Somnul bebelușilor nu e ca-n filme
Miracolul s-a întâmplat. Ai făcut livrarea vieţii tale iar bebeluşul ţi-e pus în braţe, spre marea ta bucurie. Acum totul va fi numai lapte şi miere, adică mâncare şi somn, că doar cu asta se ocupă nou-născuţii, nu? Greşit. Foarte greşit. Uitaţi toate filmele alea imbecile în care bebeluşii gânguresc cât e ziua de lungă iar când obosesc îi pui liniştiţi în pat, în patul lor şi adorm într-o clipită. Alea-s poveşti de adormit spiritul rebel al părinţilor. În realitate lucrurile stau cam aşa:
– Te plimbi cu el în braţe ore întregi iar el ori se zgâieşte neobosit la tine ori plânge de-ţi vine să-ţi iei câmpii. Ai plânge şi tu dar n-ai loc de el.
– Într-un final glorios adoarme pe tine, că doar se ştie că acolo se simte el cel mai şi cel mai bine. Aproape că nu mai respiri de teamă să nu îi deranjezi mândreţe de somn de frumuseţe. După vreo jumătate de oră îţi iei inima-n dinţi şi încerci să îl dai jos, moment în care începe să urle cât îl ţin plămânii, căci nu şi-a făcut somnul dar nici nu mai poate să adoarmă la loc.
– Îl adormi cu tine în pat. Aştepţi să te asiguri că este adânc picat în lumea viselor şi dai să îl pui în pătuţul lui, în speranţa că vei reuşi să îţi întinzi şi tu oasele obosite fără să te temi că îl sufoci în timpul somnului sau, în funcţie de vârstă, să îţi iei tone de picioare în ochi, gură şi piept. În clipa în care atinge salteaua se declanşează al treilea război mondial, semn că pe acolo zăceau nişte multe cuie, scoase probabil de la tot atâtea grenade neexplodate.
– Clachezi şi urci copilul în maşină, să dai ture de cartier. În timp ce tu te întrebi de pe la ce petreceri vin colegii de trafic nocturn copilul adoarme. Şi doarme atât de bine încât te loveşte gândul prostesc că ai putea să faci şi tu acelaşi lucru, prin urmare te îndrepţi spre casă. În momentul în care ai parcat şi ai oprit motorul copilul va fi din nou proaspăt iar tu vei afla dacă volanul este dintr-un material mai rezistent decât capul din dotare.
– Să zicem că ai reuşit să dezlipeşti copilul de tine în timpul somnului nocturn. Îţi trece prin cap că ai putea merge la WC. Dacă reuşeşti să ieşi din cameră fără să lipăie papucii, să scârţâie parchetul sau uşa, vei cocheta intens cu ideea de a nu trage apa, în speranţa că vei reuşi să ajungi înapoi în pat fără acompaniament de urlete.
– Îţi faci curaj şi îţi chemi câţiva prieteni pe acasă, în speranţa că vei reuşi să mai schimbi şi altceva în afară de scutece. Adormi copilul, îl duci în camera lui apoi te întorci la musafiri, cărora pe tot parcursul serii le spui constant să vorbească mai încet, pentru că vor trezi bebeluşul. Când vor pleca, şi unii şi alţii veţi răsufla uşuraţi. Tu, că a scăpat copilul de pericolul zgomotului. Ei, că au scăpat de tine. Fii fără de grijă! Nu se vor mai întoarce prea curând.
– Şi pentru că Murphy nu doarme niciodată, la fel ca şi copilul din dotare, ori de câte ori vei reuşi totuşi să adormi bebeluşul mai uşor iar el va da semne că vrea să se ocupe serios de treaba asta, un vecin va avea nişte cuie de bătut, va fi o petrecere în blocul de peste drum sau, dacă eşti cu adevărat norocoasă, vor fi nişte focuri de artificii ca la revelion.
Acum, nu e cazul să disperaţi. Iată, eu sunt încă în viaţă! E adevărat că nu mă simt prea bine şi respir cam greu, dar sunt optimistă. În câţiva ani voi pierde nopţile din alte motive. Probabil voi păzi uşa, aşteptând să se întoarcă de la nu ştiu ce petrecere la care a promis că nu stă mult.
Add A Comment