Ce îţi imaginezi despre viaţa de mamă şi ce este în realitate

Bianca Moruș — Thu, 25 Feb 2016 16:00:15 +0000

Ştiţi cum la începutul unei relaţii de amor nu vedeţi decât părţile frumoase ale partenerului, vă zboară fluturii prin stomac mai ceva ca avioanele pe la Heathrow şi vă imaginaţi că viaţa voastră împreună va fi mereu numai lapte şi miere? Iar apoi vă gândiţi ce o fi fost în capul vostru, cum de nu aţi văzut că e prea pretenţios, sau dezordonat, sau insensibil. Şi lista nemulţumirilor poate continua la nesfârşit, că doar femei suntem şi stim ce ne poate pielea.

Cam aşa e şi cu copiii. Înainte să îi avem ne imaginăm că o să fie totul ca-n reclamele alea frumos colorate, că o să zboare fluturi pe deasupra patului iar plodul va fi numai un zâmbet.

După ce naştem, lucrurile arată un pic altfel. Bine, cu totul altfel.

Realitatea este că, la fel ca şi în relaţiile amoroase, nici aici lucrurile nu sunt doar în alb şi negru. E o amestecătură continuă între frumuseţe şi disperare. Iar un pic de detaşare ajută mult.

The post Ce îţi imaginezi despre viaţa de mamă şi ce este în realitate appeared first on Bianca Moruș.

Când părinţii dau în mintea copiilor

Bianca Moruș — Fri, 23 Oct 2015 12:00:39 +0000

Doi ani şi şapte luni. Ea. Eu nu prea mai număr nici anii, darămite lunile. Sâmbătă, pe la prânz. Eu alerg bezmetică între bucătărie, unde fierb oalele pe foc, maşina de spălat şi balcon, unde întind ce iese din maşină. Ea îşi face de lucru prin propria cameră. La un moment dat o aud aproape zbierând:
– Mama, sora mea.
Încep să procesez. Sora. Sora. Nu, n-are nicio soră. Nici nu am anunţat-o că va avea vreuna. Nici despre frate nu s-a pus problema. Ce-o fi păţit copilul?
Intru în dormitor şi îmi intinde senină o poză cu o fată care cred că aduce cu Albă ca Zăpada.
– Uite, mama, sora mea.
Deci am auzit bine.
– Cum, Diana, asta e sora ta?
– Daaaaa.
E atât de convinsă încât mai stau să mă gândesc o dată câţi copii am. Nu, tot unu iese la numărătoare. Intru în joc.
– Şi cum o cheamă, iubire, pe sora ta?
– Mona. Şi e sora mea.
Aha. Deci are deja şi nume. Şi dacă mă uit bine la ea, seamănă puţin.
– Şi unde era sora ta?
– În dulap.
Desigur. Nu ştiu cum de nu mi-a dat prin cap asta.
– Şi ce faci cu ea?
– O pup.
Şi de atunci sora ei este cvasiprezentă. Cum o pierde, începem şi ne întrebăm unul pe celălalt, eu cu tatăl, unde este sora Dianei. Într-o seară ajunge acasă de la grădiniţă şi n-o găseşte. Începe disperarea. Răstorn sacii cu jucării, caut pe paturi, pe sub paturi, pe după dulapuri. Nimic. Sun bărbatul.
– Unde-i sora Dianei?
– Păi n-ai zis că nu mai vrei un copil?
Lui îi arde de glume şi eu o iau razna căutând o poză. N-o găsesc. N-o găseşte nici el când ajunge acasă. Mă rog, copilul depăşise momentul, noi eram impacientaţi. Se lasă noaptea, ne băgăm în pat, unii visează. Era vreo unu noaptea când, în timp ce mă răsucesc, aud că pică ceva pe parchet. Să fie sora? Nu, nu pot să mă ridic din pat să mă uit. Ar însemna că sunt nebună. Bine, sunt nebună. Iau telefonul, pornesc flash-ul şi încep să caut.
– Am găsit-o!
Nu se aude nimic. E bine. Nu s-a trezit nimeni. Acum pot să mă culc şi eu liniştită. După ce o pun bine pe sora, să o găsească fie-mea de dimineaţă.

The post Când părinţii dau în mintea copiilor appeared first on Bianca Moruș.

imaginatie Archives - Bianca Moruș

Ce îţi imaginezi despre viaţa de mamă şi ce este în realitate

Când părinţii dau în mintea copiilor