murphy Archives - Bianca Moruș

D-ale lui Caragiale, în 2016

Bianca Moruș — Mon, 09 May 2016 12:34:42 +0000

Abia ţinându-mă pe picioare, intru în farmacie cu o lista lungă. În faţa mea, 3 clienţi şi o singură farmacistă. Desigur, şi aceasta şi clienta aflată deja la casă discută despre cele mai potrivite medicamente pentru sutele de afecţiuni de care se plângea cea de-a doua. Şi despre oferte, reduceri, puncte. Eu încerc să mă agăţ de o lumină, de o culoare, de orice ca să rezist. Altul tropăie nervos. Alta, de atâta plictiseală, se apucă să testeze parfumurile de acolo. Pe toate. Şi mult. Acum mă lupt şi cu o criză de bilă, că nu îmi ajungea deja cu ce venisem. Într-un final prima clientă pleacă. Ajunge domnul la casă şi îi sunt recunoscatoare în gând că nu îşi doreste decât un Olinth. Farmacista ţine să îi menţioneze că nu se foloseşte mai mult de 10 zile, că provoacă dependenţă. Domnul dă din cap resemnat în timp ce mie îmi vine să îi urlu ăleia că aud textul ăsta de mai mult de 20 de ani, de când tot cumpăr picături de nas şi oricum nu îi foloseşte nimănui. Dar tac. Termină relativ repede şi doamna superparfumată şi ajung şi eu la casă. Încerc să schiţez un zâmbet şi încep:

– Vreau şi eu Eqimuno sirop.

Doi ochi mari mă privesc ca şi goi. După o bâlbâială scurtă, aud:

– Nu avem.

– Eu zic că aveţi. Nu vreţi să căutaţi dumneavoastră în calculator?

Tastează ea ce tastează şi o aud din nou:

– Nu, nu avem.

– Aţi încercat şi cu „q”?

– Da, doamnă, am încercat. Nu avem.

– Doamnă, pe site-ul dumneavoastră scrie clar că aveţi. De-aia am şi venit aici.

– Am căutat. Nu avem.

– Mai căutaţi.

Cred că tonul meu crescuse odată cu tensiunea, căci a apărut o altă farmacistă care a dat-o la o parte pe individă şi a găsit rapid, desigur, ceea ce cealaltă nu avea. După care îi da înapoi ştafeta. Am mai luat ce aveam de luat şi dau să plătesc. Scot cardul, nu-l citeşte aparatul. Mai încerc o dată. Cardul, pauză. Clacase şi el. Scot al doilea card. Eroare card. Mă uit strâmb, mai încerc o dată. Eroare card. Mă uit pe el: expirase de câteva zile. Scot cardul de urgenţe. Eroare card. Expirase de vreo 5 luni. Mă uit dezamagită în portofelul în care ştiu că nu ţin niciodată prea mulţi bani. Nu înţeleg nici acum cum a fost posibil, dar de data asta aveam suficienţi. Aşa că mă târăsc până la maşină cu tot cu medicamente.

Câteva zile mai târziu mă duc să îmi ridic cele 2 carduri. Prima bancă:

– Bună dimineaţa. Am venit să ridic un card.

– Sigur, dar nu merge calculatorul. Şi nici sistemul.

– Aha. Deci sigur îmi ridic cardul sau sigur nu vă merg vouă lucrurile?

– Nu, nu, rezolvăm. Dar mai durează un pic.

Se învârte vreo 5 minute, îmi aduce cardul, îmi aduce şi un document să îl completez. După ce termin de scris toate datele o aud:

– Aoleo, v-am dat altă hartie. Trebuia să completaţi altceva.

Am ridicat din sprânceana pe care nu o pot ridica niciodată şi mă străduiam să îmi găsesc câteva cuvinte duioase, când:

– Doar semnaţi. Scriu eu datele dumneavoastră. Mă scuzaţi. E şi prima zi după concediu.

– A, probabil de-aia n-a mai vrut nici calculatorul. E şi el relaxat.

Semnez şi plec spre a doua bancă. Ora 9.30. Cele mai multe deschid la 9.00. Aici programul începea la 10.00. Cred că Murphy şi Caragiale sunt colegi de bancă.

The post D-ale lui Caragiale, în 2016 appeared first on Bianca Moruș.

Un Murphy mic

Bianca Moruș — Fri, 22 Jan 2016 07:00:34 +0000

Pentru cei mai mulţi dintre voi nu e niciun secret că o sarcină cu toate urmările ei(urlete, nopţi cumplit de albe, boli etc) aduce cu ea o memorie grav afectată şi tone de sentimente de nesiguranţă vizavi de sănătatea mentală. Scriam aici despre multiplele prostii făcute în primul an şi după.
Ieri dimineaţă mă duc la mall. Sunt reduceri, sunt convinsă că ştiţi asta. Dau o raită în doi timpi şi 3 miscări, nu găsesc nimic pe plac, aşa că înhaţ 3 cafele, pentru mine şi colege, şi mă duc tiptil la maşină. Tipicară cum sunt, aşez ce am de aşezat şi dau să pun mâna pe tichetul de parcare. Şi ia tichetul de unde nu-i! Locul în care stă de fiecare dată – gol. Mă uit pe jos, poate a zburat. Doar gunoaie. Mă uit pe lângă scaune. Nimic. Răstorn geanta, dau ocol maşinii. 15 minute am răscolit. Tot nimic. Mă resemnez şi mă duc să plătesc tichetul pierdut. Domnişoara, amabilă, îmi spune:
– Dacă îl găsiţi până ieşiţi, veniţi să vă dau banii înapoi.
Nu, n-am avut atâta noroc. Pe drum spre serviciu mă mai uitam, poate îl zăream. Apoi am renunţat, când am realizat că mai rau mă enervez dacă îl găsesc.
Când plec de la muncă, îmi trântesc geanta pe scaun ceva mai teatral, moment în care flutură ceva în partea de sus a lăcaşului în care stă mereu tichetul.
Distracţia mea – preţ de vreo 5 cafele bune.
Zâmbetele voastre – nepreţuite.

The post Un Murphy mic appeared first on Bianca Moruș.

Legile lui Murphy pentru părinţi

Bianca Moruș — Fri, 16 Oct 2015 09:34:59 +0000

Una dintre cele mai cunoscute legi ale lui Murphy sună cam aşa: „O felie unsă cu unt va pica întotdeauna cu partea unsă pe covor”. Trecem peste explicaţia dată de fizică, pentru că nu vrem să ne legăm la cap. Şi ne gândim că dacă Murphy s-ar fi gândit la copii, legile lui ar fi sunat cam aşa:
1. Întotdeauna când îi pui copilului un scutec curat, acesta va simţi nevoia să îl folosească în cel mult cinci secunde.
2. Ori de câte ori îţi doreşti să adoarmă copilul repede, ca să poţi pleca/face ceva anume, va sta treaz până la miezul nopţii, după care se va trezi din 5 în 5 minute, să te caute.
3. Dacă un singur colţ din casă va rămâne nesecurizat, copilul îl va găsi şi îl va testa exact cum te temeai că o va face.
4. Când mai ai o singură porţie de lapte în casă, vei răsturna biberonul înainte să înfiletezi tetina.
5. Dacă nu mai găseşti ceva important sau de preţ în casă, verifică în coşul de gunoi.
6. Dacă ţi-ai plănuit de multă vreme o plecare în oraş, copilul se va îmbolnăvi cu câteva ore înainte.
7. Ţi-ai cumpărat în sfârşit rochia mult-visată, albă şi cumplit de scumpă? Copilul va veni să te îmbrăţişeze şi va vărsa paharul cu suc de roşii, plin cu suc de roşii direct pe ea.
8. Abia ţi-ai făcut unghiile, după o jumătate de an în care n-ai mai văzut oja. În acel moment copilul va vrea neapărat să vă jucaţi şi să vă tăvăliţi pe covor.
9. I-ai pregătit 3 feluri de mâncare pe care ştii sigur că le preferă? Nu-i nimic. Îl va vrea întotdeauna pe al patrulea.
10. Ţi-au dispărut cheile de la casă sau de la maşină când deja ai întârziat la serviciu? Nu te chinui să le cauţi. N-ai nicio şansă. Sunt în coşul cu jucării. În care coş cu jucării? Într-unul din cele 5, pline ochi cu maşinuţe, pluşuri, lego şi puzzle. Good luck!
Şi acum… tema pentru acasă. Completaţi legile lui Murphy în funcţie de experienţele voastre.

sursa foto: www.lolsclub.com

The post Legile lui Murphy pentru părinţi appeared first on Bianca Moruș.