De ce trebuie să mergeţi la Trolii?(cu sau fără copii)

Să mă pui pe mine să mă uit la un desen animat este ca şi cum ai pune un copil de 2 ani să urmărească un documentar despre al doilea război mondial. Se şi oripilează, nici nu înţelege de ce trebuie să fie supus la asemenea cazne. Dar, vreau – nu vreau, în ultima vreme se întâmplă tot mai des asta. Ce-i drept, de cele mai multe ori eu sunt cu capul la orice altceva decât la ce se întâmplă pe ecran.

Când a decis copilul că vrea la Trolii nu ştiam nimic, dar nimic despre filmul ăsta. Singurul lucru pe care îl vedeam în faţa ochilor erau pliculeţele acelea pe care le primeam ori de câte ori mergeam la cumpărături într-un hipermarket. În primele 3 minute am crezut că o să clachez nervos. Ce nu-mi plac mie desenele… dar ăsta părea că îmi pune capac. În timp ce eu calculam cât mai durează, cum să fac să ies din sală înainte de vreme, speram că poate se plictiseşte şi minidiva m-am trezit că aveam gura până la urechi. Hater-ul din mine nu mai era chiar atât de oripilat de rozul acela care îţi străpezeşte dinţii, nu mă mai deranja nici multitudinea aia de culori iar muzica începuse chiar să îmi placă.

Nu, n-am să vă povestesc filmul. Dar am să vă spun că trebuie să mergeţi să îl vedeţi, fie că aveţi copii, fie că nu. Mesajul lui este unul pe care ar trebui să ni-l scriem pe frunte, pe palme, peste tot: fericirea vine din tine. Nu trebuie să cauţi să obţii ceva anume ca să poţi fi fericit. Aia e o minciună. Trebuie doar să îţi doreşti să fii. Iar culorile, muzica şi dansul ne pot ajuta să ne găsim starea aceea de bine la care tânjim cu toţii dar pe care ne pricepem de minune să o îndepărtăm.

Hai, facem şi noi un club al trolilor oamenilor fericiţi?

Sursa foto: www.dreamworks.com

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.