Cum mie nu-mi place să sufăr la comandă, am luat la întrebări un psiholog serios, Bogdana Păcurari, care a desființat mitul celei mai deprimante zi din an, dar a pus pe tapet problemele reale legate de o chestiune care afectează o parte tot mai mare a populaţiei.

Blue monday: cât e adevăr și cât, găselniță?

Mă bucur că mă întrebi asta, Bianca. Și mă bucur când le este cerută opinia specialiștilor pe situații de genul acesta, foarte mediatizate. Este important să știm că ”Blue Monday” este doar un concept și nu a fost niciodată susținut prin cercetări. De altfel, o recunoaște inclusiv psihologul britanic care a conceput ideea la cererea unei companii de turism pentru o campanie publicitară, spunând că niciodată nu s-a gândit că Blue Monday va lua această conotație și amploare. Însă de aici la a declara această zi ca fiind ”cea mai tristă zi din an” sau mai rău ”cea mai depresivă zi din an”, este o cale foarte lungă. Conotația și amploarea la care s-a ajuns astăzi promovând această idee poate fi, din punctul meu de vedere, chiar periculoasă. Nu există un set generalizat de factori care cauzează depresie pe scară largă în întreaga națiune, în cazul acesta întreaga Europă, exact în același timp. Depresia nu funcționează așa și să sugereze cineva că este un lucru minor prin care toata lumea trece în fiecare an, în aceeași zi, subminează depresia clinică reală și îi face pe cei care suferă de ea, să le fie tot mai dificil să le explice celorlalți prin ce trec ei. 

Este un truc stupid, găselniță cum spui tu, care are potențialul de a submina încrederea publicului în știință și percepția asupra oamenilor de știință și subminează o problemă serioasă de sănătate mintală. Şi toate acestea, pentru a vinde niște produse.

Astfel de ”fenomene” iau amploare datorită publicității excesive și datorită intereselor economice ale diverselor companii de a face vânzări. În realitate, variabilele luate în considerare de Dr. Cliff nu sunt verificate în practică. Ziua de luni, începutul de an, anotimpul rece, perioada de după Sărbători au fost considerate mereu factori ce pot induce stări de tristețe. Condițiile meteorologice pot fi un indicator al stării noastre interioare. Tot mai multe studii recente aduc însă în vedere faptul că și zile succesive de ploaie intensă sau de căldură excesivă pot fi la fel de dificil de tolerat precum vremea foarte rece. Iar alte studii spun că ziua de luni nu este cu nimic diferită față de alte zile ale săptămânii. Singura zi care s-a detașat procentual pozitiv în studiu a fost cea de vineri. Prin urmare, da, putem avea stări mai greu de dus în această perioadă sau în această zi, precum le putem avea și în alte perioade din an. Iar cel mai important aspect ar fi faptul că stările noastre interioare depind de ceea ce se petrece realmente în viața fiecăruia dintre noi.

Ca să concluzionez, cred că Blue Monday a prins contur și ”celebritate” și pentru că face parte dintr-un folclor modern, alături de clasicele: ”e vineri și suntem în 13 deci o să am ghinion”, „dacă îți taie calea o pisică neagră vei avea ghinion” sau vechea zicală ”dacă te întâlnești cu un coșar vei avea noroc”, iar oamenilor le place tot mai mult goana asta după senzațional. E mai ușor să ne uităm în exterior și să ne agățăm de idei, decât să stăm cu noi înșine și să ne asumăm stările prin care trecem. Cred, totodată, că în acest secol al vitezei, al tehnologiei ce ne guvernează aproape întreaga viață, avem beneficiul de a avea acces la informație și atunci, cheia spre a nu cădea pradă acestui ”fenomen” este informarea. Printr-un simplu click putem afla că este un concept ce nu are cu adevărat aplicabilitate.

Care sunt perioadele predilecte pentru accentuarea stărilor depresive?

Chiar dacă până nu de mult s-a considerat că stările depresive, actele de sinucidere cresc numeric în perioada iernii, studiile recente spun că rata de suicid, de exemplu, este cea mai ridicată primăvara și la început de vară. Este adevărat că anotimpul rece poate aduce câteva schimbări de dispoziție: scăderea energiei, somn mai mult, timp mai puțin petrecut în activități sociale în afara casei și mai mult timp petrecut în casă. Ceea ce poate însemna și faptul că petrecem mai mult timp de calitate cu noi înșine și cu cei dragi. Așadar, nu aș pune eticheta că există perioade predilecte pentru o stare sau alta, ci aș reveni asupra faptului că stările noastre interioare depind foarte mult de evenimentele prin care trecem şi care își pun amprenta asupra noastră. Un episod depresiv din viața unei persoane este ceva foarte personal, este o stare ce apare în urma unor evenimente ce au avut un impact major în viața persoanei și nu putem să îi punem o etichetă, jucându-ne cu aceste cuvinte. Prin urmare, consider că există momente, experiențe, situații personale ce pot ajunge să afecteze o persoană încât să intre într-un episod depresiv. Pe fondul unui episod depresiv deja instalat, există situații, nu neapărat perioade, ce pot accentua această stare și depinde de motivul pentru care persoana este în starea respectivă. Dacă depresia s-a instalat în urma unei pierderi personale, momente precum Crăciunul, o ceremonie de căsătorie sau de botez pot accentua starea deja existentă a persoanei.

Ce-ar trebui să facem în zilele în care ne simțim mai rău decât de obicei?

În zilele acelea recomand să ne luăm 10 minute în care să fim singuri. Să vorbim cu noi înșine și să facem o scurtă analiză interioară pentru a vedea ce ne face să ne simțim rău, trişti, furioși, apăsați, frustrați. Stări de tristețe avem cu toții și e firesc și asta nu înseamnă depresie. Important e, în primul rând, să avem această informație dar și empatie față de noi.

Dacă starea se datorează unui eveniment recent, ieri-azi, să vedem dacă am contribuit cu ceva la situația respectivă și dacă putem face ceva pentru a repara, schimba situația. De multe ori, acționând așa, observăm că starea noastră revine încet încet la una de bună dispoziție. Dacă am avut o zi grea, o săptămână încărcată şi solicitantă, să nu uităm să avem grijă și de noi. Să ne oferim mici plăceri: o carte bună, un film, o ieșire la restaurant, o plimbare, o înghețată, orice ne face plăcere, în așa fel încât să umplem paharul cu energie pozitivă, pentru că zi de zi el se golește prin amalgamul de solicitări pe care le are toată lumea de la noi.

Dacă însă ne simțim triști de mult timp, dacă apasă greu asupra noastră, să avem curajul să cerem ajutor. Cred că, de exemplu, spre deosebire de multe țări europene sau spre deosebire de USA, noi românii încă suntem în faza în care ne educăm să cerem suport pentru a trece prin stări de depresie, anxietate sau burn-out. Am fost învățați să tragem de noi până la epuizare. Prin urmare considerăm că acestea nu sunt probleme reale, ba mai mult decât atât, ar fi o rușine să cerem ajutor. De asemenea, încă suntem în etapa în care ne educăm să acceptăm ajutorul unui specialist, psiholog sau psihiatru și încă ne este greu să investim bani, încredere și timp pentru a merge împreună cu un specialist spre calea vindecării.

Care sunt primele semne de depresie și când ar trebui să mergem la medic?

Printre primele semne de depresie se numără: o tristețe apăsătoare și de durată, nevoia persoanei de a se refugia, de a se închide în sine, abilități din ce în ce mai puține de concentrare pe activitățile curente, lipsa interesului față de activitățile agreate în trecut, oboseală fizică și psihică, nevoia de somn mai mult sau dimpotrivă, insomnia, nevoia de a mânca mai mult sau mai puțin decât de obicei, stări de anxietate, nevoia de a controla, de obicei lucruri din afara sferei de control, toleranță scăzută la frustrări, iritabilitate, irascibilitate și, nu în ultimul rând, diverse dureri fizice – de spate, de cap, musculare, probleme digestive, epuizare, slăbiciune.

Ar fi bine să cerem ajutor specializat de fiecare dată când lucrurile pe care le trăim și simțim sunt greu de dus pentru noi și ne perturbă de un timp îndelungat activitatea zilnică. Mai multe simptome dintre cele enumerate mai sus pot fi un indiciu că avem nevoie de ajutor, însă nu numai acelea sunt. Este perfect normal și indicat să solicităm ajutor de fiecare dată când simțim că avem nevoie, de fiecare dată când o altă părere ne-ar fi de folos.  Și nu mă refer doar la un medic sau un psiholog. Ne ajută de multe ori și un om drag. De asemenea, e important să privim și invers. Să fim atenți la oamenii dragi din jurul nostru. Poate au nevoie de ajutor și nu știu să o ceară. Putem ajuta cu a-i asculta și cu a-i recomanda un specialist. Și să ținem minte: empatia față de noi și față de ceilalți, lipsa de judecată și timpul acordat nouă și celor dragi, fac minuni stării noastre interioare.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Blue Monday, de la o găselniţă de publicitate la ”cea mai deprimantă” zi din an appeared first on Bianca Moruș.

Nu intru în substraturi psihologice, căci nu e domeniul meu. Dar ştiu cu siguranţă un lucru: copiii au capacitate infinită de iubire. Şi dacă nu sunt învăţaţi să facă asta, nici nu vor face deosebiri între persoanele pe care le iubesc. Mama e unică. Tatăl, la fel. Bunicii sunt şi ei entităţi speciale. Copiii nu iubesc mai mult sau mai puţin. Ei iubesc. Fără să facă discriminări sau să condiţioneze dragostea aceea imensă şi pură. Şi nu vor iubi mai puţin pe cineva doar pentru că a apărut în viaţa lor o nouă persoană pe care să o iubească. Îşi arată pentru moment interesul sau preferinţa de a petrece cu altcineva mai mult timp, dar asta nu înseamnă că vă iubeşte mai puţin. Ci doar că a găsit şi alte puncte de interes, oameni de la care să înveţe lucruri noi, cu care să se simtă bine şi să evolueze.

Nu mai puneţi copiii să aleagă! În afară de faptul că puteţi primi voi o recunoaştere care nu vă ajută la nimic, nu obţineţi nimic bun. Îi învăţaţi însă că trebuie să facă diferenţe. Nu înţeleg de ce le place oamenilor să-i pună pe cei mici să aleagă: „Pe cine iubeşti mai mult: pe mama sau pe tata?”, „De cine îţi place mai mult: de A sau de B?”, „Ce jucărie e mai frumoasă: maşina sau păpuşa?” Fiica mea nu înţelege nici ea de ce i se pun astfel de întrebări. Dar mereu are acelaşi răspuns, unul care îi vine din suflet: „Îmi plac amândouă/Îi iubesc pe amândoi”. Ea nu spune că mă iubeşte doar pe mine sau pe taică-su. Îşi iubeşte bunicii, educatoarea, naşii, prietenele. Şi nu se teme să le spună asta ori de câte ori simte ea să o facă sau simte că au ei nevoie să audă asta.

Cei mai mulţi ne plângem că trăim într-o lume tot mai rea, mai crudă, în care interesele materiale primează. Dar ţine tot de noi să o schimbăm. În loc să ne învăţăm copiii să fie fiare, ca să supravieţuiască, mai bine îi încurajăm să ofere iubire. Să îi ferim de eventuale decepţii nu îi ajută, ci doar îi împietreşte. Lăsaţi copiii să iubească! Şi lumea va fi mai frumoasă.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Lăsaţi copiii să iubească! appeared first on Bianca Moruș.