La 20 de ani căutam petrecerile.
La 35 caut scuzele, ca să pot lipsi.

La 20 de ani nu ieşeam nemachiată nici să duc gunoiul.
La 35 aştept cu nerăbdare week-end-ul sau concediul, ca să rămân precum mama m-a făcut, bonus ridurile.

La 20 de ani, all black era regula vestimentară capitală.
La 35 stau minute bune în faţa şifonierului ca să găsesc câteva haine negre. Ba mai mult, găsesc destule în culori ţipătoare.

La 20 de ani eram preocupată de ce spune sau gândeşte lumea despre mine.
La 35 mă gândesc că n-ar fi rău să se mai discute despre mine.

La 20 de ani mi se părea că ar trebui să am haine şi pantofi la modă, chiar dacă nu mi se potriveau.
La 35 de ani am înţeles că moda o fac eu.

La 20 de ani nu suportam să aud urlete de plozi în jurul meu şi fugeam de copii mai rău ca dracu’ de tămâie.
La 35 tot nu suport urletele plozilor, dar măcar le înţeleg. Şi caut compania copiilor, ca să o ţină ocupată pe fie-mea şi eu să apuc să respir.

O constantă există totuşi. Dermatograful negru. Doar că acum mă ţine cel puţin de 2 ori mai mult decât în urmă cu 15 ani.

The post Femeia, la 20 şi la 35 de ani appeared first on Bianca Moruș.