colectiv Archives - Bianca Moruș

Toată România e un Colectiv

Bianca Moruș — Thu, 03 Dec 2015 10:21:46 +0000

Ceea ce bănuiam cei mai mulţi dintre noi, ceea ce ştiau unii dintre noi a devenit acum o certitudine. Sistemul sanitar românesc e o mare bătaie de joc. Şi mai mult decât atât, este un sistem criminal. Degeaba sunt oameni bine pregătiţi. Degeaba sunt oameni dedicaţi. Pe sistemul „peştele de la cap se-mpute”, nimeni din cei care aveau un cuvânt de spus nu a zis nimic despre nenorocirea care se întâmplă în spitalele din toată ţara şi nu de ieri, de azi, ci de mulţi, de foarte mulţi ani. Iar pe cei care au încercat să vorbească nu i-a băgat nimeni în seamă. Nici după Colectiv nu a spus nimeni nimic. Se vorbea pe la colţuri, se şoptea pe ici, pe colo, dar nimeni nu şi-a asumat să spună adevărul şocant. Oameni care ar fi putut trăi au fost ucişi fix în locurile care ar fi trebuit să le aducă salvarea. Până când un medic nu a mai răbdat şi a vorbit. Găsiţi întreaga mărturisire aici. Şi în sfârşit, persoane cu autoritate, dar fără putere, au confirmat. Reprezentantul Spitalului de Arşi a făcut ce nu a mai făcut niciun oficial de la noi vreodată. A vorbit deschis despre moartea din unităţile sanitare din România. Am plâns când am citit declaraţiilor făcute aici cum am plâns când am auzit de Colectiv, cum am plâns pentru fiecare dintre cei care nu au rezistat. Când încă nu ştiam că au fost condamnaţi la moarte nu o dată, ci de două ori. Cum să suporte un părinte, un soţ, un frate, un iubit vestea că omul drag ar fi putut trăi? Dar l-au ucis corupţia, nepăsarea, mizeria. L-a ucis ţara în care trăia. Ţara în care iubea. Ţara pe care o plătea.
Când un medic de la spitalul judeţean din Ploieşti a spus că toate spitalele din ţara asta ar trebui arse, lumea l-a considerat nebun. Şi nu a fost singurul care a vorbit despre asta. Cine e nebunul acum, domnilor? Lăsaţi asta! Nici nu mai contează. Acum sunt alte întrebări la care trebuie să răspundeţi. De ce aţi permis să se ajungă aici? De ce ne-aţi condamnat la moarte fără să clipiţi? De ce ne cereţi să ne implicăm, să muncim, să plătim, să (vă) votăm iar voi nu daţi nici doi bani pe noi? Lăsaţi şi asta. Nici măcar asta nu mai contează acum. Eu vreau să ştiu cine va plăti pentru asta. Cine va merge la închisoare pentru asta? Şi mai ales, ce veţi face de acum înainte ca să nu se mai întâmple aşa ceva? Ce veţi face pentru ca să nu ne mai ucideţi cu zile?

sursa foto: www.huffingtonpost.com

The post Toată România e un Colectiv appeared first on Bianca Moruș.

Să nu lăsăm #colectiv să fie doar o filă în cartea de istorie

Bianca Moruș — Fri, 13 Nov 2015 09:00:35 +0000

Ne-am săturat. Ne-a ajuns. Nu mai vrem. Nu mai suportăm. Deci ce facem? Ne desprindem. Ne detaşăm. Pentru binele nostru psihic şi al familiilor noastre, începem şi închidem ochii, acceptăm că merge şi aşa, poate mai încălcăm şi noi o regulă-două, pentru că oricum aşa fac toţi, ne resemnăm. Renunţăm la lupta cu morile de vânt şi ne vedem de viaţa noastră, aşa cum e ea. Încercăm să reducem cât de mult contactul cu multiplele lucruri care ne displac în societatea noastră şi ne păcălim că ducem o viaţă frumoasă şi relativ liniştită, în micul nostru glob de cristal.

Ei, bine, pe asta s-au bazat şi ei. Şi încă se bazează. Pe faptul că nimeni nu poate lupta la infinit dacă vrea să nu o ia razna. Pe faptul că nimeni nu are atâta putere să reziste nenumăratelor şicane pe care le face statul, cu tot ce înseamnă el. Cum cine? Politicienii şi toată încrengătura creată în jurul lor, care şi-a întins ramurile peste tot: în administraţie, în spitale, în poliţie, practic în tot sistemul bugetar şi mai departe în multele afaceri ”de succes”. La alegeri suntem minţiţi cu neruşinare, la fisc ni se ia pielea de pe noi şi ne mai şi tratează ca pe nişte cerşetori, la medic mergem cu plicul în buzunar, căci ştim că aşa ne cumpărăm o şansă. Şi ne consolăm că ăsta e mersul lucrurilor şi uităm că nu aşa trebuie să arate democraţia pentru care au luptat ai noştri. N-a trecut atât de multă vreme de atunci. Se fac 26 de ani peste o lună şi-un pic. Dacă te rezumi la o viaţă de om, poate părea mult. Dacă te gândeşti la istoria unui popor, e o nimica toată. În 26 de ani am fost reduşi la tăcere, fără să ne mai impună cineva asta. Și mi se pare mai periculoasă varianta asta, pentru că aşa nu se mai revoltă nimeni. Mai zvâcnim rar, când trăim o tragedie pe care n-am fi crezut-o posibilă. Au murit 54 de oameni până acum după Colectiv şi noi am ieşit câteva zile în stradă, după care ne-am întors la cele de zi cu zi. Mai sunt câteva ştiri la televizor, mai comentează puţin facebook-ul şi simt cum se stinge. Toată revolta, toată ura, tot ce ne-a încremenit zilele trecute începe să scadă în intensitate.

Nu vreau să uităm. Nu vreau să îi uităm. Şi până la urmă, nu vreau să ne uităm. Oricare dintre noi putea fi printre cei 54. Şi oricare dintre noi poate fi numărul 55. Sau 73. Sau 123. Pentru că atâta timp cât vom continua să dăm şpagă, să mergem pe linia de tramvai, să nu ne plătim impozitele, să votăm nişte hoţi sau incompetenţi sau să nu votăm, dezgustaţi de oferta politică, sprijinim următorul Colectiv.

sursa foto: www.dcnews.ro

The post Să nu lăsăm #colectiv să fie doar o filă în cartea de istorie appeared first on Bianca Moruș.

Tragedia care ne-a unit

Bianca Moruș — Mon, 02 Nov 2015 08:00:49 +0000

Zi de zi găsesc cel puţin un motiv să mă plâng de ţara în care m-am născut şi încă trăiesc. Zi de zi găsesc cel puţin un om care îmi arată că nesimţirea şi indiferenţa sunt la putere. Nu trece zi fără să am gânduri urâte la adresa politicienilor care par interesaţi de noi şi de soarta noastră doar în preajma alegerilor. Acum însă nu vreau să vorbesc despre incompetenţă, şpagă sau furt. Mâine, da. Dar azi vreau să vorbesc despre românii pe care îi credeam pierduţi. Despre oamenii pe care nu îi mai vedeam, nu îi mai ştiam, nu credeam că mai sunt. Tragedia de la Colectiv a mobilizat mii de români. Doctori, asistente, paramedici, pompieri au plecat în toiul nopţii de acasă, că au fost sau n-au fost chemaţi. Oameni din toate ramurile sociale au ieşit din cuiburile lor şi au ajutat fiecare cum a putut şi cum s-a priceput. Că au dus ceva de mâncare personalului medical sau rudelor, că au fost umărul pe care a plâns cineva sau că au spus o rugăciune, fiecare a adus o speranţă. Speranţa că putem fi mai buni. Mai implicaţi. Mai dornici să ne fie bine tuturor, nu doar individual. Speranţa că ne putem schimba destinul ca naţie. Îmi doresc să nu lăsăm lucrurile aşa. Să nu dăm uitării nenorocirea de vineri seara peste câteva zile. Să nu uităm revolta care ne macină sufletele. Să nu ne întoarcem la vieţile noastre, bucuroşi că nu am fost şi noi acolo. Să nu uităm că oricând putem deveni şi noi victimele nepăsării altora. Vreau să mergem să donăm sânge şi peste 6 luni, când sper că nu vom mai avea atâtea motive să plângem. Vreau să ne ajutăm unii pe ceilalţi şi când ne întâlnim pe stradă şi cineva e în nevoie. Vreau să nu uităm că suntem oameni şi peste o vreme, când emoţia va trece iar tracasarea de zi cu zi va pune din nou stăpânire pe gândurile, mintea şi sufletele noastre. Vreau să cred că nu suntem uniţi doar în durere. Vreau să cred că suntem şi vom rămâne împreună. Oameni printre oameni. Oameni pentru oameni.

The post Tragedia care ne-a unit appeared first on Bianca Moruș.