Când a decis copilul că vrea la Trolii nu ştiam nimic, dar nimic despre filmul ăsta. Singurul lucru pe care îl vedeam în faţa ochilor erau pliculeţele acelea pe care le primeam ori de câte ori mergeam la cumpărături într-un hipermarket. În primele 3 minute am crezut că o să clachez nervos. Ce nu-mi plac mie desenele… dar ăsta părea că îmi pune capac. În timp ce eu calculam cât mai durează, cum să fac să ies din sală înainte de vreme, speram că poate se plictiseşte şi minidiva m-am trezit că aveam gura până la urechi. Hater-ul din mine nu mai era chiar atât de oripilat de rozul acela care îţi străpezeşte dinţii, nu mă mai deranja nici multitudinea aia de culori iar muzica începuse chiar să îmi placă.

Nu, n-am să vă povestesc filmul. Dar am să vă spun că trebuie să mergeţi să îl vedeţi, fie că aveţi copii, fie că nu. Mesajul lui este unul pe care ar trebui să ni-l scriem pe frunte, pe palme, peste tot: fericirea vine din tine. Nu trebuie să cauţi să obţii ceva anume ca să poţi fi fericit. Aia e o minciună. Trebuie doar să îţi doreşti să fii. Iar culorile, muzica şi dansul ne pot ajuta să ne găsim starea aceea de bine la care tânjim cu toţii dar pe care ne pricepem de minune să o îndepărtăm.

Hai, facem şi noi un club al trolilor oamenilor fericiţi?

Sursa foto: www.dreamworks.com

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post De ce trebuie să mergeţi la Trolii?(cu sau fără copii) appeared first on Bianca Moruș.

sursa foto: comluv.com

The post De ce e bine să ai copii(varianta childish) appeared first on Bianca Moruș.

– Nu consideră că mai are nevoie de ajutorul meu, prin urmare trebuie să trag perdeaua la cadă şi să o las să se spele singură. Eu tropăi pe lângă, nu cumva să alunece, să se lovească, să ajungă sub apă iar ea ţipă la mine să ies din baie.
– Discutăm în contradictoriu, se enervează că nu are câştig de cauză, prin urmare se duce în camera ei şi trânteşte uşa.
– Se îmbracă în rochie cu bretele când afară sunt 10 grade şi nu acceptă geaca pe ea decât după ce începe să tremure serios de frig.
– Întotdeauna ce îi propui tu nu e o idee bună, chiar dacă mai devreme cu 5 minute chiar ea insista să faceţi acelaşi lucru.
– Nu e acceptabil să se încalţe cu aceeaşi pereche de pantofi 2 zile la rând.
– Ştie tot restaurantul când vrea să meargă la baie şi ce anume vrea să facă acolo.
– Îţi spune fără menajamente că ai fundul cam mare şi că ai făcut ceva burtă.
– Nici pe tată nu îl iartă. Îl cântăreşte şi pe el din priviri în fiecare zi şi îl taxează, dacă e cazul. Bonus, dacă nu e proaspăt bărbierit, e tăiat de la porţia de pupat.
– Ar putea să renunţe la câine, pisică, iepure, pui sau alte vieţuitoare pe care şi le-ar dori prin casă dacă am adopta ariciul din grădina blocului. Ariciul pe care îl iubeşte mult şi pe care vrea să îl ţină cu burta în sus, ca să îl mângâie cât e ziua de lungă. Şi dacă tot luăm ariciul, putem să primim şi celelalte animale, ca să ştim o treabă.
– Face obsesii alimentare. Acum este la capitolul mozarella. Mănâncă dimineaţa, la prânz şi seara şi uneori îşi mai aduce aminte şi noaptea că parcă ar mânca un pic de brânză.
– Este mare ori de câte ori vrea să facă orice ştie că nu are voie sau când mă grăbesc eu şi vreau să o ajut, este mică ori de câte ori nu are chef să facă ceva.
– Îţi turuie pe nerăsuflate lista cu cadouri de sărbători iar când crezi că a terminat, îţi dai seama că doar a respirat.
– Se apucă să danseze în mijlocul magazinului sau pe stradă, fără să simtă că ar avea vreaun motiv de jenă.(Pentru asta o invidiez sincer şi îmi aduc aminte că au trecut mai bine de 15 ani de când am dansat ultima dată pe stradă, fără să îmi pese de ce spune lumea)
– Îţi foloseşte trusa de machiaj pe post de culori şi rujul pe post de carioca.

Dar şi când vine noapte peste tine în pat, te ia în braţe şi-ţi spune că te iubeşte… mult… Sau când se uită în ochii tăi şi-ţi spune cu cea mai mieroasă voce din lume: „Iubirea mea”. Sau îţi ia faţa în palme şi zice: „Eşti frumoasă”. Da, chiar ştiu să se descurce, copiii din zilele noastre.

The post Viaţa cu o adolescentă de sub 3 ani appeared first on Bianca Moruș.

În urmă cu şase ani, el a suferit un accident în urma căruia a suferit o aşa-numită decapitare internă. A ajuns, pratic, o legumă. Dar luptă în fiecare zi pentru viaţă şi pentru femeia care, la rândul ei, luptă pentru el. Asta e cu adevărat o poveste de dragoste de povestit. Aici dansează împreună pentru prima dată de la accident. Şi sunt mai fericiţi decât mulţi dintre cei care fac asta fără niciun efort.

The post Dragostea nu e doar o poveste appeared first on Bianca Moruș.