E ușor să judecăm, mai greu e să reparăm

Răsfoind prin blogosferă am dat peste un articol înfiorător. Un bărbat care dă lecții de parenting dubios, ca să citez chiar din el, altora. Mai precis, enervat de criza unei puștoaice la metrou, a decis să șteargă cu mama acesteia pe jos.

”În fața mea era o mamă tânără care ducea în brațe două plase și o mai avea și pe fie-sa atârnată de mâna stângă. (…) Fie-sa început să zbiere, să dea din picioare, într-un cuvânt să facă circ isteric, pe motiv de „vleau să bag eu caltela„. Doar că nu se tăvălea pe jos, dar părea că se pregătește și pentru asta.”

Sursa: mihaivasilescublog.ro

Ce nu știe probabil domnul respectiv este că cei mici sunt disperați să învețe și să experimenteze. E un lucru firesc, ce-i ajută să evolueze. Ce iarăși pare-se că nu știe acest domn este că și copiii sunt oameni. Și ca orice om, în adună în ei furie, frustrare, nemulțumire. Doar că ei nu au capacitatea, încă, să managerieze toate sentimentele și stările care îi năpădesc și cei mai mulți refulează chiar în acest mod. Din păcate, nici mulți dintre adulți nu învață să se controleze.

”Nu pot, nu mă duce capul să pricep cum ajunge un copil să facă așa ceva. Înțeleg perfect cum e cu „să lăsăm copilul să-și dezvolte personalitatea„ și restul de rahaturi în trend. Dar în situația de față nu cred că este vorba de așa ceva. Ci exact despre râzgâială inutilă și obrăznicie cât cuprinde.”

Sursa: mihaivasilescublog.ro

Din cauza  unor asemenea indivizi, de teama reproșurilor celor din jur, mulți părinți dau uitării lecțiile pe care le aplică acasă iar în public, ca să se încheie mai repede scena, cedează și devin mielușei în fața copiilor. Nu cumva să-i judece vreun prețios care trece în acel moment prin zonă.

”(…) nu înțeleg cum poate un părinte să ajungă în situația asta și nu empatizez cu el. Punct. Restul e vrăjeală și „parenting dubios„.”

Sursa: mihaivasilescublog.ro

Poate că domnul era mulțumit dacă femeia îi dădea și două palme fetiței și o făcea să-și înghită lacrimile și nervii. Să-i arate cine e stăpânul și ei, și privitorilor atoatecunoscători.

”Bref, consider că ai exact copiii pe care ți-i crești și formezi.”

Sursa: mihaivasilescublog.ro

O, am văzut și eu copii râzgâiați. Văd aproape în fiecare zi. Dar să cataloghezi un tantrum ca o criză de răsfăț îmi pare mai mult decât superficial. Și sper ca viața să nu îi demonstreze domnului că uneori copiii o iau pe un drum greșit, în ciuda educației primite acasă.