sau scriau mesaje. Am auzit şi mulţi oameni care continuă să spună că ei sunt mai buni de atât, ei au capacitatea de a urmări traficul chiar şi când fac toate aceste lucruri.

În realitate telefonul nu ocupă doar mâna, ci şi creierul. O convorbire importantă, care îţi necesită atenţia, memoria sau pur şi simplu, te agită din cauza informaţiilor pe care le primeşti sau al omului cu care vorbeşti, acoperă 80% din capacitatea de atenţie. Sper că este evident pentru toată lumea că timpul de reacţie nu are cum să se apropie nicicum de cel al unui şofer atent la trafic.

La o viteză de 36km/oră o maşină înaintează cu 10 metri pe secundă. În 2 secunde de privit la telefon (poate doar cât să vezi de unde a venit cel mai nou SMS) ai ratat 20 de metri fără să vezi ceea ce se întâmplă în jurul tău şi şansa, poate, să eviţi o maşină sau, mai rău, un pieton.

Dar, nu-i aşa, nouă nu ni se poate întâmpla. Nu uitaţi că statisticile sunt făcute din oameni ca noi. Oameni care au crezut că nici lor nu li se poate întâmpla.

Frânare pe carosabil umed cu o maşină fără ABS

Cert este că şi cu, şi fără ABS, tot în mâinile tale stă prevenţia. Degeaba ştie maşina ce face dacă tu nu ştii.

Frânare pe carosabil umed cu o maşină cu ABS

Dar partea care pentru mine a fost o revelaţie a fost cea în care am învăţat să redredez maşina în caz de subvirare sau supravirare. Nu e important doar să ştii cum, când şi cât tragi de volan, ci şi unde ţii privirea. Asta este de ţinut minte inclusiv când mergi, de exemplu, cu copilul în maşină şi îţi cere ceva. Dacă tu te vei întoarce la el, şi volanul se va întoarce odată cu tine.

Controlul autoturismului în condiţii de supravirare

Că vă recomand cursul, aţi înţeles deja. Nu este vorba de o cheltuială, ci de investiţie în propria persoană. Dar vă mai recomand ceva: să nu-i mai priviţi pe ceilaţi şoferi sau participanţi la trafic ca pe nişte rivali. Important nu e să ajungi la destinaţie cu 5 minute mai devreme, nici să-i arăţi celuilalt că ai o maşină mai puternică sau eşti mai rapid. Important este să rămâi în viaţă şi să-i protejezi şi pe ceilalţi.

Articolul precedentOameni-povești și bijuterii de poveste
Numele spune multe despre mine. N-am scris eu Utopia dar aş fi putut. Am crezut mereu că dacă oamenii îşi doresc, pot face în aşa fel încât să trăim cu toţii într-o lume mai bună. Am învăţat însă pe parcurs că ce e bine pentru mine nu e bine şi pentru altul. Acum 30 de ani eram convinsă că o să schimb lumea. Zece ani mai târziu eram hotărâtă să o schimb. Pe ultima sută de metri, în apropiere de Bacalaureat am dat poliţia pe jurnalism. Tot bine îmi doream să fac, dar altfel. Şi am făcut asta preţ de vreo 15 ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here