boala Archives - Bianca Moruș

Top 10 superstiţii referitoare la sarcină şi lăuzie

Bianca Moruș — Mon, 14 Nov 2016 09:18:01 +0000

Pe cât de emoţionant, pe atât de stresant este momentul în care afli că vei deveni mamă. Te copleşesc gânduri, sentimente şi temeri, foarte multe temeri. Iar cum românului îi şade bine cu superstiţia, pentru gravide şi lăuze au apărut zeci de idei, care mai de care mai fanteziste. Şi că au apărut, nu e mare problemă. Mai rău e că multe dintre femei le cred şi le pun în aplicare iar unele le pot face rău lor sau bebeluşului. Iată 10 dintre cele mai întâlnite superstiţii.

· Nu sta picior peste picior, că va ieşi copilul cu picioarele strâmbe. – Toţi copiii se nasc cu picioarele strâmbe şi nu are legătura cu modul în care le-a ţinut mama pe ale ei în sarcină. Apoi, celor mai norocoşi şi cu genetică bună, li se vor îndrepta. Ceilalţi vor învăţa ce haine să poarte ca să îi avantajeze.

· Nu te tunde în sarcină, că îi scurtezi viaţa copilului. – Singurul lucru pe care îl scurtezi în această situaţie este părul. Deşi, datorită vitaminelor luate în acea perioadă, eu păr mai frumos ca în sarcină n-am avut decât în copilărie. Acum, în schimb, mă tund ca să mi se pară că îmi cade mai puţin.

· Dacă bebeluşul are un semn din naştere înseamnă că mama a furat ceva în timpul sarcinii. – În realitate, dacă cel mic are un astfel de semn înseamnă doar că a avut un surplus de melanină în zona respectivă. La cât fură unele când sunt însărcinate, ar trebui să le iasă copiii dalmaţieni. Pe de altă parte şi fiică-mea are un semn din naştere şi singurul lucru la care m-am gândit când l-am văzut a fost că sigur n-au cum să mi-o încurce în maternitate, că o să o recunosc orice ar fi. Na, fiecare cu obsesiile lui.

· Să îi cumperi haine sau lucruri copilului înainte de sarcină e semn rău, se va îmbolnăvi sau va muri. – Să nu cumperi lucrurile necesare înainte să naşti înseamnă să te duci cu capul după ce naşti. Când o să stai non-stop cu bebeluşul agăţat de tine, chiar crezi că îţi mai arde să alergi după haine, cărucioare, pătuţ şi alte minuni? Şi din maternitate cu ce îl scoţi? Îl trimiţi cu barza acasă, pe principiul că a făcut treabă bună şi prima oară?

· Dacă pofteşti la sărat o să naşti băiat, dacă pofteşti la dulciuri o să naşti fată. – Eu am poftit la genţi şi pantofi şi totuşi n-am născut nici troller, nici cizmă.

· Dacă strigi copilul pe nume înainte de botez, va avea mari necazuri. – Acum, fie vorba între noi, o să îi spuneţi copilul în fel şi chip, după toate strâmbăturile şi figurile pe care le va face. Veţi trece de la „iubirea mea” la „porcuşorul meu” în decurs de 15 secunde. Faptul că îi spuneţi pe nume nu face decât să îl facă conştient de acesta. Poate aduce necazuri în schimb un nume care să îl facă să se simtă penibil şi care le dă ocazia altora să îl ia peste picior.

· Nu atinge un animal în timpul sarcinii, că vei avea un copil păros. – Mai bine, în loc să privaţi un animal de o mângâiere, vă uitaţi prin familie, să vedeţi cam cât de păroşi sunt cei apropiaţi. Iar cea mai logică explicaţie în acest caz o reprezintă analizele hormonale, interpretate de un endocrinolog.

· Nu purta mărgele în timpul sarcinii pentru că va avea copilul cordonul ombilical în jurul gâtului. – Dacă nu cumva mărgelele sunt conectate într-un mod dubios la cordonul ombilical, staţi liniştite. N-au treabă una cu alta. Eu n-am purtat deloc(nu din superstiţie, ci pentru că nu îmi plăceau în mod deosebit) dar fiică-mea s-a înfăşurat în cordon de zici că voia să se facă mumie.

· Să nu se aşeze un străin sau un bărbat pe patul tău, pentru că o să pierzi laptele. – Laptele nu se pierde nici că vine cineva în vizită, nici că se uită vreunul cruciş la tine. Iar bărbatul are şi el dreptul să doarmă lângă nevasta şi copilul lui, plus că poate fi de mare ajutor. Şi cu cât e el mai aproape şi mai de ajutor, cu atât mai multe şanse are femeia să nu piardă laptele.

· Să nu scoţi copilul din casă până la botez că va fi deocheat sau va avea necazuri. – Copilul trebuie scos la aer cât mai des şi mai mult, dacă vremea o permite. Necazuri va avea dacă e ţinut aiurea în casă, în loc să respire aer curat.

Voi ce alte superstiţii aţi mai avut de înfruntat?

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Top 10 superstiţii referitoare la sarcină şi lăuzie appeared first on Bianca Moruș.

Dacă ştii că eşti bolnav, de ce îi îmbolnăveşti şi pe alţii?

Bianca Moruș — Tue, 23 Feb 2016 10:32:20 +0000

De când a intrat copilul în colectivitate, adică în urmă cu un an, am trăit cu frica în sân că o să stea mai mult pe acasă, că o să fie bolnav non-stop şi tot aşa. Când colo, fiică-mea era dată exemplu în grădiniţă: cea care nu se îmbolnăveşte niciodată. Mă rog, bucuria a ţinut până la o nenorocită de mononucleoză, luată pe la sfârşitul anului, care i-a făcut sistemul imunitar praf. Şi de atunci nu prea mai ratează nimic. Nu e o tragedie. Nu e nici uşor, nici plăcut, dar nici nu ne dăm cu capul de pereţi.

Alta e problema mea. Nu înţeleg de ce sunt oamenii nesimţiţi, indolenţi şi vă mai las pe voi să adăugaţi alte epitete. Partea cu dusul copilului bolnav la grădiniţă să zicem că o înţeleg parţial. Adică nu poţi să îl ţii izolat dacă doar îi curg puţin mucii sau a rămas cu tuse după o boală. Dar dacă este evident că se simte rău, face febră mare şi tuşeşte ca măgarul mitropoliei, parcă n-ar fi rău să te gândeşti de două ori înainte să îl trimiţi să ia în braţe alţi copii, poate sănătoşi. Nu mai spun de „relaxaţii” care îşi duc plozii cu muci prin locurile de joacă. Hai, că la grădiniţă poţi să ai o scuză, că nu ai cu cine să îl laşi acasă, că nu îţi poţi lua liber de la muncă. Dar despre cei care duc copii bolnavi în locuri de distracţie şi recreere n-am nicio rezervă să spun că sunt nişte imbecili.

Şi la fel de tare mă enervează adulţii, mai ales cei cu copii acasă(care, teoretic, înţeleg mai bine ca oricine astfel de probleme) care, deşi ştiu că sunt contagioşi, umblă prin lume fără nicio jenă. Băi, nene! Ai răcit? Ai acasă un copil cu o boală contagioasă, cum ar fi varicela, oreion sau mai ştiu eu ce „distracţie” din acelaşi capitol? Protejează-i naibii pe cei din jurul tău. Nu poţi să stai acasă? Poartă o mască pe faţă. Tot timpul. Şi nu îmi da replici de genul „oricum trebuie să faci şi boala asta” sau „dacă nu îţi spuneam, nu ştiai că te pot îmbolnăvi pe tine sau pe copilul tău”. E o chestiune de bun simţ şi respect. Nu le ai? Du-te în pădure! Că poate animalele sălbatice sunt mai înţelegătoare. Sau poate nici ele nu sunt atât de sălbatice ca tine.

sursa foto: www.urbanlifestyle.ro

The post Dacă ştii că eşti bolnav, de ce îi îmbolnăveşti şi pe alţii? appeared first on Bianca Moruș.

Copii în pericol, autorităţile sunt relaxate

Bianca Moruș — Wed, 10 Feb 2016 14:29:08 +0000

Un copil a murit. Avea 11 luni. Şase copii au fost diagnosticaţi cu sindrom hemolitic-uremic, un tip de septicemie. Alţi 16 sunt suspecţi. Vorbim de un sindrom provocat de bacteria E-Coli, sindrom care, teoretic, se întâlneşte cam un caz la un milion. Noi avem şapte pacienţi deja confirmaţi. Despre alţi cinci, autorităţile din Argeş, de unde vin cele mai multe cazuri, spun că ar fi fost trataţi şi sunt acasă. Aceleaşi autorităţi care habar nu au ce îi îmbolnăveşte pe cei mici. Aceleaşi autorităţi care spun senine că au situaţia sub control. E citat exact din prefectul de Argeş, Mihai Oprescu pe numele lui. Nu i se pare că e o problemă. Procurorii au o altă părere. Au deschis dosar penal în acest caz, pentru ucidere din culpă. Ei par ceva mai destupaţi decât acest prefect pentru care zeci de copii bolnavi, unii în stare critică, unul mort, nu reprezintă un semnal de alarmă.

Mai grav este însă că bacteria este depistată foarte greu. Medicii de la Piteşti spun că stau şi se uită la copiii internaţi şi când starea lor începe să se agraveze, îi trimit la Bucureşti. Atât pot ei. Atât le permit resursele. Iar medicii de la Bucureşti sunt disperaţi, pentru că nu ştiu unde o să-i mai interneze, dacă se mai îmbolnăvesc mulţi. O bunică povestea astăzi cum nepoata ei a încetat să mai respire iar doctorul care se ocupa de ea a resuscitat-o două ore. Două ore. Şi ştiţi ce? A readus-o la viaţă. Dar nu se ştie dacă nu va rămâne cu sechele de pe urma bolii, care este nemiloasă.

Simptomele care trebuie să ne alerteze sunt diaree, vărsături şi febră. „Principala cale de infecţie este calea digestivă: infecţia se produce prin consumul de alimente, posibil prin alimente crude de origine vegetală, cum ar fi legumele şi fructele contaminate.”(sursa: ro.wikipedia.org) Dar medicii spun că nimic nu este exclus din schemă: nici apa, nici carnea, nici lactatele. Logic, nu putem să stăm nemâncaţi. Dar dacă aveţi voi sau copiii voştri simptomele de mai sus, mergeţi de urgenţă la medic.

sursa foto: www.compassphs.com

The post Copii în pericol, autorităţile sunt relaxate appeared first on Bianca Moruș.

Doctori de speriat mamele

Bianca Moruș — Wed, 12 Aug 2015 07:06:07 +0000

Până acum, fie-mea n-a fost vreo bolnăvicioasă. Nişte guturai, enterocolită lejeră. Mă rog, nimic care să mă facă să mă dau cu capul de pereţi. Acum vreo câteva luni hotărâm să fugim şi noi din oraş vreo 3 zile. Aveam 2 aniversări cumulate în familie şi ne-am gândit să marcăm evenimentul printr-o escapadă la munte. Am plănuit asta cu vreo 2 luni înainte, aşa că visam în fiecare noapte la momentul în care ajungeam să respir aerul curat şi fie-mea să alerge liberă, fără ca eu să mă stresez că sare în faţa vreunei maşini sau că dă cineva peste ea. Toate bune şi frumoase până când, cu câteva zile înainte, donşoara începe să tuşească. Nimic alarmant. Un acces-două în 24 de ore şi destul de lejere. Uşor-uşor accesele s-au intensificat, dar tot nu era ceva de speriat. În seara plecării, cu bagajele în maşină, ne oprim la spital, să ne asigurăm că nu e ceva mai serios. A luat-o medicul la controlat, fie-mea a început să se agite. Doctorul a început să ne explice că e gravă treaba, fie-mea, ca niciodată, face febră. Eu mă panichez. Îi spun medicului că noi suntem pe drum spre munte. Femeia începe să ţipe la noi, să ne facă inconştienţi şi în toate felurile. Şi atunci ne spune că pitica trebuie internată peste noapte. În acel moment, fiind vorba de un spital privat, încep să îmi ridic nişte semne de întrebare. Îi transmit tatălui copilului că putem să amânăm plecarea, ca să vedem cum reacţionează la tratament, dar că nu vreau să o internez. El, după ce aude că am la mine si aparatul de aerosoli, şi aspiratorul şi orice ne-ar fi trebuit în condiţii de boală, decide că putem pleca la munte. În cel mai rău caz, dacă se complicau lucrurile, în cel mult două ore eram înapoi în Bucureşti. Doctoriţi mătură iar cu noi pe jos, ne spune că ea nu îşi asumă nicio responsabilitate şi ne dă tratamentul, cu menţiunea ca în niciun caz să nu ţin copilul afară. În plus, ne-a recomandat să avem la noi şi un antibiotic, în caz că se încurcă treaba. Plecăm la drum, fie-mea se culcă liniştită în maşină, eu tremur toată şi mă gândesc că sunt o inconştientă, o dementă, că mă joc cu sănătatea copilului. În tot acest timp, copilul nu mai tuşea şi dormea ca un bebeluş. A doua zi fie-mea era mult mai bine. Tuşea uşor şi cam atât. I-am făcut tratamentul şi am ţinut-o toată ziua afară. A alergat, s-a jucat, s-a căţărat. Era un copil fericit. În următoarea zi nu mai avea nimic.
Sunt convinsă că medicul care a văzut-o nu este un medic prost. Sunt convinsă că fie-mea a răspuns excelent la tratamentul administrat, nu că era mai puţin bolnavă decât a considerat-o doctoriţa respectivă. Dar, pe de altă parte, cred că trebuie să mai ţinem cont şi de faptul că nu toţi copiii sunt la fel. Nu te grăbi să îi dai antibiotic doar pentru că a făcut un 38 febră. Nu te grăbi să o internezi doar pentru că eşti angajat la un spital privat. Nu mă desfiinţa pe mine, ca mamă, doar pentru că îmi cunosc copilul şi am încredere în capacitatea lui de a lupta cu boala. Nu sunt medic. Nu îmi tratez copilul după ureche. Dar îmi păstrez dreptul de a fi circumspectă şi de a cere şi o a doua sau o a treia părere, dacă mi se pare ceva ciudat.

The post Doctori de speriat mamele appeared first on Bianca Moruș.