lectii Archives - Bianca Moruș

Să mă iubească pe mine mai mult

Bianca Moruș — Wed, 17 Aug 2016 06:07:02 +0000

Mă uit în jurul meu şi nu pricep. Nu pricep de ce sunt atâtea mame disperate să fie unica mare dragoste a copilului lor. Înţeleg că îl iubeşti mai mult decât viaţa. Înţeleg că e cel mai bun şi frumos lucru pe care l-ai făcut vreodată. Dar ele sunt disperate sa fie centrul universului puiului de om. Îl învaţă că dragostea e mai mare sau mai mică, începând cu întrebarea aceea stupidă: „Pe cine iubeşti mai mult? Pe mama sau pe tata?”

De ce trebuie să aleagă copilul acela? De ce trebuie să înveţe că dragostea se împarte? Dacă faci 2, 3, 7 copii, îţi împarţi inima şi îi iubeşti pe unii mai puţin? Cât de egoistă şi frustrată trebuie să fii ca să îţi doreşti ca cel mic să îşi iubească tatăl mai puţin? Păi nu tot cu o mare dragoste l-ai făcut? Nu l-ai iubit pe bărbatul ăla căruia acum vrei să îi iei faţa? Sau pe el l-ai iubit mai puţin decât te iubeşti pe tine?

Văd femei care îşi desconsideră bărbaţii în faţa propriilor copii. Îi jignesc în fel şi chip, îşi varsă năduful şi îşi plâng supărările în faţa celor mici. Se victimizează din dorinţa de a-i atrage mai mult şi mai mult de partea lor, fără să se gândească la răul pe care îl fac.

Copilul care trăieşte aşa ceva va fi debusolat, sufletul lui va duce o luptă cumplită între dorinţa de a-şi proteja mama şi iubirea firească faţă de tată. Va învăţa că dragostea e cu jumătăţi de măsură şi că respectul e doar un cuvânt în dicţionar. Copilul trebuie să ştie că părinţii lui îl iubesc amândoi mai ceva ca pe ochii din cap. Şi că e normal ca el să simtă la fel. Pentru amândoi.

The post Să mă iubească pe mine mai mult appeared first on Bianca Moruș.

Ce m-a (re)învăţat copilul meu de nici 3 ani

Bianca Moruș — Tue, 02 Feb 2016 11:36:09 +0000

1. Să stau noaptea cu ochii pe cer. Luna şi stelele chiar sunt o invenţie minunată.
2. Să merg desculţă prin iarbă.
3. Să râd tare, cu gura până la urechi, fără să mă gândesc că aş putea deranja pe cineva.
4. Să cânt şi să dansez, oriunde m-aş afla.
5. Să lenevesc în faţa televizorului, chiar dacă vasele murdare nu mai au loc în chiuvetă. Există un timp pentru toate.
6. Să stau la poze.
7. Să mă dau cu sania pe dedeluş.
8. Să ascult greierii şi păsările în nopţile calde de vară.
9. Să mă murdăresc fără să îmi pese prea tare de haine. Distracţia e mai importantă decât o cârpă.
10. Să spun „Te iubesc” fără limită şi fără să aştept un răspuns înapoi.

The post Ce m-a (re)învăţat copilul meu de nici 3 ani appeared first on Bianca Moruș.

E ușor să judecăm, mai greu e să reparăm

Bianca Moruș — Tue, 06 Oct 2015 07:00:50 +0000

Răsfoind prin blogosferă am dat peste un articol înfiorător. Un bărbat care dă lecții de parenting dubios, ca să citez chiar din el, altora. Mai precis, enervat de criza unei puștoaice la metrou, a decis să șteargă cu mama acesteia pe jos.

”În fața mea era o mamă tânără care ducea în brațe două plase și o mai avea și pe fie-sa atârnată de mâna stângă. (…) Fie-sa început să zbiere, să dea din picioare, într-un cuvânt să facă circ isteric, pe motiv de „vleau să bag eu caltela„. Doar că nu se tăvălea pe jos, dar părea că se pregătește și pentru asta.”

Sursa: mihaivasilescublog.ro

Ce nu știe probabil domnul respectiv este că cei mici sunt disperați să învețe și să experimenteze. E un lucru firesc, ce-i ajută să evolueze. Ce iarăși pare-se că nu știe acest domn este că și copiii sunt oameni. Și ca orice om, în adună în ei furie, frustrare, nemulțumire. Doar că ei nu au capacitatea, încă, să managerieze toate sentimentele și stările care îi năpădesc și cei mai mulți refulează chiar în acest mod. Din păcate, nici mulți dintre adulți nu învață să se controleze.

”Nu pot, nu mă duce capul să pricep cum ajunge un copil să facă așa ceva. Înțeleg perfect cum e cu „să lăsăm copilul să-și dezvolte personalitatea„ și restul de rahaturi în trend. Dar în situația de față nu cred că este vorba de așa ceva. Ci exact despre râzgâială inutilă și obrăznicie cât cuprinde.”

Sursa: mihaivasilescublog.ro

Din cauza unor asemenea indivizi, de teama reproșurilor celor din jur, mulți părinți dau uitării lecțiile pe care le aplică acasă iar în public, ca să se încheie mai repede scena, cedează și devin mielușei în fața copiilor. Nu cumva să-i judece vreun prețios care trece în acel moment prin zonă.

”(…) nu înțeleg cum poate un părinte să ajungă în situația asta și nu empatizez cu el. Punct. Restul e vrăjeală și „parenting dubios„.”

Sursa: mihaivasilescublog.ro

Poate că domnul era mulțumit dacă femeia îi dădea și două palme fetiței și o făcea să-și înghită lacrimile și nervii. Să-i arate cine e stăpânul și ei, și privitorilor atoatecunoscători.

”Bref, consider că ai exact copiii pe care ți-i crești și formezi.”

Sursa: mihaivasilescublog.ro

O, am văzut și eu copii râzgâiați. Văd aproape în fiecare zi. Dar să cataloghezi un tantrum ca o criză de răsfăț îmi pare mai mult decât superficial. Și sper ca viața să nu îi demonstreze domnului că uneori copiii o iau pe un drum greșit, în ciuda educației primite acasă.

The post E ușor să judecăm, mai greu e să reparăm appeared first on Bianca Moruș.