Nici mie nu-mi sunt comode anumite subiecte. Nu mi-a picat deloc bine când același copil care trebuie să înțeleagă cum funcționează fiecare chestie din jurul lui mi-a zis că a înțeles cum stă treaba cu spermatozoizii, cum crește copilul, cum se hrănește, dar nu pricepe cum ajunge spermatozoidul la ovul. Nu vă mai amăgiți și nu mai priviți lucrurile prin filtrul vostru. Copiii sunt intuitivi și dornici să cunoască. Dacă nu află ce au nevoie de la voi, vor căuta în altă parte răspunsurile și s-ar putea să nu le obțină nici pe cele corecte, nici pe cele potrivite vârstei. Așa că cel mai bun lucru este să respiri adânc, să cauți explicația adecvată și să tratezi subiectul – orice subiect – ca pe ceva firesc, așa cum și este.

La ultimul control la ginecologie – am povestit aici despre el – evident că fiică-mea a vrut să știe ce e acela un ginecolog. Și i-am explicat. Tot pe înțelesul ei, nu m-am apucat să-i povestesc cine știe ce lucruri. I-am vorbit despre specializările medicilor, despre importanța controalelor și analizelor ca să avem grijă să nu ne ia vreo afecțiune prin surprindere. Lucruri simple, menite să faciliteze discuții ulterioare și nimic menit să o panicheze. Lipsa de informaţii este mereu mai mare generatoare de frică şi de cercetări nu neapărat deştepte decât cunoaşterea unor lucruri de bază.

De când am aflat că voi avea o fată unul dintre gânduri a fost legat de faptul că măcar ştiu ce să-i spun, la ce să fie atentă ca să nu ajungă să se confrunte cu problemele de sănătate de care am avut eu parte. Ştiu ce să îi povestesc ca să nu ajungă ca mine, la 27 de ani, să fie ameninţată cu intrarea la menopauză. Şi pentru că eu nu le ştiu pe toate, întreb şi eu oameni mai deştepţi şi mai şcoliţi, ca să îi dau informaţii pertinente. De această dată am stat de vorbă cu dr. Anca Ciobanu, medic specialist în obstetrică-ginecologie la Clinica Nativia.

Ce trebuie să-i explicăm unei fete înainte să-i vina prima menstruaţie?

Deşi menstruaţia este un proces normal în viaţa oricărei adolescente, încă este considerat un subiect tabu şi greu de abordat pentru unii părinţi. Discuţiile pot fi începute treptat în jurul vârstei de 9 ani sau mai devreme, în funcţie de dezvoltarea pubertară, fizică şi afectivă a fiecărei fete. De multe ori fetele dobândesc informaţii chiar mai devreme prin programele şcolare, din discuţiile cu profesorii sau discuţiile cu grupurile de prietene. Pentru că la început fetele se simt jenate, ruşinate, este important să alegem momentul optim. Subiectul poate fi abordat odată cu discuţiile despre conştientizarea transformărilor fizice, importanţa igienei personale, îngrijirea pielii. Părinţii trebuie să discute deschis, în mod natural, prin exemple personale despre etapele de maturizare fizică şi afectivă şi procesul de instalare a menstruaţiei, cantitatea de sânge pierdut, intervalul de apariţie, rolul absorbantului. Broşurile, imaginile, animaţiile, videourile educative pot fi folosite pentru a facilita abordarea unor subiecte într-un mod interesant şi interactiv.

Care este vârsta uzuală pentru prima menstruaţie şi când ar trebui să ne îngrijorăm?

Menarha sau prima menstruaţie debutează în medie la vârsta de 12-13 ani, dar debutul oricând între 10 şi 15 ani este considerat normal, iar în primii 2 ani menstruaţia este neregulată ca durată sau ca interval lunar. Situaţii patologice sunt considerate fie menstruaţia precoce, când apare înainte de vârsta de 9 ani, fie menstruaţia tardivă, când apare după vârsta de 16 ani. În aceste două cazuri se poate recomanda un consult de specialitate pentru identificarea precoce a unor posibile patologii.

Ce fel de absorbante ar trebui să folosească? Există unele contraindicate sau nepotrivite pentru o anumită vârstă?

Exista o multitudine de opţiuni când vine vorba de produse folosite pe durata menstruaţiei. Cel mai des folosite sunt absorbantele care se găsesc în diferite mărimi, în funcţie de capacitatea de absorbţie şi diferite materiale. Sunt preferate cele din bumbac şi fără parfum pentru a evita unele iritaţii sau reacţii alergice.

Tampoanele sunt aplicate intravaginal şi de cele mai multe ori sunt însoţite de un aplicator care facilitează utilizarea. Ca şi în cazul absorbantelor, şi acestea au diferite mărimi. Nu sunt contraindicate adolescentelor care nu şi-au început viaţa sexuală, dar multe adolescente le pot considera nepotrivite sau incomode şi se tem să le folosească. Aplicate corect tampoanele nu provoacă durere sau disconfort. Trebuie însă schimbate la 3-4 ore maximum, inclusiv pe timpul nopţii, pentru a evita o complicaţie rară, dar gravă numită sindromul de şoc toxic menstrual.

Cupele menstruale sunt o altă opţiune, mai puţin populară. Sunt fabricate din material flexibil, de regulă din silicon şi sunt destinate uzului intern. Au o capacitate de 3 ori mai mare decât a unui tampon şi se indica extragerea, golirea şi curăţarea dimineaţa şi seara sau în funcţie de fluxul menstrual. Pot fi reutilizate pe o perioadă de 5 ani.

Când ar trebui făcut vaccinul anti-Hpv şi, mai ales, de ce?

Infecţia cu HPV este cea mai frecventă şi mai răspândită infecţie virală a tractului genital. Aproape fiecare persoană activă sexual este infectată cel puţin o dată pe parcursul vieţii. Cele mai multe cazuri de cancer de col uterin sunt cauzate de anumite tipuri de HPV, numite tulpini cu risc înalt. Dintre acestea 15 tulpini sunt cunoscute, tipurile 16 și 18 fiind responsabile de aproximativ 70% dintre cancerele de col uterin la nivel internaţional. Cele mai frecvente tipuri la nivel mondial (16, 18, 31, 33, 35, 45, 52, 58) sunt responsabile pentru aproape 90% din cazurile de cancer de col uterin diagnosticate. Infecţia cu tulpinile HPV de risc înalt poate fi prevenită prin vaccinare anti-HPV. Vaccinul anti-HPV protejează în primul rând împotriva cancerului de col, dar şi împotriva altor tipuri de cancer genital şi anal, precum şi împotriva condiloamelor genitale – afecţiuni benigne cauzate de infecţia HPV.

Vaccinul anti-HPV este indicat preadolescenţilor înainte de începerea vieţii sexuale, de regulă fetelor cu vârsta cuprinsă între 11 şi 14 ani, când se administrează prima doză de vaccin. A doua doză se indică la 6-24 luni după prima administrare. Vaccinul se poate administra până la vârsta de 25 ani, având însă o eficienţă mult mai redusă, iar dacă vaccinarea s-a început la o vârstă mai mare de 15 ani se recomandă 3 doze de vaccin în loc de 2 pentru că răspunsul imunologic este mai diminuat. În România vaccinul anti-HPV este inclus în Programul Național de Vaccinare încă din 2013 şi poate fi administrat gratuit fetelor cu vârsta între 11 și 14 ani dacă părintele îl solicita în scris de la medicul de familie.

Ce trebuie să ştie adolescentele despre corpul lor astfel încât să realizeze dacă ceva nu funcţionează cum trebuie şi e nevoie să ceară un sfat?

În tranziţia către maturitate cunoaşterea corpului şi conştientizarea transformărilor fizice pubertare sunt esenţiale pentru adolescenţi. Odată cu pubertatea şi debutul menstruaţiei începe şi schimbarea fizică a organismului. Este perioada în care se dezvoltă sânii, apare pilozitatea axilară şi pubiană, de multe ori apar acneea şi creşterea în greutate. Durata ciclului menstrual se calculează de la prima zi a menstruației (prima zi de sângerare) până la prima zi a următoarei menstruaţii. Chiar dacă este diferit pentru fiecare femeie, în general ciclul menstrual are 28 de zile, iar menstruaţia (sângerarea) poate dura între 3 şi 7 zile.

În primii doi ani de la instalarea menstruaţiei, sângerările lunare sunt neregulate, dar ăsta nu trebuie să fie un motiv de îngrijorare. Dacă sângerarea durează mai mult de 5-7 zile, are un flux abundent cu cheaguri semnificative, altă culoare decât roşu deschis, este bine ca adolescentele să discute cu medicul de familie sau medicul ginecolog. După mentruaţie apare secreţia vaginală, normală. Dacă este abundentă, cu miros neplăcut, devine alb-galbenă, produce usturime, iritaţie, este necesar un control ginecologic şi poate un tratament specific.

Sunt femei care nu ştiu în ce constă îngrijirea şi igiena la acest capitol. Ce trebuie să ştie preadolescentele şi adolescentele?

Menţinerea igienei personale este foarte importantă şi educaţia pe această temă trebuie începută încă din copilărie. Mai mult, în timpul menstruaţiei, pe lângă menţinerea igienei femeile sunt şi mai predispuse la infecţii bacteriene din cauza modificării nivelului pH-ului din vagin. Ca recomandări generale nu se indică utilizarea de geluri de duş iritante sau săpunuri parfumate care au efect de uscare asupra membranelor mucoase delicate ale vaginului şi perturbă nivelul pH-ului. Este suficient să folosim doar apă şi săpun blând, fără parfum şi numai în aplicare externă. Spălăturile la interiorul vaginului (cunoscute sub denumirea de „duş vaginal”) modifică echilibrul florei bacteriene vaginale și pH-ul natural, favorizând apariţia vaginitelor bacteriene şi sunt indicate doar la recomandarea medicului ginecolog. Totodată trebuie evitate deodorantele vaginale sau spray-urile intime întrucât aceste produse pot provoca iritaţii genitale. Pe perioada menstruației este indicat să evităm hainele strâmte sau materialele sintetice, acestea generează umezeală şi căldură şi favorizează înmulţirea bacteriilor. Absorbantele sau tampoanele trebuie schimbate la 3-4 ore sau chiar mai des în primele zile ale menstruaţiei, în funcţie de fluxul menstrual.

Sunt încă fete care nu găsesc înţelegere şi suport în familie. Ce sfaturi aveţi pentru ele când vine vorba de alegerea unui medic ginecolog? La ce trebuie să fie atente şi care sunt factorii de încredere?

Înainte de a alege medicul ginecolog adolescentele pot discuta cu medicul de familie care le poate îndruma în planificarea primului consult ginecologic. Câştigarea încrederii şi libertatea de comunicare sunt elemente importante, în special în cazul adolescentelor. Cum de cele mai multe ori prima vizită la medicul ginecolog constă de fapt într-o discuţie cât mai deschisă, adolescentele trebuie să fie încurajate să îşi exprime întrebările, curiozităţile şi eventualele probleme. Abordarea unor subiecte intime poate fi dificilă întrucât apar sentimentele de jenă, ruşine, inhibare. Aceste bariere pot fi depăşite prin răbdare, empatie, atitudine prietenoasă, deschisă, inducerea sentimentului de siguranţă. În familiile defavorizate, pentru adolescenţii fără suport parental, educaţia în şcoală şi suportul psihologic din partea unui specialist pot avea un rol important în ceea ce priveşte cunoaşterea şi înţelegerea transformărilor fiziologice, eventualele riscuri şi prevenirea lor, precum şi importanţa consultului medical periodic.

The post Cum vorbim cu o preadolescentă despre menstruație, igienă şi prima vizită la ginecolog appeared first on Bianca Moruș.

„Fetele care se culcă cu cineva înainte de căsătorie sunt curve.”

„Sexul este murdar și rușinos.”

Cam aşa arăta educaţia sexuală acum vreo 20 de ani. Cam aşa arată şi acum. Nu credeţi? O spun cifrele alea reci şi seci:

·         România are cea mai mare rată a avorturilor din Europa: 480 de avorturi la 1000 de naşteri. Mai clar: aproape jumătate din copiii concepuţi sunt avortaţi.

·         Tot România are şi cea mai mare rată a mortalităţii materne: 27 de femei mor la 100.000 de naşteri.

·         Într-un singur an, 12.073 de tinere cu vârste între 15 şi 19 ani au rămas însărcinate iar 7.547 dintre ele au decis să întrerupă sarcina.

Și dacă nici cifrele astea nu vă impresionează, mergeți prin orfelinate, să vedeți câți copii au fost născuți și aruncați care pe unde, mai ceva ca niște haine de care te-ai plictisit. Uitați-vă în ochii lor, citiți-le suferința, durerea de a nu fi iubiți, de a nu avea cui să îi spună „mamă”, de a nu avea pe umerii cui să plângă și să se plângă. Nu știu ce e aia dragoste, nu știu cum e să ai pe cineva care să te mângâie și să te aline când ești bolnav, nu știu cui să ceară ajutorul atunci când au o problemă.

Sunt oamenii revoltați de numărul crescut al avorturilor. Păi asta nu este decât consecința lipsei de educație sexuală sau a proastelor sfaturi date în această privință. Soluția nu este să interzici întreruperile de sarcină. Soluția este să explici, să educi. Căci dacă tu îi vei spune fetei tale că nu e bine să facă sex sau că asta se face doar la 23 de ani, nu ți-ai făcut nici datoria, nici nu ai convins-o de nimic. Când îi vor tropăi hormonii în corp, nu tu vei fi în creierul ei să îi liniștești.

Ce e mai rău? Să îți înveți fiica despre sex și consecințele lui la o vârstă fragedă, despre contracepție și protecție față de bolile cu transmitere sexuală, despre aparatul reproducător și perioada lui de dezvoltare și despre cum se folosește un prezervativ? Sau să îți duci copila de 13 ani să facă avort? Sau să o vezi la 13 ani cum ține în brațe o păpușă vie, copilul ei, în condițiile în care ea încă doarme cu păpuși din plastic? Copilul nu va fi mai curios dacă îi explici cum stă treaba cu sexul și cum trebuie să se protejeze. Va fi doar mai informat. Dacă însă tu îi transmiţi că totul e un mare secret sau o mare interdicție, atunci ai mari șanse să experimenteze înainte de vreme. Ține minte cum face la orice îi spui tu că nu are voie. De ce crezi că atunci când vine vorba de sex va fi mai cooperant sau mai docil?

Şi dacă totuşi crezi că e bine să îi faci educaţie sexuală dar aşa, mai după 14-15 ani, îţi aduc aminte că sunt copii care la vârsta asta au născut sau au făcut deja un avort. Ştiu că nu îţi place să auzi asta. Nici mie. Dar lumea s-a schimbat iar copiii află mai multe lucruri decât ne-am dori noi, cu mult înainte decât credem noi că ar fi cazul. Şi atunci nu e mai bine să afle de la noi, ce trebuie şi cum trebuie, decât să culeagă tot felul de informaţii, nu neapărat corecte, de pe unde apucă?

Specialiştii spun că vârsta ideală pentru începerea educaţiei sexuale este undeva între 7 şi 9 ani. Şi la fel de important este să îţi înveţi fiica că trebuie să meargă la ginecolog o dată pe an. O iei tu de mână şi o duci. Pentru că trebuie să ştie că prevenţia este esenţială şi în multe cazuri, vitală. 95% din problemele depistate în cadrul controalelor medicale sunt tratabile. O vizită la ginecolog a unei adolescente nu înseamnă un îndemn la sex. Înseamnă conştientizare, educaţie şi prevenţie. La un moment dat, mai devreme sau mai târziu, oricum va ajunge să întreţină relaţii sexuale. Şi atunci eu aş vrea să ştiu că fiică-mea cunoaşte foarte bine consecinţele acestui gest şi cum să se protejeze de bolile cu transmitere sexuală şi de o eventuală sarcină. Sigur, din punctul meu de vedere, prezervativul e măsura numărul 1 de protecţie, pentru că protejează şi de una şi de alta. Dar metode de contracepţie aprobate la nivel mondial, şi asta o spun şi pentru voi, nu doar pentru copiii voştri, sunt 12, ultima ajungând de curând şi la noi în ţară(este vorba de contracepţia orală combinată în regim extins de administrare). E bine să vă informaţi despre toate, dar e la fel de bine ca în momentul în care alegeţi metoda de contracepţie să o faceţi împreună cu medicul ginecolog. Nu există un contraceptiv ideal, potrivit tuturor femeilor. Există însă tratamente personalizate. Mai precis, înainte de recomandare, medicul ia în calcul vârsta pacientei, activitatea sexuală, numărul partenerilor, starea de sănătate, dorinţa de a rămâne însărcinată, stil de viaţă.

Aşadar, nu vă mai feriţi copiii de cuvinte. Învăţaţi-i pe ei să se ferească de ceva ce îi poate marca pe viaţă. Şi învăţaţi şi voi să vă protejaţi, pentru că metoda calendarului doar te ţine mai conectat în prezent, nu te apără de o eventuală sarcină.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Avortul, cea mai utilizată metodă de contracepţie în România appeared first on Bianca Moruș.

Am rămas însărcinată după câţiva ani de tratamente. Copilul era misiune la limita imposibilului, aşa că atunci când au apărut cele două liniuţe nu ştiam dacă să mă bucur sau să intru în panică. Le-am făcut pe amândouă. Cum medicul ginecolog la care obişnuiam să merg tocmai atunci plecase în concediu, a doua zi dimineaţă eram în cabinetul unui doctor despre care primisem recomandări foarte bune. M-am dus să mă asigur că nu pierd sarcina până se întoarce celălalt dar am rămas la acesta. După primul consult am ştiut că dacă e să duc totul cu bine până la capăt, cu el pot face asta. Mă rog, cu ea, că e o doamnă. Mi-a făcut analizele de rigoare, mi-a citit dosarul din scoarţă în scoarţă, mi-a pus o mie de întrebări a căror logică eu nu o vedeam. Apoi mi-a recomandat să fac nişte teste genetice şi oricum trebuia să iau tratament înainte să iasă rezultatele, ca să nu riscăm nimic. Nu înţelegeam nimic. Ce teste genetice? De ce tratament fără rezultatele analizelor? Atunci am auzit prima dată în viaţă de trombofilie şi aflam că e foarte posibil să o am. Aşa, şi? Şi colesterolul îl aveam cât casa când eram subponderală şi tot nu m-am agitat atât de tare. Mi-a explicat pe scurt despre boală şi faptul că risc să îmi pierd copilul şi să mor şi eu, aşa că până vin analizele e mai sigur să iau pastile, ca să nu avem ce regreta. M-am conformat. Simplul gând că aş putea să pierd sarcina era suficient ca să nu comentez pentru nişte amărâte de pastile. Mai ales că nu îmi ieşeau din cap vorbele ei: „O luăm încet-încet. Nu îţi promit nimic. Vedem de la un control la altul.”

V-aţi prins deja că analizele i-au dat dreptate. Am trombofilie. Iar boala despre care eu nu ştiam nimic apare la 1 din 5 oameni. Da, atât de des este întâlnită. Ce este ea? Este o afecţiune în care sângele are tendinţa de a se coagula în vase. Mai precis, se formează cheaguri de sânge care îl împiedică să curgă. Sau se deplasează ele spre plămâni, inimă sau creier şi blochează alimentarea lor cu sânge. Da, este o boală care poate deveni mortală dar riscul cel mai mare este pentru femeile însărcinate. Poate duce la avort spontan, la preeclampsie severă, la dezlipiri de placentă sau la naşterea unui copil mort. Trombofilia este asociată cu 40-50% din cazurile de avort spontan. Jumătate din cazurile de avorturi sunt provocate de această boală pe care autorităţile nu dau doi bani, la propriu.

Şi cu toate astea, în România cei mai mulţi medici ginecologi nici nu se gândesc să recomande analizele specifice dacă nu ai la activ cel puţin două avorturi spontane sau sarcini cu probleme. Nimeni nu se gândeşte la suferinţa pe care o implică aşa ceva. Nimeni nu se gândeşte că poate a doua sarcină nu va mai veni vreodată. Toţi se gândesc la bani, pentru că testele de depistare a trombofiliei şi factorilor ei nu sunt deloc ieftine. Iar statul român nu vrea să deconteze aşa ceva. O consideră un fel de răsfăţ.

Nu stau autorităţile să şteargă lacrimile unor părinţi care au plecat la maternitate ca să îşi cunoască mult-iubitul copil şi au aflat că bebeluşul lor este mort. Nu stau ele să mângâie o mamă care pierde sarcină după sarcină şi nu ştie de ce. Nu stau, pentru că nu le pasă.

Aşa că vă rog eu, pe cele care vreţi să faceţi copii, cereţi-le voi medicilor analizele pentru depistarea trombofiliei. Da, sunt scumpe. Da, aţi putea să faceţi altceva cu banii aceia. Dar să aduci pe lume un copil sănătos nu are preţ. Mai ales că dacă suferi de această boală, tratamentul specific(după pastile, în funcţie de gravitatea bolii, se fac injecţii, zilnic) îţi asigură clipa în care vei vedea cei doi ochi pe care nu îi vei mai uita vreodată. Vă mai mărturisesc ceva. Cel mai greu de ţinut tratamentul este după ce naşti. Mai trebuie urmat încă şase săptămâni de la acel moment. Iar atunci motivaţia ca să îţi faci acele injecţii în general dispare. Eu am rezistat doar cinci săptămâni. Apoi am aflat de o femeie care nu le-a mai făcut iar tragedia s-a produs. A murit din cauza unui cheag de sânge. M-am îngrozit, m-am gândit la sufleţelul acela care nu va cunoaşte dragostea mamei lui şi am mulţumit că eu am avut noroc.

Dar norocul ni-l putem face şi noi în acest caz, cerând analize şi urmând tratamentul, dacă e cazul, cu sfinţenie.

The post Boala care ucide copilul în pântec appeared first on Bianca Moruș.