Tu ce amintiri îi lași copilului tău?

Eu, femeia obsedată până la absurd de ordine și curățenie, eu, femeia care avea hainele aranjate în dulap pe toate caracteristicile posibile și imposibile, de la cu sau fără mânecă la material și culoare, eu, femeia care avea mereu manichiura și pedichiura impecabile, m-am transformat în ultimii 5 ani în femeia care și-a făcut manichiura de cel mult 10 ori în toată această perioadă, în femeia care are mereu cel puțin un maldăr de haine de călcat, în femeia care nu apucă niciodată să aibă mai mult de 5 minute ordine și curățenie în casă și, uneori, nu se întâmplă ambele în același timp.

0

Eu, femeia obsedată până la absurd de ordine și curățenie, eu, femeia care avea hainele aranjate în dulap pe toate caracteristicile posibile și imposibile, de la cu sau fără mânecă la material și culoare, eu, femeia care avea mereu manichiura și pedichiura impecabile, m-am transformat în ultimii 5 ani în femeia care și-a făcut manichiura de cel mult 10 ori în toată această perioadă, în femeia care are mereu cel puțin un maldăr de haine de călcat, în femeia care nu apucă niciodată să aibă mai mult de 5 minute ordine și curățenie în casă și, uneori, nu se întâmplă ambele în același timp. Ați putea spune că sunt delăsătoare, îngălată. Ați putea spune multe. Eu vă spun că mi-am setat prioritățile altfel de când a venit fiică-mea pe lume. Întotdeauna e mai important ca ea să stea la aer, să alerge, să se joace, să ne jucăm, să se bucure de copilărie.

Am avut și eu perioada, undeva în jurul vârstei de 2 ani ai Dianei, când o lăsam la desene sau pe Youtube, doar ca să am și eu câteva momente de liniște în care să fac treabă fără să aud ”Mama!” de 573 de ori pe minut. N-a ținut mult. Mi-am dat seama cât de mult greșesc și am lucrat eu cu mine să înțeleg ce e mai important în viață. Și am ales. Am ales să fac ce pot, când pot, am ales să dorm puțin, am ales să am timp pentru mine puțin spre deloc, dar să încerc să îi creez fiică-mii obiceiuri cât mai sănătoase.

De data asta n-am să vorbesc despre implicațiile psihologice și emoționale ale lăsatului copiilor necontrolat în fața ecranelor, prea mult. De data asta am ales să vă povestesc despre efectele asupra vederii. Și decât să vorbesc eu, am luat-o mai bine la întrebări pe dr. Roxana Cozubaș, medic specialist oftalmolog, de altfel o minunăție de om la care niciun copil nu comentează când ajunge la control.

Roxana, auzim mereu că nu e bine să stea copiii cu ochii în tot felul de ecrane. Vedem însă că foarte mulți copii chiar asta fac. Mă gândesc că poate adulții nu conștientizează cu adevărat pericolele. Așa că, te rog, explică-mi care sunt problemele, ce provoacă acest uitat în neștire la tv, tabletă etc.

În primul rând, trebuie să înțelegem de unde vin problemele legate de expunerea la ecrane. Din punct de vedere oftalmologic, porțiunea dăunătoare este dată de așa numita lumina albastră, prima parte din lumina vizibilă. Aceasta este răspunzatoare de apariția, în timp, a cataractei sau a degenerescenței maculare legate de vârstă. Acest efect este cumulativ în timp, astfel că, dacă expunerea a început foarte devreme în viață, vom asista la instalarea acestor boli prematur – cataracta la 40 de ani, de exemplu. Când alegeți proprietățile lentilelor ochelarilor de vedere, întrebați opticianul despre filtrul care blochează lumina albastră.

În al doilea rând, atunci când ochii privesc la distanță, acest lucru se face cu minimul de efort din partea structurilor oculare răspunzătoare. Lucrurile devin stresante din punct de vedere ocular atunci când obiectele sau ecranele se apropie de ochi – cu cât mai mic și mai aproape este un obiect, cu atât mai mare este efortul depus de ochi pentru a-l focaliza. Suprasolicitarea acestui sistem de focalizare la aproape (acomodație) poate duce în timp la apariția și dezvoltarea miopiei. Cum lecțiile nu le putem elimina din contextul vieții de zi cu zi a celor mici, măcar telefoanele și tabletele să le limităm din activitatea lor zilnică.

Cât e indicat să ne uităm la tv, pe categorii de vârstă? Îți recunosc că am auzit o grămadă de femei care vorbesc despre bebelușii lor care se uită la tv și ele sunt mândre de asta. Iar eu simt că văd negru în fața ochilor. Sunt eu exagerată?

Ca să răspund pe scurt: în niciun caz nu ești tu exagerată! Până de curând, Academia Americană de Pediatrie interzicea complet expunerea la ecrane digitale a copiilor sub 2 ani. Recent, acest ghid s-a schimbat, însă regulile nu s-au relaxat foarte mult!

Atunci când părinții mă întreabă care este timpul “normal” de petrecut în fața ecranelor, răspunsul meu este “cât mai puțin”. Sigur, o mămică ce stă mereu cu cel mic, mai are de făcut și treburi în casă sau poate își dorește câteva momente de relaxare, își va dori să apeleze la aceste dispozitive pentru câteva momente în zi.

Problema copiilor foarte mici – de 18 -24 de luni – este că, deși par că se uită cu atenție la imaginile proiectate de ecrane, creierul lor nu poate procesa imaginea percepută. Abia după vârsta de un an și jumătate, creierul face analogii între imaginea virtuală și cea din viața reală. Cel mai bine, copiii învață din interacțiunea cu persoanele din jurul lor. În acest sens, Academia Americană a relaxat recomandările și permite copiilor sub 18 luni să privească monitoarele pentru o conversație de tip “video-call” cu un bunic sau o altă rudă. În continuare, ideea de nu fi expuși la ecrane, sub această vârstă, este cea mai sănătoasă.

Când vine vorba de învățat, copiii percep cel mai bine realitatea atingând obiectele, pipăindu-le, aruncându-le și interacționând cu fețe cunoscute. De aceea, după 18 luni, până în 2 ani, Academia recomandă utilizarea ecranelor ca pe o carte, impunând condiția ca părintele să fie alături de copil și ca acesta să-i explice sau să-i repete ceea ce este expus pe ecran.

Din păcate, chiar și utilizarea televizorului ca fundal (“nimeni nu se uită la el, doar ascultăm muzică”) a fost dovedită că duce la întârziere în dezvoltarea limbajului. În momentul în care cel mic va ajunge la școală, deficitul de atenție își va spune cuvântul.

Timpul la ecran al copilului mai mare (între 18 luni și 5 ani), sănătos oftalmologic, nu trebuie să depășească o oră pe zi. Acest timp scade dacă există afecțiuni care pot fi agravate de aceste obiceiuri (miopie sau strabism, de exemplu). De asemenea, Academia interzice introducerea ecranelor în timpul meselor sau cu o oră înainte de culcare.

Copilul are deja miopie. Ce e de făcut? Mergem pe principiul „asta e, răul a fost deja făcut” și ignorăm avertismentele?

Recomandările generale pentru copiii miopi sunt:

  • reducerea timpului petrecut în vederea de aproape la maximum o oră pe zi, mai ales la dispozitive electronice
  • controlarea poziției la scris/citit, respectând minim 30-40 cm între ochi și obiectul privit
  • petrecerea a cel puțin o oră pe zi afară, în aer liber, evident, fără a sta pe telefon, în acest timp
  • controale ulterioare se vor efectua la fiecare 6 luni, deoarece inclusiv nepurtarea unei dioptrii corespunzătoare duce la creșterea miopiei.

Acestea fiind spuse, eu m-am alăturat fără să stau pe gânduri campaniei inițiată de OPTIblu, care ne încurajează să ieșim la joacă cu ai noștri copii, să petrecem cât mai mult timp în natură.

Și să nu uităm, oricând e soare, să purtăm ochelari cu lentile polarizate. Aceștia blochează razele soarelui care se reflectă din apă, zăpadă sau vreo suprafață vitrată și, mai important, blochează razele UV în proporție de 100%.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here