• Trebuie să fii extrem de atent la orice aliment de care se apropie copilul tău, nu doar în casă, ci și la grădiniță, școală sau petreceri.
• Trebuie să îi explici în repetate rânduri copilului tău de ce el nu are voie să mănânce ca toată lumea și să încerci să nu îl lași să fie acoperit de frustrări.
• Trebuie să faci față tuturor ”amabililor”, străini și chiar apropiați, care îi oferă copilului tău de mâncare fără să întrebe, fără să le dea o clipă prin cap că gestul lor ”drăguț” ar putea aduce moartea.

Sigur, sunt mult mai multe probleme de menționat în aceste cazuri, așa că acum, în Săptămâna Mondială a Alergiei, am rugat-o pe doamna doctor Adriana Nicolae, specialist în alergologie și imunologie clinică, președintele Asociaiției Române de Educație în Alergii, să îmi explice câteva lucruri pe care este esențial să le cunoaștem.

Care este diferența dintre intoleranță si alergie alimentară?

O intoleranță alimentară este o reacție declanșată de anumite substanțe prezente în mod natural în diverse alimente , ca de exemplu histamina, tiramina, salicilații, sulfiții, care sunt prezente în mod natural în diverse alimente sau este datorată unor deficite funcționale ale unor enzime utilizate de organism pentru  a digera anumiți compuși alimentari. Ea nu presupune participarea sistemului imunitar, poate surveni în absența sensibilizării, apare după câteva ore de la consumul alimentului, se manifestă inconstant și doar dacă este suficient de mare cantitatea de aliment consumată. De regulă, nu poate pune viaţa în pericol. Exemplul clasic este acela al intoleranței la lactoză prin deficit de lactază, o afecțiune total diferită de alergia la proteinele din lapte.

Pe de altă parte, alergia are la bază totdeauna mecanisme imune care se activează ori de câte ori organismul este expus la alimentul sensibilizant. Necesită o sensibilizare prealabilă, apare, de obicei, la scurt timp după consumul alimentului, excepție făcând alergiile non-IgE mediate sau alergia IgE mediată la alpha-gal, acea proteină prezentă în carnea roșie care este implicată în reacțiile alergice alimentare la cei care au fost mușcați de căpușe. Este mereu reproductibilă și poate fi declanșată de contactul cu o cantitate foarte mică din alimentul respectiv. Cel mai important lucru care trebuie menționat în legătură cu alergiile alimentare este acela că pot pune viața în pericol.

Intensitatea unei reacții alergice poate fi diferită de la un caz la altul și poate fi favorizată de anumite condiții ca efortul fizic, infecții, condiții hormonale sau diverse medicamente. Sensibilizarea alergică dezvoltată doar față de anumite componente ale alimentelor, respectiv acelea care prin prelucrare termică își pot pierde puterea alergenică, poate determina diferențe considerabile în tabloul clinic al unei alergii alimentare. Din fericire, metodele actuale de investigare alergologică, cu precădere cele de alergologie moleculară, permit o rafinare a diagnosticului de alergie alimentară, cu alegerea cât mai corectă a strategiilor dietetice și o delimitare clară față de  intoleranțele digestive.

Alergiile alimentare se pot declanșa oricând sau te naști cu ele?

Există o concepție greșită potrivit căreia alergiile, mai ales cele alimentare, se dobândesc doar de la naștere. Este bine de știut că deși alergiile alimentare sunt mult mai frecvent întâlnite la vârstele mici, ele se pot manifesta la fel de bine și la vârsta adultului. În acest segment de vârstă sunt raportate mai ales alergiile la nucifere, arahide, pește, fructele de mare, dar și sindroamele alergice încrucișate între polenuri sau latex și diverse fructe, legume, condimente, nuci, alune, arahide precum și o variantă destul de ciudată cunoscută ca anafilaxie alimentară declanșată de efortul fizic. Realitatea este că cei mai mulți copii scapă de alergiile la lapte, ouă, gluten sau soia în jurul vârstei de 5 ani prin dezvoltarea toleranței imunologice față de alergenele respective. Din păcate însă, alergiile la arahide, alune, nuci, pește sau fructe de mare pot persista toată viața.

Care sunt cele mai întâlnite alergii alimentare la noi în țară și ce simptome ar trebui să ne trimită la medic?

Cele mai ”populare” alergii alimentare din România sunt cele la proteinele laptelui de vacă, ouă, cerealele care conțin gluten, fructele cu coajă lemnoasă sau nucifere și soia. În ultimii ani au câștigat mult teren alergiile la pește, fructe de mare, arahide, susan și chiar muștar.

Manifestările clinice din reacțiile alergice alimentare pot avea diverse localizări și se pot derula în diverse combinații. Ne pot atrage atenția durerile abdominale, greața,  balonarea, diareea sau, dimpotrivă, constipația, vărsăturile, dar și manifestările de la nivelul pielii ca mâncărimea, roșeața, urticaria, dermatita, edemele sau umflăturile de buze, apărute în jurul ochilor, urechilor, articulațiilor, la nivelul tălpilor, palmelor și, când au o  localizare de gravitate, localizate la nivelul limbii și glotei (edem Quinke). Alteori apar strănuturi, mâncărime de nas, secreții nazale apoase, obstrucție nazală sau nasul înfundat cu sau fără lăcrimare și înroșirea conjunctivelor, dificultăți de respirație, crize de tuse, respirație șuierătoare sau zgomotoasă. De multe ori apar tulburări de dispoziție, agitatie, iritabilitate sau, la polul opus, somnolență, letargie și chiar pierderea stării de conștiență.

Părinții au tendința de a se speria când primesc o asemenea veste și să ii sperie și pe cei mici. Ce și cum ar trebui să facă atunci când copiii lor sunt alergici?

Este dificil chiar și pentru alergolog să dea o astfel de veste, chiar dacă părinții se prezintă în cabinet având deja o suspiciune de diagnostic, bazată de cele mai multe ori pe o simptomatologie cel puțin sugestivă, dacă nu foarte gravă. Nu se compară însă trăirile medicilor, care urmăresc evenimentele de undeva din spatele scenei, cu cele ale persoanelor direct implicate. Este foarte greu să gestionezi din perspectiva de părinte o astfel de problemă. Când este vorba despre viața copilului tău care poate fi pusă în pericol chiar și de niște firimituri sau stropi dintr-un aliment, este foarte greu să-ți stăpânești emoțiile.

Toată viața acestor părinți se poate orândui pe o lungă perioadă, uneori nedeterminată, în funcție de etichetele și listele cu denumirile ascunse ale alergenelor, după planurile de acțiune și trusele de urgență. Nu mai pot să spere să se bucure când va veni vremea să-și  învețe copilul să țină corect un stilou pentru prima oară în mână, pentru că vor exersa, adeseori obsesiv, o altă tehnică. Aceea prin care să reușească să manevreze cât mai rapid un autoinjector. Deși toți ar avea nevoie de consiliere psihologică, mulți nu și-o permit. Cu toate acestea, cei mai mulți își pot cultiva niște aptitudini greu de egalat pentru că au un țel foarte clar: trebuie să pară înzestrați cu supraputeri în fața copiilor lor alergici pentru ca aceștia să se simtă în siguranță în orice situație.

Educația în acest domeniu este deficitară. Străinii oferă mâncare copiilor fără să ia o clipă în considerare o posibila alergie. Ce e de făcut?

Este extrem de greu să fii părintele unui copil cu alergii alimentare severe, cu risc de anafilaxie și să experimentezi ignoranța, lipsa de educație, răutatea sau indiferența din partea celor din jur. Aceste familii au nevoie de implicarea directă a fiecăruia dintre noi, fie că ne numim medici sau educatori, antrenori sau lucrători în domeniul alimentației și transportului public sau jurnaliști. Doar prin eforturile noastre concertate vom putea să creștem nivelul de educație a populației  și să le oferim și acestor copii șansa la o viață normală și sigură.

Pe doamna doctor Adriana Nicolae o puteți găsi și pe pagina de facebook, dar și pe site-ul Asociației Române de Educație în Alergii.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Nu mai oferiți mâncare copiilor! Alergia alimentară poate ucide appeared first on Bianca Moruș.

Așa că i-am luat la întrebări pe 2 dintre doctorii specializaţi în aceste probleme, Diana Plăcintescu, medic primar dermato-venerolog şi Adriana Nicolae, medic primar alergologie şi imunologie clinică. Ce au cele două specialităţi în comun? Simplu: 1 din 3 copii care suferă de dermatită atopică suferă şi de alergii alimentare.

Rep.: Să începem cu baza. Ce este dermatita atopică?

D.P.: Este o eczemă, o reacţie alergică a pielii care se produce la alergeni necunoscuţi şi implică 2 caracteristici majore: un deficit de barieră a pielii şi un răspuns alergic exagerat.

Rep.: Ce înseamnă, mai exact, acest deficit de barieră a pielii, că am tot auzit despre el în ultima vreme?

D.P.: Înseamnă că pielea are o setare genetică proastă. Îi lipseşte sau este deficitară o proteină care realizează cimentul intercelular la nivelul epidermului. Iar dacă acesta este prost, orice organism din afară pătrunde cu mult mai uşor şi mai intens. Trebuie să ştiţi că în cazul în care unul dintre părinţi are dermatită atopică, 1 din 3 copii vor suferi şi ei de această boală. Dacă ambii părinţi sunt afectaţi, 1 din 2 copii va face şi el boala.

Rep.: Când mergem la medic? Care sunt semnele menite să ne alerteze?

D.P.: Pruritul, mâncărimea caracterizează boala. Dar copilul mic nu se scarpină cu mâna, el se manifestă altfel. El îşi freacă faţa, obrăjorii, părţile libere în general de aşternuturi sau de persoana care îl ţine în braţe. Plânge mai mult, are erupţiile specifice, cu pete roşii, cruste. La copilul mai mare se defineşte boala ca prurit care persistă peste 6 luni, pe o piele uscată la care se mai adaugă: antecedente personale de piele uscată, antecedentele în familie de dermatită, asocierea cu alte boli din complexul atopic.

A.N.: De cele mai multe ori, la copilul mic, formele severe de dermatită sunt asociate cu alergiile alimentare. Prima care apare de obicei este alergia la proteina laptelui de vacă. Apoi, pe măsură ce începe diversificarea, dacă el are o predispoziţie genetică, poate să facă reacţii la diverşi alergeni: ou, alune de pădure, peşte, fructe de mare, fructe exotice. Oamenii şi-au pierdut obiceiurile autohtone şi au aderat tot mai mult la obiceiuri occidentale şi de aici au apărut tot felul de reacţii alergice care şi pentru noi, alergologii experimentaţi, reprezintă o provocare.

Greşeala făcută de cei mai mulţi dintre părinţi a fost aceea de a împiedica contactul în prima parte a vieţii cu acele alergene periculoase. Este o schimbare radicală în viziunea pe care o avem şi noi şi pediatrii şi care trebuie implementată, dar este foarte greu. Lumea este încă foarte reticentă şi merge încă după vechile obiceiuri de a împinge cât mai târziu diversificarea celor care provin din familii cu risc. Se pierde o fereastră importantă, când copilul ar trebui să vină în contact cu alergenele importante şi dacă imunitatea este la locul ei, el începe să producă anticorpi blocanţi şi va tolera ulterior aceste alergene împiedicând ulterior dezvoltarea alergiilor alimentare. Invers, am văzut că s-a făcut o mare greşeală. Numărul alergiilor alimentare a explodat şi este din ce în ce mai greu de controlat.

Începe cu o dermatită atopică, o alergie alimentară iar pe parcurs ce creşte, copilul dezvoltă toleranţă faţă de anumite alegene alimentare dar poate să dezvolte o alergie respiratorie care imită şi astmul. Pe măsură ce se sensibilizează la alergenele de mediu, începe să facă noi erupţii pe piele.

D.P.: Este unul din motivele pentru care, la cazurile severe, ne întâlnim cu o ciclicitate. A fost bine şi nu mai e.

A.N: Trebuie să depistezi cât mai repede cam ce predispoziţii ai, cam ce sensibilizări ai dezvoltat în momentul respectiv şi să urmăreşti periodic. Starea de atopie trebuie reevaluată periodic.

Rep.: Cum ne protejăm? Cum ne îngrijim?

D.P.: Alergiile sunt complexe şi este foarte greu şi să le depistezi şi să le gestionezi. Şi pe de altă parte, implică o disciplină. Să spunem aşa: există pacientul cu atopie uşoară. Are pielea uscată şi se scarpină puţin. Cum îl dai un pic cu emolient, este bine. Chiar şi la acesta este bine să induci obiceiul de emoliere, obiceiul de reparare permanentă a barierei, ca să nu permiţi intrarea altor alergeni care pe urmă să creeze cascadele ulterioare.

Simpla piele uscată, pe de altă parte, este uneori exagerat diagnosticată ca dermatită atopică. Ea este un factor de risc dar nu este obligatoriu ca toţi cei cu piele uscată să fie încadraţi în atopie şi să ajungem în extrema cealaltă, că un medic nepriceput sau un vecin îi spune pacientului sau mamei pacientului, dacă vorbim de un copil, să-şi dea cu cortizon direct, că trece. Şi te trezeşti la un moment dat că pacienţii ajung să confunde eficienţa şi rolul fiecărui produs. Ajung să-şi dea cu produse pe bază de cortizon ca şi cum ar fi emoliente: în fiecare zi că a văzut că îi trece.

Să zicem că nu e dermatită atopică, e doar o piele uscată. Dacă e doar o piele uscată, prima măsură este să repari acea barieră. O dermatită atopică medie şi care evoluează prost are 3 cauze pentru asta: nu se tratează cum trebuie, deci nu îşi pune cremă hidratantă şi cremă de cicatrizare cum trebuie ca să închidă micile eroziuni ce se produc pe piele; e suprainfectată(oricum atopicii au un portaj mai mare de microbi pe piele) şi atunci nu mai dai cu emolient, pentru că îi închizi acolo şi totul se agravează. În loc să încerci să tratezi după capul tău şi să amesteci produsele, mergi la medic. A treia categorie este a celor cu alergii complexe.

Rep.: Trebuie să recunoaştem că românii nu au obişnuinţa de a se îngriji în acest mod. Mie mi se părea oribil să mă dau cu cremă pe tot corpul. Mi se părea că mă îmbâcsesc. Plus că mai e şi noul val de bio-eco întins până la limitele absurdului, care ne panichează şi ajungem să vedem chimicale peste tot. Şi mai sunt şi costurile la mijloc.

D.P.: Cremele pot să fie scumpe şi preţul arată că există nişte argumente în plus. Sunt creme sterile, care nu au conservanţi, nu au parfumuri, au tehnologii speciale în spate şi sunt dedicate în principiu celor cu alergii severe, semnificative şi sunt creme mai ieftine, care sunt doar de hidratare. Pot să aparţină unui mare brand sau poţi să iei pur şi vaselină. Până la urmă, important e să te ungi. Sigur că e mult mai bine să foloseşti un dermatocosmetic dar dacă nu îţi permiţi, iei ceva mai ieftin dar măcar te protejezi.

A.N.: Dar să nu uităm că există sensibilizări care se realizează tocmai pe această cale. O piele inflamată este o poartă de intrare a alergenelor şi dacă tu ai o predispoziţie genetică şi îţi administrezi în amestecurile de creme tot felul de plante te poţi sensibiliza indirect la polenuri. În mod absolut neobişnuit pentru meseria noastră, am întâlnit copii de 3-4 ani sensibilizaţi la polenuri şi cu manifestări clinice. Nu doar că sunt sensibilizaţi dar au rinită, conjunctivită şi chiar astm cauzate de polenuri.

Rep: Acum, ştim că există ideea de a unge bebeluşul încă de la naştere. Toţi trebuie să aibă parte de acest tratament sau doar cei cu probleme?

D.P.: Nu toţi bebeluşii au pielea uscată. Cei mai mulţi nu o au. Simpla spălare cu un produs care să nu conţină săpun, cu un ulei de baie este suficientă. Şi mai ales, să nu exagerăm cu spălatul.

Sigur, dacă vrei să previi o eventuală problemă sau bebeluşul chiar are pielea uscată, este indicat să foloseşti dermatocosmetice, faţă de produsele de supermarket. Nu se pune problema că pielea se obişnuieşte şi că la un moment dat acel produs nu mai are efect. Pielea poate să evolueze însă, să treacă într-o altă stare căreia să i se potrivească un alt tip de emolient. Nu neapărat de la altă marcă, ci poate o altă textură. Poate fi nevoie de unul mai gras sau dimpotrivă, mai puţin gras.

Noi chiar încercăm să aducem aici un test care identifică profilul lipidic al pielii şi vede la un atopic, de exemplu, ce lipseşte. Există anumite dermatocosmetice care merg mai bine pe anumite deficite şi atunci vom şti mult mai clar ce să le recomandăm pacienţilor.

Rep.: Când pot să renunţ la produsele speciale pentru dermatită atopică?

D.P.: Niciodată. Folosirea emolientelor e ca spălatul pe dinţi. Dermatita este o boală pe termen lung, este o boală cronică. E o predispoziţie setată genetic. De dispărut n-o să-ţi dispară niciodată. Dacă ai norocul să fie o formă uşoară, fără prea multe sensibilizări alergice, ea se ameliorează. Dar tu vei fi mereu un pacient cu piele uscată şi cu risc de revenire. Atâta vreme cât nu te ungi, nu creezi acea barieră de protecţie menită să te protejeze de factorii externi.

Sursa foto stadii dermatită: http://www.fondation-dermatite-atopique.org/fr

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Ce-ar fi trebuit să ştiţi despre dermatita atopică şi n-aţi aflat appeared first on Bianca Moruș.