Ce este obstrucţia canalului lacrimal?

Este, aşa cum îi spune şi numele, un canal blocat. În mod normal, lacrimile curg din ochi în nas prin el. Atunci când acesta este blocat, unul sau ambii ochi ai bebeluşului sunt constant umezi iar lacrimile se scurg pe obraz. În unele cazuri locul se suprainfectează, pielea din jurul unghiului intern al ochiului(spre nas) sau chiar a albului ochiului se înroşeşte iar copilul se poate trezi cu ochii lipiţi din cauza secreţiilor. Acesta este semn că a apărut o infecţie: conjunctivită sau dacriocistită. Este obligatoriu un consult la medicul specialist în oftalmologie pediatrică, pentru că există afecţiuni grave ale bebeluşului însoţite de aceste simptome.

Ce presupune tratamentul în acest caz?

În primă fază este unul cât mai simplu cu putinţă: se face masaj la nivelul căilor lacrimale, pentru a încerca astfel deblocarea canalului. Peste 90% din cazuri se rezolvă în acest fel sau chiar spontan până la vârsta de 1 an. În caz de suprainfecţie bacteriană se recomandă picături cu antibiotic şi curăţirea ochilor cu ser fiziologic şi şerveţele speciale. NICIODATĂ, dar NICIODATĂ să nu puneţi în ochii bebeluşului lapte matern, ceai sau orice altă substanţă nerecomandată de medicul oftalmolog. Toate acestea pot agrava cumplit situaţia.

În cazul în care masajul nu dă rezultate, se intervine chirurgical pentru deblocarea canalului lacrimal. Este o intervenţie care se face sub anestezie generală dar uşor de suportat de către cel mic. Se pleacă acasă la câteva ore după aceasta.

Fiică-mea, după atâta masaj, atâtea tratamente şi intervenţii nici nu mai voia să audă de controale la oftalmologie. Până a cunoscut-0 pe Roxana. Acum ştie că este important să aibă grijă de ochii ei şi merge relaxată la cabinet. Pe dr. Roxana Cozubaş o găsiţi şi aici.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Problemele oculare ale copilului se tratează la oftalmolog, nu la pediatru appeared first on Bianca Moruș.

Prima regulă călcată în picioare şi, dacă e să mă întrebaţi pe mine, şi primul mit distrus a fost în chiar prima zi în care am ajuns acasă de la maternitate. Am spălat copilul, cu totul, fără să-i fi căzut încă buricul. Şi am continuat să tot fac asta până s-a întâmplat minunea, adică după vreo 3 săptămâni. Toată lumea îmi spunea că sunt nebună, inconştientă şi alte apelative dătătoare de încredere. Eu nu mă gândeam decât la asistentele din maternitate, care o ţineau pe-a mea podoabă sub jetul de apă, fără nicio grijă pentru preţiosul buric.

Doi, masajul bebeluşului. Ba se face după baie. Ba se face înainte de baie. Ba îl dai cu ulei fiert şi răcit. Ba îl dai cu crema cremelor, de 100 de lei flaconul şi se termină într-o săptămână. Ba îi ajută dezvoltarea fizică. Ba ajută la crearea unei legături speciale cu mama. Eu am încercat o singură dată. În afară de faptul că aveam impresia că o să o pierd printre degete şi mă gândeam că i-ar sta foarte bine în bolul de salată, nu am avut nicio trăire specială. I-am întrebat şi pe kinetoterapeuţii la care mergeam, care mi-au spus aşa: „Dacă vă face să vă simţiţi bine, puteţi să îi faceţi masaj. Dacă nu, nu. Şi în niciun caz nu îi daţi cu nimic pe corp. Nici ulei, nici cremă. Nu faceţi decât să îi creaţi un dezechilibru la nivelul epidermei.” Zis şi făcut! Am ratat-o şi p-asta!

Trei. Spălatul zilnic. Acum probabil o să îmi sară în cap 90% din suflarea care citeşte articolul. Nu, nu mi-am spălat copilul în fiecare zi până nu a început să se târască de capul lui pe jos. Da, pe jos, pe acolo unde colcăie bacteriile de toate felurile. Până la acel moment, am spălat-o în părţile esenţiale iar baie îi făceam la două-trei zile, în funcţie de cât mă ţineau bateriile şi picioarele.

Un alt subiect sensibil este cel al călcatului hainelor. Înainte să nasc, am avut grijă să calc toate prostiile, pe dos, desigur. Nu cumva să ia minunea vreo nenorocire de pe hainele spălate şi clătite de mine. Mă mir că nu m-am gândit să o pun şi într-un bol de sticlă şi să umblu cu mănuşi, la propriu, cu ea. Mi-a trecut repede isteria. Când dormi 2 ore din 24, îţi dai seama mult mai clar că dezinfectarea hainelor este la fel de inutilă precum cântăritul copilului înainte şi după alăptat.

Scosul afară. În cărţi se face progresiv, la nu ştiu câtă vreme după ce ai venit cu copilul acasă. Noi, la prima plimbare, am stat vreo 45 de minute. Erau vreo 15 grade afară şi singurul lucru care m-a făcut să mă întorc în casă a fost faptul că nu mă mai ţineam bine pe picioare.

Şi acum, daţi cu pietre! Sau spuneţi-ne ce reguli aţi încălcat voi!

The post Reguli de neîncălcat pe care le-am încălcat appeared first on Bianca Moruș.