Aşa că n-ar fi rău să ne gândim unde greşim. Am fost sâmbătă să-l ascult pe dr. Carlos Gonzalez, pediatrul care a îndrăznit să spargă barierele impuse chiar de către colegi de-ai săi în ceea ce priveşte alimentaţia celor mici. Şi pot să vă spun că m-a uns pe suflet. Probabil mulţi veţi contesta părerile lui, nu vă veţi regăsi în ele. Mie îmi pare rău că nu le-am aflat la momentul potrivit, adică acum vreo 4 ani şi ceva. Dar e mai bine mai târziu decât niciodată.

Cea mai bună hrană în primele 6 luni este laptele matern la cerere. Nici doctorul, nici mama nu ştiu cât mănâncă un bebeluş. Copilul ştie exact cât şi când are nevoie. Şi atunci de ce avem impresia că la 6 luni cel mic nu mai ştie lucrurile astea? Credeţi că se prosteşte brusc? Ştii că trebuie să începi diversificarea şi te duci la medic, care îţi spune ce şi cât trebuie să mănânce copilul tău, câte grame, ce alimente, la ce ore. Dacă până la 6 luni a mâncat la cerere, aşa ar trebui să facă toată viaţa.

În doar 15 ani, tabelul care arată de câte calorii are nevoie un copil în funcţie de vârstă s-a modificat de 3 ori. Iar recomandările în acest sens au scăzut considerabil.

Nu poţi să îi spui unei mame câte calorii să îi dea copilului, e absurd. Ar trebui să îi spui câte grame din fiecare categorie de alimente ar trebui să mănânce. Eu nu ştiu să-mi număr caloriile din farfurie. Mai mult, tu încerci să îi dai 50 de grame de pui, că aşa ţi-a spus medicul dar poate că lui nu îi place puiul. Niciunui om nu îi plac toate alimentele. Şi niciun copil nu are nevoie de aceeaşi cantitate de mâncare cu altul, de aceeaşi vârstă. Mai mult, copiii hrăniţi la sân consumă mai puţine calorii decât cei hrăniţi cu lapte praf.

Există tabele cu hrana necesară la 3, la 6, la 9 luni dar nimeni nu ştie cât mănâncă un copil la 4 luni. Vorbim de medii, desigur, dar cum le stabileşti? Între cea mai mică şi cea mai mare valoare se încadrează 95% din oameni. Cantitatea pe care ţi-o recomandă medicul pentru copil este de obicei cantitatea de care are nevoie cel mai înfometat copil din lume. Tu ai acasă cel mai bun expert care ştie de câtă mâncare are nevoie şi acela e copilul tău.

Vitaminele, proteinele, mineralele sunt o altă provocare/obsesie a noastră, a părinţilor.

Şi aici s-au schimbat recomandările de-a lungul anilor. Medicii nu sunt în stare nici măcar să se hotărască dacă pe măsură ce creşte, copilul are nevoie de mai multe sau mai puţine astfel de substanţe.

Voi ştiţi care fructe au mai multă vitamina C? Portocale, kiwi, bravo! Acum vă rog să îmi spuneţi care fructe au mai multă vitamina B12! Nu ştiţi. De ce? Credeţi că e mai puţin importantă? Nu, doar că trăim cu nişte obsesii moştenite de zeci de ani.

Singurul lucru care îi poate lipsi unui copil alăptat este fierul. De aceea începem diversificarea la 6 luni. Bebeluşii se nasc cu suficient fier dar după 6 luni unii nu mai au suficient şi atunci începem diversificarea. Dar copiii nu au nevoie de multă mâncare. 20 de grame de pui sunt suficiente pentru ca un copil să îşi ia fierul necesar. Dar ţineţi cont: unii copii au nevoie de el abia la 12 luni. Dacă cel mic refuză puiul până la 7-8 luni, poate însemna că nu are nevoie de el. Poţi începe să te îngrijorezi abia după această vârstă şi atunci nu te repezi să îi dai suplimente, atunci îi faci analize. Şi doar dacă iese deficit în urma analizelor poţi lua în calcul să îi dai picături de fier în cazul în care copilul refuză în continuare carnea. Nu există dovezi că cei mici au nevoie de suplimente de fier dacă nu au probleme dovedite.

Calitatea laptelui matern a fost adusă şi ea în discuţie.

Laptele nu se tranformă în apă, asta e o prostie. Cu cât hrăneşti copilul mai mult, cu atât laptele devine mai bun.

Iar laptele de vacă nu are ce căuta în alimentaţia unui copil mai devreme de 12 luni iar atunci nu trebuie să depăşească sub nicio formă 500ml pe zi. Prea mult lapte de vacă aduce deficienţe grave de fier.

Când vine vorba de greutatea copiilor, lucrurile sunt mai simple decât considerăm noi, spune dr. Gonzalez.

Dacă cel mic pierde în greutate atunci sigur nu mănâncă destul. Dacă ia în greutate, înseamnă că mănâncă suficient. „Dar mănâncă prea puţin”, spuneţi cei mai mulţi dintre voi. Cum contabilizaţi voi asta? De unde ştiţi voi exact cât are el nevoie?

Mulţi medici şi părinţi se aşteaptă ca după diversificare copilul să ia mai uşor în greutate. Dr. Gonzalez spune că este exact pe dos. Copiii cresc cel mai mult și mai ușor în primele luni de viață. Apoi lucrurile încep să se liniștească iar creșterea, și în înălțime și în greutate, începe să devină mai lentă.

Principala regulă de alimentație este ca bebelușul să fie hrănit exclusiv la sân până la 6 luni. Dacă e hrănit cu lapte praf, diversificarea poate începe după 4/5 luni. Dar, atenție, nu voi sunteți cei care începeți diversificarea în acest caz. Înseamnă doar că dacă el ia mâncarea de pe masă și începe să o molfăie, trebuie să îl lași în pace, nu să te isterizezi. E alegerea lui. Dar tu începi să îi oferi mâncare tot după 6 luni. În plus, sunt absurde regulile care spun că îi oferi cereale la 7 luni, pui la 8 luni și așa mai departe. Eu nu consider că există alimente potrivite pe categorii de vârstă. Există doar alimente potrivite pentru un copil sănătos. Iar carnea este pe primul loc datorită aportului de fier.

Piureurile nu au ce căuta în alimentația copilului de peste 6 luni. El trebuie să mănânce bucățele, mâncare normală. Nu vă speriați! Toți copiii se îneacă și e perfect normal. Este complet diferit de asfixie. Foarte puțini ajung la așa ceva și de obicei se întâmplă asta la cei care mănâncă alune, nuci sau orice din această categorie sau morcov crud. Din acest motiv vi se spune să evitați alunele până la 3 ani, nu din cauza potențialului alergen, așa cum se mai spune prin unele medii. Oricum, voi trebuie să știți un lucru: niciodată, dar niciodată să nu plecați de lângă copil când mănâncă.

Și dacă tot am ajuns la interdicții: niciodată nu îi pune cereale sau orice altă mâncare în biberon. Biberonul este făcut doar pentru lapte. Nici măcar pentru apă nu e făcut. Dacă îi dai apă, îi dai în cană.

Nu vă mai aruncați asupra cerealelor pentru copii. Sunt foarte nesănătoase, sunt pline de zahăr. Producătorii nu se preocupă de sănătatea copiilor voștri ci doar de vânzări. Dacă fac cereale fără zahăr și nu se vând ei le vor îndulci, ca să își crească vânzările. Iar dacă aveți impresia că faceți o alegere mai bună cu cele îndulcite cu suc de fructe, greșiți! Sunt la fel de dăunătoare. Sucurile concentrate de fructe sunt tot o formă de zahăr. E doar o strategie de marketing. Nu mai scriem zahăr, scriem fructe, că sunt sănătoase. Nu vă bucurați că mănâncă cei mici ceva dacă acel ceva sunt cerealele astea. Nu îi fac niciun bine.

Pe de altă parte, niciun suc de fructe nu este sănătos, nici măcar cel făcut acasă. Sigur, e de preferat să bei, la o aniversare, un suc de fructe proaspăt stors decât o Cola, dar astea trebuie să fie excepțiile, de 2-3 ori pe an nu zi de zi. Singurul lucru sănătos de băut este apa.

Dr. Gonzalez consideră că scopul nostru, ca părinți, este să educăm, nu să hrănim. Copilul nu trebuie să mănânce, ci să poată fizic să mănânce.

E mult mai important să mănânce o macaroană cu mâna lui decât să mănânce 200ml de piure cu mâna ta. Imaginează-ți cum te-ai simți tu să vină cineva să facă avioane ca să te forțeze să deschizi gura.

Mulți cred că după 6 luni copiii trebuie să mănânce mai mult și mai bine. Greșit. Nutriția lor se va înrăutăți. Dar nici nu poți să-l alăptezi toată viața. Cum ar fi să te alăpteze acum mama ta sau pe ea, bunica ta? Copilul trebuie să învețe să mănânce mâncare normală, așa cum faci și tu.

”Păi nu pot să îi dau atâta sare copilului meu!” – Asta nu înseamnă decât că nici tu n-ar trebui să mănânci atâta sare. Şi este valabil pentru orice aliment sau mâncare. Dacă tu nu mănânci sănătos, nici copilul tău nu va mânca sănătos.

Dar gândeşte-te şi la următoru fapt: tu nu mănânci ce nu-ţi place. E şi stupid să faci asta. E normal ca tu să mănânci ce găteşti – găteşti aşa cum îţi place ţie. E normal să mănânce şi soţul, că el are şi alte aşteptări de la tine şi n-ar vrea să te enerveze. Dar copilul nu are nicio aşteptare de la tine. El ia mâncarea şi o aruncă dacă nu îi e pe plac.

Eu nu înţeleg aceste reguli: fără gluten, fără peşte, fără căpşuni până la o anumită vârstă. Nu este nicio diferenţă pentru alergii dacă începi mai devreme sau mai târziu să îi dai un anumit aliment.

Copiii vor avea preferinţe. Şi tu ai. Iar după un am şi jumătate cei mai mulţi preferă pastele şi puiul. Asta nu înseamnă să îi dai zi de zi doar ce îi place, ca să fii tu liniştit că mănâncă. Dă-i mereu altceva dar pune-i mai puţin în farfurie dacă ştii că nu îi este tocmai pe plac respectiva mâncare. Aşa nu va simţi presiunea atât de mare. Nu mănâncă nimic, respectă asta. Aşa simte el. Gusturile se schimbă în timp dar asta numai dacă nu pui presiune pe copil. Dacă îl forţezi, atunci fii convins că nu va avea deschidere către respectivul aliment.

Problema nu e dacă mănâncă sau nu copilul. Problema este dacă pierde în greutate. Iar dacă se întâmplă asta, mergi la medic. Poate să aibă o infecţie iar tu, în timpul ăsta, singura măsură pe care o iei este să îl forţezi să mănânce. Ai răbdare şi mănâncă sănătos. Doar aşa poţi spera ca şi copilul tău să facă la fel.

Şi nu uita: Dacă cel mic nu mănâncă, continuă să zâmbeşti.

Informațiile le-am aflat în cadrul conferinţei „Mami, dă-mi să mănânc ce, cât şi când vreau”, organizată de centrul ProMAMA.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Hrana copiilor, obsesia părinţilor appeared first on Bianca Moruș.

Aşa că atunci când am primit invitaţia de a face un tur al Şcolii americane am răspuns imediat pozitiv. Primul lucru – nu intri acolo fără un act de identitate. Nici nu ieşi fără să treci pe la aceeaşi poartă. Poate vi se pare amuzant. Mie mi se pare extrem de important să ştiu că nu poate ajunge vreun străin la copilul meu şi nici acesta nu poate pleca de capul lui.

Am fost întâmpinaţi de directorul de admitere, care se vede de la o poştă că şi-a ales perfect meseria. Sau poate meseria a ales-o pe ea. Cert este că fiica-mea nu s-a dezlipit de ea pe tot parcursul vizitei decât pentru a testa ce găsea prin clase sau prin sălile de sport. Da, sălile, căci sunt mai multe.

Asta ca să nu punem la socoteală terenurile exterioare, extrem de generoase.

Sălile de clasă sunt mari şi foarte bine luminate. Despre dotări, dacă mă apuc să vă povestesc, nu mai termin până mâine. Există clase de muzică, de arte, limbi străine. Copiii sunt încurajaţi să îşi spună părerea şi să încerce cât mai multe lucruri. Ce zumzet şi ce fericire era acolo!

Unul dintre lucrurile pe care l-am adorat, pur şi simplu, a fost când am aflat că au două pauze mari pe zi, de 30 sau 40 de minute, în care ies în curte. Dacă mă întrebaţi(şi dacă nu mă întrebaţi), am să vă spun că asta e una din marile probleme ale copiilor noştri. Nu au timp să stea la aer. La grădiniţe nu-i scot pentru că se tem să nu răcească(deşi e tocmai invers). La şcoală mulţi se mută de la cursuri la after school sau de la before school la ore şi eventual seara mai merg pe la nişte cursuri indoor, aşa că alergatul prin parc sau căţăratul în copaci tind să devină o poveste.

Şi de parcă nu eram destul de încântată, am dat o tură şi prin restaurant. Bine, recunosc, am şi mâncat acolo. N-aveam cum să nu fac asta, doar ştiţi că alimentaţia este o altă obsesie pentru mine.

Ei bine, aflaţi că am descoperit acolo meniu ca la carte, cu alimente pentru toate gusturile şi gătite aşa cum mi-aş dori eu să fie totul gătit pentru copilul meu(Chef Foa este „vinovat” pentru asta).

Ba chiar au şi meniu pentru vegetarieni, pe care l-am testat eu. Şi vă spun cu mâna pe inimă că aş fi cerut şi o a doua porţie dacă nu aş avea nişte kilograme de dat jos. Şi încă un lucru ce mi-a plăcut foarte mult: după masa de prânz urmează una din pauzele de care v-am spus mai sus dar ca să fie siguri că cei mici nu năvălesc afară fără să mănânce, aceştia nu au voie să iasă din sala de mese mai devreme de 15 minute. Şi înţeleg că şi funcţionează. Nimeni nu rămâne nemâncat.

Sigur, Şcoala americană nu este nici pe departe una la îndemâna oricui. Dar n-ar fi rău dacă cei cu putere de decizie din sistemul nostru de stat şi nu numai ei ar mai arunca câte un ochi şi pe la alţii, care ştiu să facă din şcoală un loc unde mergi de drag, nu pentru că eşti obligat. Nu doar că am avea mai mulţi viitori adulţi fericiţi, dar sunt convinsă că ar fi şi cu mult mai bine pregătiţi pentru viaţă. Ştiu că matematica nu a fost niciodată punctul meu forte, dar nici acum n-am reuşit să înţeleg ce-i cu integralele alea şi ce rol au în viaţa mea. Fiică-mea a înţeles însă în scurta noastră vizită ce frumos este să ai sală de spectacole la dispoziţie.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Cum arată o şcoală pe gustul meu. Una reală appeared first on Bianca Moruș.

Acum, există o mie şi una de idei în materie de cum să îţi convingi copilul să mănânce. De la făcut mâncare în formă de figurine la stabilitul unor ore fixe de masă, de la distragerea atenţiei copilului şi îndesat mâncarea cu forţa la ascunsul legumelor în diverse combinaţii alimentare. Şi există şi un pediatru care a răsturnat şi revoluţionat majoritatea principiilor la acest capitol.

Dr. Carlos Gonzalez este specialist în alăptare, nutriţie şi creşterea copilului şi autorul unei cărţi ieşită din tiparul celor de gen, „My child won`t eat”. Mii de părinţi care au pus în aplicare ideile medicul spaniol spun că viaţa şi relaţia cu proprii copii s-a schimbat radical. Ce este cel mai greu este să rupă însă barierele impuse de cei din jur.

Gonzalez spune clar: puneţi-vă în locul copilului ori de câte ori îi îndesaţi mâncare cu forţa în gură, ori de câte ori îl păcăliţi/ameninţaţi ca să mănânce, ori de câte ori stabiliţi voi de câtă mâncare are el nevoie sau la ce oră trebuie să mănânce şi decideţi dacă vă place şi dacă vedeţi asta ca pe o situaţie normală. Mai mult, dacă voi îi spuneţi că nu are voie să mănânce ceva dar vă vede că voi exact aia aveţi pe masă, copilul nu va fi tentat de regulă ci de fapt. Iar cei mici pot trăi liniştiţi şi fără broccoli, sparanghel sau cine ştie ce legumă pe care voi o consideraţi esenţială pentru sănătatea lui.

Mie, regulile lui, neobişnuite pentru societatea noastră şi nu numai, mi se par interesante şi logice. Şi mă bucur tare mult că am ocazia să aflu şi mai multe chiar de la el, sâmbăta viitoare, la conferinţa „Mami, dă-mi să mănânc ce, cât şi cum vreau”. Am o listă lungă de întrebări şi sper să nu plec de acolo fără să am toate răspunsurile. Dacă vreţi să participaţi şi voi la conferinţă, găsiţi toate detaliile necesare pe site-ul Centrului Promama sau pe pagina de Facebook a evenimentului.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Mami, dă-mi să mănânc ce, cât şi cum vreau! appeared first on Bianca Moruș.