cosleeping Archives - Bianca Moruș

O noapte cu copilul în acelaşi pat(sau când copilul face mişto de tine şi-n somn)

Bianca Moruș — Mon, 16 Nov 2015 09:48:32 +0000

Nu împart patul cu copilul. Nu pentru că aş respecta nu ştiu ce metode alese de parenting, ci din egoism. Îmi place să stau relaxată, cu un singur cap pe o pernă şi învelită după bunul plac. Oricine are copii ştie foarte bine ce înseamnă să dormi împreună cu ei. Cine nu are e bine să rămână neştiutor.
Evident, când copilul se îmbolnăveşte, inevitabilul se produce şi ajung cu fie-mea în acelaşi pat. Şi aşa începe nebunia. Primul pas: un picior în gură. Îndepărtez cu grijă piciorul adormitei şi dau să îmi caut poziţia mea de somn. Poziţia aş găsi-o, cu locul e complicat. Pe cei 15 centimetri lăsaţi la dispoziţie nu pot decât să am grijă să nu cad. Stau cuminte, nemişcată, aproape nici nu respir, până când simt că a adormit adânc. Şi atunci îmi fac curaj şi o împing ceva mai departe, cât să am şi eu loc să mă întind. Simt că acum e momentul meu şi îl invoc pe moş Ene. El îşi face treaba şi când să mă bucur mai tare, mă trezesc cu jumate din copil pe capul meu. Iau jumătatea respectivă şi o îndepărtez cu grijă. Începe mârâiala.
– Mama, lasă-mă!
– Lasă-mă tu pe mine! Nu pot să dorm cu tine cocoţată în capul meu.
Pufăie nervos şi se retrage. Minunea durează câteva minute, cât să cred eu că aş putea să mă culc. Se aşează perpendicular cu mine şi începe să mă împingă cu picioarele. Încerc să o ignor. La fel cum încerc să ignor durerea din coaste. Îmi zic că la un moment dat nu o să mai simt. Dar ea continuă să împingă. Şi la un moment dat aud:
– Mama, pleacă! N-am loc.
– Bine, mă! Plec. Dar nu mă mai cauţi până dimineaţă, da?
– Hai, bine! Stai!
Mă aşez spăşită la loc şi o rog frumos să revină în paralel cu mine. Îmi face această favoare, după care se culcă la loc. Aţi spune că am făcut şi eu acelaşi lucru. Da’ de unde? Somnul meu ajunsese pe la Constanţa. Ea doarme liniştită, eu număr puncte pe tavan. N-am puncte pe tavan, dar mi le imaginez. Şi uite aşa mai trec vreo 2 ore. Când somnul meu revine în peisaj, mă afund bine cu capul în pernă şi dau să visez. Şi cum mi se pare mie că totul e frumos, mă trezesc cu un nas mic în nasul meu. Tac şi sper ca la un moment dat să pot să îl îndepărtez.
– Mama, bip-bip, spuse ea, apăsându-mi nasul.
Îmi înghit hohotul de râs şi aud:
– Mama, nasul mare. Eu, nasul mic.
În timp ce eu mă gândesc la o replică răutăcioasă, ea se întoarce cu spatele şi este evident că adoarme la loc. Sigur, nu sunt convinsă că nu dormea şi înainte. Şi iar mi-a fugit somnul. Până dimineaţă, mai primesc câteva palme, nişte degete în ochi, un genunchi în burtă, 2-3 replici tăioase dar şi câteva „te iubesc” şi nişte pupicuri, care anulează toate durerile. Nu şi orele pierdute, dar pentru alea există întotdeauna câteva căni cu cafea.

sursa foto: www.fredericksburgparent.net

The post O noapte cu copilul în acelaşi pat(sau când copilul face mişto de tine şi-n somn) appeared first on Bianca Moruș.

10 lucruri esenţiale pentru „proaspăta” mamă

Bianca Moruș — Thu, 29 Oct 2015 07:00:35 +0000

Înainte şi după ce am născut, am cumpărat o tonă de lucruri. Nu ştiam exact de ce o să am nevoie, apoi m-am trezit că îmi trebuie altele şi tot aşa. Ideea e că unele dintre produsele achiziţionate m-au ajutat enorm şi chiar dacă pe unele le-am folosit puţin timp, le-aş cumpăra din nou, fără să clipesc. Iată top 10-le meu.

* Măsuţa de înfăşat/schimbat scutece/îmbrăcat. E vis, deşi îmi părea un moft, mai ales că are viaţă scurtă, de câteva luni, din cauză de plod care începe să mişune. Eu am luat una care se aşeza direct pe pătuţ şi nu vă spun ce fericire i-a provocat spatelui meu cât timp am folosit-o. Şi ce dezamăgire când am fost nevoită să o scot din circuit.

* Rămânem în acelaşi registru şi vă spun că pătuţul de lemn e sfânt. Pentru copil şi pentru voi. El doarme pe o saltea potrivită şi în siguranţă. Voi nu crăpaţi de inimă dacă vă răsuciţi brusc în somn şi nici spatele nu crapă din cauza vreunei poziţii chircite, tocmai de teamă să nu striviţi copilul. Dacă sunteţi adepţii co-sleeping-ului, se dă jos o laterală, lipiţi paturile şi aţi rezolvat problema. Eu, odată cu patul am luat şi o laterală mică, cu care am înlocuit-o pe cea mare când copilul a început antrenamentele la 100cm garduri.

* Încălzitorul de biberoane. Altă minunăţie, pe care am folosit-o preţ de vreo 2 ani. Laşi biberonul cu apă la temperatura minimă iar când copilul urlă isteric, doar pui formula şi amesteci, fără să îţi mai faci griji că e prea rece sau prea fierbinte. Singura grijă e să înfiletezi tetina înainte să începi să amesteci. Partea la fel de bună e ca poţi încălzi la el şi mâncarea, după ce începeţi diversificarea.

* Scutecele din finet. Ştiţi deja cât de turbate sunt mamele în primele luni, când vine vorba de curăţenia din jurul copilului. Scutecele astea sunt perfecte pentru orice. Pentru înfăşat, dacă sunteţi adeptele stilului. Pentru pus pe hainele musafirilor care ţin morţiş să ia bebelul în braţe. Pentru aşezat copilul pe ceva curat, oriunde v-aţi afla. Pentru pus în cadă, ca să nu alunece când îl spălaţi. Pentru acoperit salteaua de înfăşat, ca să nu-i fie rece. Pentru curăţat voma de pe bluza abia îmbrăcată. Merg şi pentru şters praful când nu vă mai sunt altfel de folos.

* Balansoarul electric, pentru copii… electrici. Pe fiică-mea, când o aşezai la orizontală, ziceai că o muşcă 7 balauri în acelaşi timp. Aşa că invenţia asta a fost singura care le dădea braţelor mele timp să îşi revină. Vibraţiile nu au fost apreciate dar scaunul în sine şi jucăriile ataşate şi-au făcut treaba din plin.

* Proiectorul cu muzică şi umbreluţă. Ideal pentru bebeluşii care nu dau doi bani pe somn. Nici pe al lor, nici pe al tău. Luni de zile fie-mea a adormit doar pe sunetele şi cântecele acestui aparat. Apoi o distrau maxim jucăriile ataşate şi proiecţiile. L-am scos din uz când m-am temut că şi la 20 de ani va adormi tot cu muzica de la proiector.

* Tot printre minunăţiile de adormit copii, mai ales bebeluşi plini de colici, este şi banalul foehn. Şi e gratis, căci sigur aveţi deja unul prin casă. Când începeau crizele alea mari, porneam foehn-ul şi zgomotul lui era singurul care o liniştea. Apoi, ca să nu leşin de cald, am apelat la youtube şi ale lui zgomote albe.

* Scaunul de baie, crabul, cum îi spuneam noi datorită modelului, l-am regretat multă vreme. Perioada de câteva luni, de când a stat bine în fund şi până a început să se ridice în picioare, cu el cu tot, a fost cea mai relaxantă. O puteai lăsa în cadă fără nicio grijă. Bine, acum nu vă imaginaţi că vă puteţi duce să beţi o cafea în timp ce copilul se spală singur.

* Sistemul de supraveghere cu padele de monitorizare a respiraţiei a fost obsesia mea. Eram atât de paranoică, nu cumva să se sufoce copilul în somn. Iar acest aparat mi-a adus liniştea. Plus că mă puteam duce să spăl vasele sau să fac un duş fără să mă stresez că se trezeşte şi plânge până la epuizare.

* Suzeta. Da, acel obiect atât de blamat, inclusiv de mine, până în prima noapte în 3 acasă. Când urla neconsolată şi singurul lucru care avea efect era suzeta, am înţeles cu adevărat importanţa ei. Bonus, a fost mai uşor de scos decât degetul, dacă l-ar fi folosit pe el pe post de calmant.

Aceste lucruri mi-au făcut viaţa de „proaspătă” şi exasperată mamă ceva mai uşoară. Staţi pe aproape, căci pregătesc şi lista cu inutilităţi.

The post 10 lucruri esenţiale pentru „proaspăta” mamă appeared first on Bianca Moruș.

Din prostia unei mame la primul copil. Ep. 1 – Somnul

Bianca Moruș — Tue, 30 Jun 2015 05:00:04 +0000

Pe patul lui, în camera lui. Cam aşa ar suna melodia mea de însărcinată cu primul copil. Nu concepeam ca noul membru al familiei să doarmă cu mine în cameră, darămite în pat. Din motive multiple. Nu suport nici cearceaful mototolit, deci cu atât mai puţin pe cineva care să îmi dea picioare în gură sau coaste, oricât de simpatic ar fi personajul. Plus că mă gândeam că se duce naibii intimitatea din cuplu şi puţinele momente de „doi”. Plus că n-avea rost să stresez copilul cu foiala mea de până adorm şi chiar şi de după.
Toate bune şi frumoase până când am născut iar copilul avea un „frumos” reflux gastroesofagian. Nu intru în detalii, ca să nu oripilez norocoşii necunoscători. Cert e că era o distracţie continuă de la o masă la alta. Prin urmare am făcut un compromis şi am hotărât ca abia-nă30scutul să doarmă cu noi în cameră. După vreo şase luni şi ceva, când pe timpul nopţii lucrurile se mai calmaseră, am dus copilul în camera lui. Nu vă spun câte nopţi am dormit(un termen absurd în acest caz) cu capul pe grilajul de lemn. Nu vă spun cum am tocit parchetul pe drumul dintre cele 2 dormitoare. Nu mai vorbesc despre nopţile în care copilul dormea liniştit iar eu făceam potecuţe în camera lui, pentru că era foarte ciudat să nu se trezească de 70 de mii de ori. Până la urmă s-a învăţat şi am avut şi eu câteva nopţi liniştite. Apoi au început dinţii. Nu făcea scandal, dar simţea nevoia să stau lângă ea. Deci iar dormeam cu capul pe grilaj. Apoi i-am scos suzeta. Şi iar au început nopţile albe. Mai mult am ţinut patul să nu cadă decât să dorm în doi ani de zile. Apoi a trecut la next level. Pentru că putea să sară din pat, i-am dat jos grilajul, ca să nu cadă în cap în timpul nopţii. Uşile le deschidea deja, prin urmare a fost doar un pas până la a dormi împreună. A dormi este, din nou, un termen generic. Ea se lungea şi se lăţea mai mult decât ai putea crede că poate face asta o mână de om iar eu mă ghemuiam într-un colţ, în speranţa că aţipesc câteva minute. Ce dureri de spate! Ce dureri de cap! Ce nervi! Câtă frustrare! Doamne, eu nu-a făcută pentru co-sleeping! Vreau să mă întind şi eu, nu doar ea. Am strâns din dinţi cât am strâns după care am decretat: „Te muţi înapoi la tine în cameră!” A început să râdă isteric. Aşa că am plusat: „Vin şi eu cu tine!” A ridicat din sprânceană, după care a decis că e o ofertă convenabilă. Prin urmare acum dormim împreună. Ea la ea în pat. Eu într-un alt pat, din care mai fug după ce adoarme ea. Sunt sigură însă că schimbări vor mai fi!

The post Din prostia unei mame la primul copil. Ep. 1 – Somnul appeared first on Bianca Moruș.