Eu nu sunt atât de convinsă că tot ce am ales să fac în viaţă a fost corect sau bine. Ba sunt sigură că am facut tone de greşeli. Şi aş fi putut face multe lucruri cu mult mai bine. Aşa că eu nu îmi doresc ca fiică-mea să fie copia mea decât cel mult când vine vorba de haine şi asta doar cât o va mai amuza pe ea.

Îmi doresc să fie însă mai deşteaptă decât mine.

Îi doresc să facă alegeri mai bune sau mai inspirate.

Îmi doresc să fie mulţumită de felul în care arată, dar să nu considere că frumuseţea e o calitate.

Îmi doresc să înveţe, să vrea mereu să evolueze, să rămână mereu la fel de curioasă precum este acum.

Îmi doresc să fie fericită dar să nu uite de cei nefericiţi.

Îmi doresc să continue să se joace şi după vârsta la care societatea consideră că nu mai e în regulă să faci asta.

Îmi doresc să aibă curaj să lupte pentru lucrurile în care crede, să nu îi fie teamă să spună ce gândeşte dar să ştie să fie şi diplomată.

Îmi doresc să îşi dorească mereu mai mult dar să nu fie dezamăgită că nu are mai mult. Să înţeleagă că e bine să tinzi spre mai bine dar să nu uite să trăiască binele din prezent.

Nu îmi doresc să nu facă greșeli, dar îmi doresc să învețe din ele.

Îmi doresc să simtă fericirea, nu să o caute.

Îmi doresc să iubească oameni și animale, nu lucruri.

Îmi doresc să nu renunțe ușor dar să fie capabilă să renunțe atunci când își dă seama că ceva nu i se potrivește sau nu îi este pe plac.

Îmi doresc să știe că oamenii pot fi falși dar să nu își piardă încrederea în toți. Să fie circumspectă, dar deschisă.

Îmi doresc să aleagă mereu argumentele, nu tonul ridicat.

Îmi doresc să știe că o iubire pierdută sau niște probleme care pe moment par de nedepășit nu înseamnă un final, ci o etapă.

Îmi doresc să nu se compare cu alții, nici cu cei mai buni, nici cu cei mai slabi. Îmi doresc să fie ea, în varianta ei cea mai reușită.

Îmi doresc să-și recunoască greșelile și să nu se teamă să-și ceară scuze.

Îmi doresc să fie liberă, să își aleagă drumul și să îl schimbe când simte că nu mai e drumul ei, să aibă rădăcini dar să nu înțepenească în ele.

Îmi doresc multe pentru ea, nu de la ea.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Fata mea, nu fi ca mine! Fii tu! appeared first on Bianca Moruș.

Cât de frustrată şi de disperată să fie după atenţie, încât să o machieze pe fata ei, să îi pună extensii, să o transforme în tot ce nu este, la nici doi ani de viaţă? Să o transforme într-un obiect sexual şi să meargă cu ea la concursuri „de frumuseţe”.

Şi cât de retard să fii să organizezi asemenea concursuri? Mai mult, de ce naiba e legal aşa ceva? De când este frumos un copil rimelat, rujat, coafat? De când am ajuns să apreciem mai mult măştile decât frumuseţea naturală a piticilor? În ce îi transformăm? Şi pentru ce?

Da, ştiu, sunt întrebări retorice. Dar cred că ar trebui luate urgent măsuri în toată lumea pentru protejarea copiilor, inclusiv în faţa unor asemenea practici. Nu doar pentru violenţă.

Găsiţi explicaţiile mamei aici. Mă rog, ce crede ea că sunt explicaţii. Eu cred că ar trebui legată. Sau măcar controlată.

The post Cum să-i faci aşa ceva propriului copil? appeared first on Bianca Moruș.