·         Nu sta picior peste picior, că va ieşi copilul cu picioarele strâmbe. – Toţi copiii se nasc cu picioarele strâmbe şi nu are legătura cu modul în care le-a ţinut mama pe ale ei în sarcină. Apoi, celor mai norocoşi şi cu genetică bună, li se vor îndrepta. Ceilalţi vor învăţa ce haine să poarte ca să îi avantajeze.

·         Nu te tunde în sarcină, că îi scurtezi viaţa copilului. – Singurul lucru pe care îl scurtezi în această situaţie este părul. Deşi, datorită vitaminelor luate în acea perioadă, eu păr mai frumos ca în sarcină n-am avut decât în copilărie. Acum, în schimb, mă tund ca să mi se pară că îmi cade mai puţin.

·         Dacă bebeluşul are un semn din naştere înseamnă că mama a furat ceva în timpul sarcinii. – În realitate, dacă cel mic are un astfel de semn înseamnă doar că a avut un surplus de melanină în zona respectivă. La cât fură unele când sunt însărcinate, ar trebui să le iasă copiii dalmaţieni. Pe de altă parte şi fiică-mea are un semn din naştere şi singurul lucru la care m-am gândit când l-am văzut a fost că sigur n-au cum să mi-o încurce în maternitate, că o să o recunosc orice ar fi. Na, fiecare cu obsesiile lui.

·         Să îi cumperi haine sau lucruri copilului înainte de sarcină e semn rău, se va îmbolnăvi sau va muri. – Să nu cumperi lucrurile necesare înainte să naşti înseamnă să te duci cu capul după ce naşti. Când o să stai non-stop cu bebeluşul agăţat de tine, chiar crezi că îţi mai arde să alergi după haine, cărucioare, pătuţ şi alte minuni? Şi din maternitate cu ce îl scoţi? Îl trimiţi cu barza acasă, pe principiul că a făcut treabă bună şi prima oară?

·         Dacă pofteşti la sărat o să naşti băiat, dacă pofteşti la dulciuri o să naşti fată. – Eu am poftit la genţi şi pantofi şi totuşi n-am născut nici troller, nici cizmă.

·         Dacă strigi copilul pe nume înainte de botez, va avea mari necazuri. – Acum, fie vorba între noi, o să îi spuneţi copilul în fel şi chip, după toate strâmbăturile şi figurile pe care le va face. Veţi trece de la „iubirea mea” la „porcuşorul meu” în decurs de 15 secunde. Faptul că îi spuneţi pe nume nu face decât să îl facă conştient de acesta. Poate aduce necazuri în schimb un nume care să îl facă să se simtă penibil şi care le dă ocazia altora să îl ia peste picior.

·         Nu atinge un animal în timpul sarcinii, că vei avea un copil păros. – Mai bine, în loc să privaţi un animal de o mângâiere, vă uitaţi prin familie, să vedeţi cam cât de păroşi sunt cei apropiaţi. Iar cea mai logică explicaţie în acest caz o reprezintă analizele hormonale, interpretate de un endocrinolog.

·         Nu purta mărgele în timpul sarcinii pentru că va avea copilul cordonul ombilical în jurul gâtului. – Dacă nu cumva mărgelele sunt conectate într-un mod dubios la cordonul ombilical, staţi liniştite. N-au treabă una cu alta. Eu n-am purtat deloc(nu din superstiţie, ci pentru că nu îmi plăceau în mod deosebit) dar fiică-mea s-a înfăşurat în cordon de zici că voia să se facă mumie.

·         Să nu se aşeze un străin sau un bărbat pe patul tău, pentru că o să pierzi laptele. – Laptele nu se pierde nici că vine cineva în vizită, nici că se uită vreunul cruciş la tine. Iar bărbatul are şi el dreptul să doarmă lângă nevasta şi copilul lui, plus că poate fi de mare ajutor. Şi cu cât e el mai aproape şi mai de ajutor, cu atât mai multe şanse are femeia să nu piardă laptele.

·         Să nu scoţi copilul din casă până la botez că va fi deocheat sau va avea necazuri. – Copilul trebuie scos la aer cât mai des şi mai mult, dacă vremea o permite. Necazuri va avea dacă e ţinut aiurea în casă, în loc să respire aer curat.

Voi ce alte superstiţii aţi mai avut de înfruntat?

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Top 10 superstiţii referitoare la sarcină şi lăuzie appeared first on Bianca Moruș.

Toţi cei vinovaţi pentru tragedia din Colectiv trebuie să plătească. De la patroni până la funcţioari corupţi sau doar incompetenţi. Iar noi toţi trebuie să luptăm ca aşa ceva să nu se mai întâmple vreodată. Ştiu că suntem sătui să ne batem cu morile de vânt, dar deja abandonul majorităţii ne-a adus pe marginea prăpastiei. Înjurăturile, lacrimile sau resemnarea nu ne sunt de ajutor. Acum trebuie să acţionăm. Ni se încalcă un drept? Hai să nu mai spunem că asta e România şi hai să facem plângere. Ştiu, pare pierdere de timp, care vine la pachet cu şi mai mulţi nervi. Dar pierderea de timp poate evita pierderea de vieţi. Atunci când un poliţist vede pe cineva care încalcă legea, vreau să îl oprească şi să îi dea amendă. Sunt 15 care încalcă legea în acelaşi moment? Opreşte-i pe toţi! Nu îl arde pe unu şi pe ceilalţi fă-i scăpaţi. Pentru că cei din urmă vor şti că vor scăpa şi data viitoare iar cel amendat va încălca din nou regulile, pentru că ştie că data viitoare ar putea fi printre cei scăpaţi. E un medic care te tratează cu indiferenţă? Spune-i că ai venit la el pentru că ai nevoie de ajutor, nu ca să îi ridici praful din cabinet. Dai de un funcţionar care îţi pune beţe în roate? Explică-i că, bine sau prost plătit, el are un job pe care trebuie să îl facă bine, nu pe măsura salariului sau nemulţumirilor lui. Şi dacă tot nu merge, nu pleca acasă plin de nervi. Fă, mai întâi, o plângere scrisă. Eşti angajat la 112, la poliţie sau mai ştiu eu ce serviciu de gen? Ştiu că eşti asaltat în fiecare zi de tot felul de nebuni, dar nu mă face să mă simt vinovată când îţi cer ajutorul, chiar dacă nu o fac pentru că se surpă pământul, ci pentru că, să zic, vecinii nu respectă programul de linişte. Când sun să-ţi spun că îşi bate unu nevasta, nu îmi spune că e şi vina ei, că stă. Şi dacă îţi fac o plângere care nu-ţi apare ţie în cărţi, nu-mi spune că nu se poate. Spune-mi că încerci să găseşti o soluţie. Sunt oameni care vor să schimbe lucrurile, dar sunt descurajaţi tocmai de cei care ar trebui să îi ajute, să îi îndrume.

Cu toţii trebuie să schimbăm ceva la propria persoană. Unii mai mult, alţii mai puţin. Important este să conştientizăm unde greşim, fie că trecem pe roşu sau nu ne plătim impozitul şi să încercăm să ne oprim. Şi să îi tragem la răspundere, pe căi legale, pe toţi cei care fac altfel. Apoi, odată cu schimbarea noastră vom putea avea pretenţii şi mai mari de la politicieni. Şi poate vom avea politicieni interesaţi de alegători, nu de furturi. Unii care să facă legi bune şi să se asigure că se respectă, nu care să fie specialişti în ascunderea conturilor bancare. Şi poate într-o zi vom avea ţara la care visăm şi pe care încă nu o merităm.

sursa foto: www.lifecoachingtips.com

The post E vremea revoltei. E vremea schimbării noastre appeared first on Bianca Moruș.