Ziua în care am reuşit să nu mă mai grăbesc

Bianca Moruș — Fri, 05 Apr 2019 07:45:39 +0000

M-am ridicat de la birou şi am ieşit pe uşă val-vârtej. Trebuia să o iau pe Diana de la grădiniţă la prânz, aşa că ziua nu avea să decurgă ca una firească. Ajunsă pe stradă, mergeam cu pas grăbit, de parcă viaţa cuiva ar fi depins de asta. Nu eram în întârziere. Chiar ajungeam mai devreme cu câteva minute, pentru că nu se deschisese uşa grădiniţei. Şi eu totuşi aproape alergam pe stradă. Fără motiv, doar pentru că aşa alerg zi de zi, fie că sunt pe jos sau cu maşina.

Fiecare zi este o cursă continuă, în fiecare zi risc să întârzii undeva, în fiecare zi fiecare acţiune este contracronometru.

M-am uitat iar la ceas, apoi am băgat telefonul în geantă şi am ridicat ochii spre cer. Soarele era acolo şi mă încălzea blând. Un amestesc de bleu deschis, verde, alb şi roz plutea deasupra mea şi eu nu avusesem ochi pentru el până atunci. Mă grăbeam, deşi nu mă grăbeam.

Şi în acel moment am redus viteza, mi-am reamintit ce este aceea o plimbare. Am tras aer adânc în piept şi am zâmbit. Apoi am început să privesc cu atenţie la tot ce era în jurul meu: iarbă, flori, copaci, oameni. Îmi aduc aminte că în copilărie asta era una dintre activităţile mele preferate – să observ lucrurile de lângă mine.

Adoram să merg desculţă prin iarba răcoroasă.

Să stau întinsă pe pământ şi să descopăr forme în norii ca de vată de zahăr.

Să descopăr constelaţii, să pândesc stelele căzătoare şi să-mi pun dorinţe.

Să visez cu ochii deschişi, să-mi construiesc lumi fantastice şi bune.

Să mă dau cu sania printre copaci.

Să rup pâinea sau cozonacul abia scoase din cuptor şi să mănânc cu poftă, fără teama că „o să mă doară burta”.

Să mănânc corcoduşele când au încă miezul crud.

Să râd tare, fără să mă gândesc că aş putea deranja pe cineva.

Să citesc până dimineaţa fără să mă gândesc că a doua zi nu mă voi putea trezi.

Să dansez ore întregi fără să simt urmă de oboseală.

Sunt lucruri atât de simple, dar care-mi aduceau atâta bucurie. Şi pe care le-am dat uitării în goana după carieră, bani, crescut copil şi alte lucruri de-ale maturităţii. Ieri mi-am dat seama cât de mult îmi lipsesc şi cât de rău îmi face goana nebună numită generic viaţă.

N-am idee dacă voi putea schimba ceva. N-am idee dacă mâine îmi voi mai găsi cele câteva minute în care să respir, să privesc şi să simt. Ştiu doar că voi încerca şi vă doresc şi vouă să deschideţi geamul dimineaţa, să ascultaţi trilul păsărilor şi să vă amintiţi pentru ce trăiţi.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Ziua în care am reuşit să nu mă mai grăbesc appeared first on Bianca Moruș.

Legile lui Murphy pentru părinţi

Bianca Moruș — Fri, 16 Oct 2015 09:34:59 +0000

Una dintre cele mai cunoscute legi ale lui Murphy sună cam aşa: „O felie unsă cu unt va pica întotdeauna cu partea unsă pe covor”. Trecem peste explicaţia dată de fizică, pentru că nu vrem să ne legăm la cap. Şi ne gândim că dacă Murphy s-ar fi gândit la copii, legile lui ar fi sunat cam aşa:
1. Întotdeauna când îi pui copilului un scutec curat, acesta va simţi nevoia să îl folosească în cel mult cinci secunde.
2. Ori de câte ori îţi doreşti să adoarmă copilul repede, ca să poţi pleca/face ceva anume, va sta treaz până la miezul nopţii, după care se va trezi din 5 în 5 minute, să te caute.
3. Dacă un singur colţ din casă va rămâne nesecurizat, copilul îl va găsi şi îl va testa exact cum te temeai că o va face.
4. Când mai ai o singură porţie de lapte în casă, vei răsturna biberonul înainte să înfiletezi tetina.
5. Dacă nu mai găseşti ceva important sau de preţ în casă, verifică în coşul de gunoi.
6. Dacă ţi-ai plănuit de multă vreme o plecare în oraş, copilul se va îmbolnăvi cu câteva ore înainte.
7. Ţi-ai cumpărat în sfârşit rochia mult-visată, albă şi cumplit de scumpă? Copilul va veni să te îmbrăţişeze şi va vărsa paharul cu suc de roşii, plin cu suc de roşii direct pe ea.
8. Abia ţi-ai făcut unghiile, după o jumătate de an în care n-ai mai văzut oja. În acel moment copilul va vrea neapărat să vă jucaţi şi să vă tăvăliţi pe covor.
9. I-ai pregătit 3 feluri de mâncare pe care ştii sigur că le preferă? Nu-i nimic. Îl va vrea întotdeauna pe al patrulea.
10. Ţi-au dispărut cheile de la casă sau de la maşină când deja ai întârziat la serviciu? Nu te chinui să le cauţi. N-ai nicio şansă. Sunt în coşul cu jucării. În care coş cu jucării? Într-unul din cele 5, pline ochi cu maşinuţe, pluşuri, lego şi puzzle. Good luck!
Şi acum… tema pentru acasă. Completaţi legile lui Murphy în funcţie de experienţele voastre.

sursa foto: www.lolsclub.com

The post Legile lui Murphy pentru părinţi appeared first on Bianca Moruș.

graba Archives - Bianca Moruș

Ziua în care am reuşit să nu mă mai grăbesc

Legile lui Murphy pentru părinţi