Citisem acum ceva vreme că se deschide în oraş cel mai mare loc de joacă din sud-estul Europei aşa că nu puteam rata ocazia să vedem dacă e doar gura de ei sau chiar merită drumul până acolo.

Acum, ca să fiu foarte precisă, fiică-mea a început să ţipe de încântare încă din parcare. Ursul imens cu schiuri, maşinile retro, Spiderman şi alte personaje de teapa lui pare-se că îşi ating scopul deşi eu, cu mintea mea de adult, n-am rezonat decât cu maşinile.

Cert este că odată intrat acolo o să îţi vezi copilul ţopăind non-stop de fericirea care a dat peste el. Fiică-mea a fost fascinată de maşina de curse tip carusel, de maşinile electrice, de aşa-numitele Funky Cars(observaţi tiparul, da?), de principiu de tot ce a însemnat carusel sau chestii care se mişcă.

Acum, trebuie să recunosc că nici eu n-am fost un adult morocănos până la capăt şi m-am jucat cu a mea cu o poftă pe care o credeam pierdută.

Şi am avut chiar şi aproape 10 minute întregi în care am stat doar eu cu taică-su la o cafea, ca 2 porumbei, înainte să iasă din Insula Piraţilor, un spaţiu de joacă imens(am căutat, că eram foarte intrigată de mărimea lui – are 1400 de metri pătraţi), cu tobogane, piscine cu bile, perete de căţărat, trambuline. I-a plăcut mult(nici n-avea ce să nu-i placă) dar ar fi preferat să stăm şi noi după ea, nu să ne răsfăţăm de unii singuri. În astfel de momente mă gândesc că nu mai e atât de mult până la preadolescenţă, când o să se încuie în camera ei şi n-o s-o mai intereseze de noi.

Depăşind momentul, ce-am mai văzut prin periplul nostru prin Superland au fost câteva zone speciale pentru pici de sub 4 ani, camere tematice dedicate petrecerilor aniversare, jocuri video(înţeleg că nu au jocuri violente în meniu), un studio de VR foarte interesant şi un cinematograf 8D.

DAR ce mi-a plăcut mie la nebunie dar şi piticaniei este pârtia de schi. Că eşti copil sau adult, locul este perfect, mai ales pentru neiniţiaţi sau începători. Iar puştiul care este acolo pe post de instructor este foarte priceput. Fiică-mea l-a comparat cu primul ei instructor de schi şi nu e deloc puţin lucru, pentru că este fascinată de el.

Şi pentru părinţii cu copii ceva mai mari şi mai independenţi, am alte 2 veşti bune: au mai multe restaurante şi cafenele din care pot alege, ca să profite de momentele de libertate, ba şi magazine pentru o tură-două de cumpărături.

Mai mult, pot merge acolo şi fără copii, având în vedere că nu există bilet de intrare ci doar plăteşti pe unde vrea copilul să se joace. Bine, nu vă imaginaţi că în acest fel o să faceţi economii! Copilul va vrea peste tot.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Cum a fost la Superland, cel mai mare loc de joacă indoor din România appeared first on Bianca Moruș.

Nu, cumpărăturile însemnau vizite multe şi repetate în mall. Haine, pantofi, genţi, cosmetice, nimic nu era de ajuns. Întotdeauna mai aveam nevoie de ceva. Neapărat. Şi chiar dacă nu cumpăram, oricum semnam condica în magazine, căci nu trebuia să ratez ceva. Dacă aveaţi impresia că lucrurile se mai liniştesc după ce apare copilul, nimic mai neadevărat. Doar că o să schimbaţi magazinele clasice cu cele virtuale. Şi o sa deveniţi specialiste. De la magazinele şi farmaciile cu cele mai bune oferte la mâncare şi produse pentru bebe, la cele cu haine, pantofi, până şi dresuri pentru bebeluşi, o să le ştiţi pe toate. Iar eu am ajuns să ignor cu placere magazinele tradiţionale. E genial să stai calmă pe canapea, să analizezi totul în voie şi apoi să aştepţi doar apariţia curierului.

The post Shopping-ul de după appeared first on Bianca Moruș.