
Să mă iubească pe mine mai mult
Mă uit în jurul meu şi nu pricep. Nu pricep de ce sunt atâtea mame disperate să fie unica mare dragoste a copilului lor. Înţeleg că îl iubeşti mai mult decât viaţa. Înţeleg că e cel mai bun şi frumos lucru pe care l-ai făcut vreodată. Dar ele sunt disperate sa fie centrul universului puiului de om. Îl învaţă că dragostea e mai mare sau mai mică, începând cu întrebarea aceea stupidă: „Pe cine iubeşti mai mult? Pe mama sau pe tata?”
De ce trebuie să aleagă copilul acela? De ce trebuie să înveţe că dragostea se împarte? Dacă faci 2, 3, 7 copii, îţi împarţi inima şi îi iubeşti pe unii mai puţin? Cât de egoistă şi frustrată trebuie să fii ca să îţi doreşti ca cel mic să îşi iubească tatăl mai puţin? Păi nu tot cu o mare dragoste l-ai făcut? Nu l-ai iubit pe bărbatul ăla căruia acum vrei să îi iei faţa? Sau pe el l-ai iubit mai puţin decât te iubeşti pe tine?
Văd femei care îşi desconsideră bărbaţii în faţa propriilor copii. Îi jignesc în fel şi chip, îşi varsă năduful şi îşi plâng supărările în faţa celor mici. Se victimizează din dorinţa de a-i atrage mai mult şi mai mult de partea lor, fără să se gândească la răul pe care îl fac.
Copilul care trăieşte aşa ceva va fi debusolat, sufletul lui va duce o luptă cumplită între dorinţa de a-şi proteja mama şi iubirea firească faţă de tată. Va învăţa că dragostea e cu jumătăţi de măsură şi că respectul e doar un cuvânt în dicţionar. Copilul trebuie să ştie că părinţii lui îl iubesc amândoi mai ceva ca pe ochii din cap. Şi că e normal ca el să simtă la fel. Pentru amândoi.
Add A Comment