Cu copilul la supermarket

Bianca Moruș — Tue, 22 Dec 2015 09:29:39 +0000

Ca în fiecare săptămână, ştii că trebuie să mergi la cumpărături. Nu de haine şi pantofi, aşa cum visezi, ci mâncare şi altele din domeniu. Ca de fiecare dată, speri că vei avea noroc şi copilul va fi aşa cum nu e el niciodată: inert, nepăsător şi tăcut, foarte tăcut. Ca de obicei, nimic din toate astea nu iese cum ai visat.
Pleci cu lista scrisă, căci doar aşa poţi să crezi că ai o şansă să iei tot ce ai nevoie. În realitate, oricum ai uitat multe lucruri deja şi oricum vei renunţa la altele din motive foarte clare, cum ar fi că vrei să ieşi cât mai repede din magazin.
Ajungi la supermarket. I-ai făcut instructajul copilului din maşină: Nu ţipi. Nu atingi. Nu ceri. El, ca întotdeauna, spune că a înţeles şi că va face întocmai. Tu te minţi din nou şi îţi spui că totul va fi bine. Îl pui în coş şi îi explici, din nou, că nu se va da jos de acolo până nu termini de pus pungile în portbagaj. Tragi aer adânc în piept şi intri.
– Mama, vreau jos. Cumpăr eu.
– Dar n-am vorbit noi adineaori? N-am stabilit că rămâi în coş?
– Hai, mama! Te ajut!
Cedezi, că oricum n-ai de ales. Şi începe goana după copil.
– Uite, vreau şi asta. Şi asta. Şi asta.
Şi iar explicaţii, şi iar rugăminţi, şi iar ameninţări. Tu apuci o sticlă cu lapte, copilul a luat deja vreo 3 produse de care, cu siguranţă, nu ai nevoie. Tu iei 3 mere, copilul a adunat deja hârtie igienică cu Hello Kitty, şerveţele cu Hello Kitty şi paie, da-da, desigur, cu Hello Kitty. A pus în coş şi vreo 5 calupuri de mozzarella, că doar asta mănâncă dimineaţa, la prânz şi seara. Şi mai pune şi nişte roşii cherry, din cele mai scumpe, că doar alea îi plac. Ai congelatorul plin, dar copilul vrea carne. De pui, de curcan, de vită, de porc. Doamne, bine că nu i-am spus că se mănâncă şi iepurii şi fazanii, că mă punea pe mine direct la fezandat. Timid, îi spui că ai vrea să mergi spre casă. Şi tot timid, apuci nişte sticle cu Cola, că trebuie să te tratezi şi tu cumva.
– Atunci îmi iau şi eu pufuleţi!
– Fie, iei şi pufuleţi!
De parcă mai ai putere să o contrazici.
La casă, desigur, tot ea vrea să pună cumpărăturile pe bandă. Şi le pune, logic. Între timp, îi povesteşte casierei câte lună şi în stele, apoi îi spune că plăteşte cu cardul, că de-aia se duc maică-sa şi taică-su la serviciu, ca să aibă bani pe card.
Norocul ei? Şi al meu, desigur? Că e cam simpatică şi zâmbeşte mult. Aşa nu se supără nici clienţii când le ajunge printre picioare, nici casierele pe care le toacă în continuu. Iar eu mai trăiesc să merg la cumpărături şi săptămâna viitoare. Cu nerăbdare, desigur!

The post Cu copilul la supermarket appeared first on Bianca Moruș.

Shopping-ul de după

Bianca Moruș — Tue, 05 May 2015 13:46:49 +0000

Înainte să nasc, eram femeia clasică a anilor 2000 şi ceva. După serviciu erau obligatorii ieşiri cu fetele, cine târzii cu prietenii şi cumpărături, multe cumpărături. Şi rar cumpărăturile însemnau vizite în supermarket, căci oricum scopul frigiderului era să ţină apa rece.

Nu, cumpărăturile însemnau vizite multe şi repetate în mall. Haine, pantofi, genţi, cosmetice, nimic nu era de ajuns. Întotdeauna mai aveam nevoie de ceva. Neapărat. Şi chiar dacă nu cumpăram, oricum semnam condica în magazine, căci nu trebuia să ratez ceva. Dacă aveaţi impresia că lucrurile se mai liniştesc după ce apare copilul, nimic mai neadevărat. Doar că o să schimbaţi magazinele clasice cu cele virtuale. Şi o sa deveniţi specialiste. De la magazinele şi farmaciile cu cele mai bune oferte la mâncare şi produse pentru bebe, la cele cu haine, pantofi, până şi dresuri pentru bebeluşi, o să le ştiţi pe toate. Iar eu am ajuns să ignor cu placere magazinele tradiţionale. E genial să stai calmă pe canapea, să analizezi totul în voie şi apoi să aştepţi doar apariţia curierului.

The post Shopping-ul de după appeared first on Bianca Moruș.

#supermarket Archives - Bianca Moruș

Cu copilul la supermarket

Shopping-ul de după