Tu ce faci când vezi că un copil are nevoie de ajutor?

Ştii cum e să ai planuri care mai de care mai frumoase, să visezi mult şi să crezi că aşa e viaţa, darnică şi bună? Şi la un moment dat să se întâmple neprevăzutul şi să îţi dea totul peste cap? Sigur ştii! Mai toţi trecem prin aşa ceva, cel puţin o dată.

Ca adult încerci să te motivezi, să spui că asta-i viaţa şi să mergi mai departe. Dar ce-i spui unui copil când toată lumea lui se prăbuşeşte? Cum îl convingi că viaţa e totuşi frumoasă şi că merită să lupte?

Ionuţ are 7 ani. Sora lui, Ana Maria, este cu 2 ani mai mare. N-au avut nici pe departe o copilărie aşa cum visăm toţi pentru copiii noştri. S-au născut într-o familie cu mari lipsuri financiare, peste care însă au trecut o vreme cu inocenţa şi veselia molipsitoare a copilăriei. Apoi, inevitabilul s-a produs. Tatăl s-a îmbolnăvit de tuberculoză, boală tratabilă dacă urmezi tratamentul până la capăt. El nu a făcut-o. Bărbatul s-a stins şi i-a lăsat pe cei doi nu doar într-o sărăcie lucie, dar şi bolnavi. Mama lor face eforturi supraomeneşti pentru ca Ionuţ şi Maria să aibă parte de strictul necesar. Grija medicaţiei a picat însă în sarcina Mariei, atâta vreme cât mama lor era la serviciu. La 9 ani, Maria a avut grijă ca ea şi Ionuţ să ţină tratamentul pentru tuberculoză exact aşa cum le-au spus medicii. A învăţat în cel mai dur mod cu putinţă că întreruperea lui aduce cu sine moartea.

Marian are 11 ani. Este un copil energic, vesel, îndrăgostit de şcoală, învăţătoare şi colegi. Are şi motive. Sunt oamenii care l-au sprijinit în tot timpul în care a fost nevoit să lipsească. Marian s-a îmbolnăvit de tuberculoză tot pentru că un adult din preajma lui, bolnav, a refuzat să ducă tratamentul până la capăt. Unchiul lui a pierit, iar la scurt timp după aceea Marian a primit şi el acelaşi diagnostic. Ca şi în cazul lui Ionuţ şi surorii lui, Ana Maria, lecţia a fost învăţată: Marian a urmat tratamentul integral, fără întreruperi.

Ana şi Cătălin au 13, respective 15 ani. Mergeau la şcoală în Italia, acolo unde lucrau părinţii lor când tatăl a fost diagnosticat cu tuberculoză. La scurt timp au primit şi ei acelaşi verdict. Din fericire, în acest caz nu a fost nevoie de o tragedie pentru ca cei implicaţi să înţeleagă importanţa urmării tratamentului până la final. Au fost însă nevoiţi să renunţe la tot ce clădiseră în Italia şi s-au întors în România.

Cuvintele nu reuşesc să exprime tot ceea ce simt aceşti copii şi familiile lor. Tuberculoza este o boală marcată de discriminare. Deşi este tratabilă, pacienţii sunt excluşi din mediile sociale. Iar cel mai greu este pentru cei mici, când vor să se întoarcă la şcoală. Profesori şi elevi deopotrivă se tem să interacţioneze cu aceştia, ca nu cumva să se îmbolnăvească şi ei.

Gândiţi-vă cum vă simţiţi voi când sunteţi respinşi de cineva. Gândiţi-vă cum se simte copilul vostru când un copil refuză să se joace cu el. Iar acum gândiţi-vă ce simt aceşti copii, scăpaţi de o boală grea, pe care nimeni nu-i vrea în preajmă, deşi nu reprezintă niciun pericol.

600 de copii sunt diagnosticaţi în fiecare an cu tuberculoză în România. Cei mai mulţi dintre ei continua să sufere însă mult după ce finalizează tratamentul. Pentru că sunt excluşi, discriminaţi, evitaţi.

Fundaţia Romanian Angel Appeal vrea să schimbe puţin lucrurile şi îşi doreşte să ajute la integrarea socială şi şcolară a 15 copii şi tineri care s-au aflat sau încă se află sub tratament. Proiectul urmăreşte să strângă bani pentru următoarele lucruri:

·         15 copii și tineri participanți în tabăra de recuperare.

·         100 de ore de consiliere individuală sau de familie pentru cei 15 beneficiari și/ sau familiile acestora.

·         50 de ore de pregătire pentru materiile la care copii au de recuperat.

·         1 campanie de informare cu privire la TBC și de combatere a prejudecăților asociate cu această afecțiune organizată în minim 3 școli din București/ Ilfov.

·         Minim 300 elevi din clasele 5 – 8 informați cu privire în legătură cu tuberculoza

·         Minim 50 cadre didactice din școlile în care se desfășoară campania informați cu privire la TBC.

M-am alăturat şi eu proiectului şi voi înota la Swimathon 2018 pentru această cauză. Şi vă rog să-mi fiţi alături în acest demers. Donaţi oricât puteţi! Daţi 10 lei, daţi 100, daţi oricât aveţi puterea. Dar ajutaţi-ne să ajutăm mai departe. Oricât de puţin va însemna la final foarte mult.

Aici puteţi face donaţiile iar dacă treceţi numele meu la numele înotătorului susţinut, voi şti că banii au venit de la voi: https://2018.swimathonbucuresti.ro/echipa-air-for-life-team/.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.