Viaţa cu o adolescentă de sub 3 ani

După cum spuneam aici, nu am fost pregătită să mă lupt cu crizele adolescentine atât de repede. Adică înainte de adolescenţa propriu-zisă. Încă nu sunt pregătită iar lucrurile au evoluat cu viteza luminii.

– Nu consideră că mai are nevoie de ajutorul meu, prin urmare trebuie să trag perdeaua la cadă şi să o las să se spele singură. Eu tropăi pe lângă, nu cumva să alunece, să se lovească, să ajungă sub apă iar ea ţipă la mine să ies din baie.
– Discutăm în contradictoriu, se enervează că nu are câştig de cauză, prin urmare se duce în camera ei şi trânteşte uşa.
– Se îmbracă în rochie cu bretele când afară sunt 10 grade şi nu acceptă geaca pe ea decât după ce începe să tremure serios de frig.
– Întotdeauna ce îi propui tu nu e o idee bună, chiar dacă mai devreme cu 5 minute chiar ea insista să faceţi acelaşi lucru.
– Nu e acceptabil să se încalţe cu aceeaşi pereche de pantofi 2 zile la rând.
– Ştie tot restaurantul când vrea să meargă la baie şi ce anume vrea să facă acolo.
– Îţi spune fără menajamente că ai fundul cam mare şi că ai făcut ceva burtă.
– Nici pe tată nu îl iartă. Îl cântăreşte şi pe el din priviri în fiecare zi şi îl taxează, dacă e cazul. Bonus, dacă nu e proaspăt bărbierit, e tăiat de la porţia de pupat.
– Ar putea să renunţe la câine, pisică, iepure, pui sau alte vieţuitoare pe care şi le-ar dori prin casă dacă am adopta ariciul din grădina blocului. Ariciul pe care îl iubeşte mult şi pe care vrea să îl ţină cu burta în sus, ca să îl mângâie cât e ziua de lungă. Şi dacă tot luăm ariciul, putem să primim şi celelalte animale, ca să ştim o treabă.
– Face obsesii alimentare. Acum este la capitolul mozarella. Mănâncă dimineaţa, la prânz şi seara şi uneori îşi mai aduce aminte şi noaptea că parcă ar mânca un pic de brânză.
– Este mare ori de câte ori vrea să facă orice ştie că nu are voie sau când mă grăbesc eu şi vreau să o ajut, este mică ori de câte ori nu are chef să facă ceva.
– Îţi turuie pe nerăsuflate lista cu cadouri de sărbători iar când crezi că a terminat, îţi dai seama că doar a respirat.
– Se apucă să danseze în mijlocul magazinului sau pe stradă, fără să simtă că ar avea vreaun motiv de jenă.(Pentru asta o invidiez sincer şi îmi aduc aminte că au trecut mai bine de 15 ani de când am dansat ultima dată pe stradă, fără să îmi pese de ce spune lumea)
– Îţi foloseşte trusa de machiaj pe post de culori şi rujul pe post de carioca.

Dar şi când vine noapte peste tine în pat, te ia în braţe şi-ţi spune că te iubeşte… mult… Sau când se uită în ochii tăi şi-ţi spune cu cea mai mieroasă voce din lume: „Iubirea mea”. Sau îţi ia faţa în palme şi zice: „Eşti frumoasă”. Da, chiar ştiu să se descurce, copiii din zilele noastre.