iaurt Archives - Bianca Moruș

Plăcintă cu spanac şi lobodă

Bianca Moruș — Fri, 22 Apr 2016 08:10:45 +0000

Am fost în piaţă să iau nişte dovlecei, morcovi şi albitură. Şi m-am întors, pe lângă astea, şi cu nişte lobodă, spanac şi ceapă verde. Erau prea frumoase ca să le las acolo, pe tejghea. Pe mâinile cine ştie cui ar fi ajuns şi ar fi sfârşit nefericite. Nasol era însă că nici eu nu aveam vreo idee de pus în aplicare. Mă uitam la ele şi le vedeam deja cum se veştejesc şi mă gândeam că mi-am bătut joc de viaţa lor. Nu voiam nici ciorbă, nici mâncare. Nimic nu-mi rezulta bun pentru soarta lor. Până când am avut o revelaţie şi mi-am adus aminte de o amărâtă de foaie de plăcintă, rămasă stingheră prin congelator.

Prin urmare am pus-o repede la dezgheţat iar în timpul ăsta am aruncat şi nişte unt la topit într-o tigaie. Am pus vreo 4 cepe verzi tocate mărunt la călit iar apoi spanacul şi loboda, spălate bine-bine-bine şi tocate şi ele. Le-am lăsat pe foc până s-a evaporat apa aproape definitiv. Am lăsat amestecul să se răcească, apoi am pus peste nişte brânză telemea(am fost darnică la acest capitol), un pic de piper şi două ouă. Le-am învârtit bine, apoi am amestecat din nou cu vreo 3 linguri de pesmet. Toată nebunia asta am proptit-o între două straturi de foi şi am dat la cuptor preţ de vreo 40 de minute, la 170 de grade.

E bună caldă, dar rece, cu un iaurt de băut lângă, e vis de primăvară.

The post Plăcintă cu spanac şi lobodă appeared first on Bianca Moruș.

Ai ce creşti, măcar până la un punct

Bianca Moruș — Thu, 11 Feb 2016 11:08:03 +0000

Dacă aţi mai citit articole de-ale mele, ştiţi că sunt uşor obsedată de alimentaţia cât se poate de sănătoasă a fiică-mii. Dacă nu, vă mai spun o dată. Am ignorat pe cât am putut toate „sfaturile” mai mult sau mai puţin bine-voitoare, de genul: „Dă-i copilului să guste din toate, că pofteşte şi n-o să-l mai ţii departe când o să pună mâna” sau „N-o să rezişti. Până într-un an jumate o să mănânce de toate” sau „Te chinui degeaba” şi alte variaţiuni pe aceeaşi temă. Nu o ţin într-un bol de sticlă. Acum mănâncă şi ea nişte tort la aniversările de la grădiniţă. Dar mă încăpăţânez în continuare şi eu nu îi cumpăr nici bomboane, nici ciocolată, nici prăjituri, nici sucuri „pentru copii”, la care doar culoarea are vreo legătură cu fructul sau legumele din poze. Şi nici nu fac dulciuri prea des, ca să nu îi creez obişnuinţa desertului. Nu cred în celebra formulă: supă/ciorbă, felul 2 plus desert. Desertul e o găselniţă, nu o necesitate. Şi vă spune asta un om disperat după dulciuri, mai ales după cele cu ciocolată. Înainte să apară mândra făceam nişte brioşe cu sos de ciocolată de mâncai şi plângeai, plângeai şi mâncai. Acum plâng cu gândul la ele. Fac toate astea în ideea că, învăţată aşa, nu va ajunge ca mine, să plângă la gândul dulciurilor. Şi unele semne îmi arată că am dreptate. Cel puţin deocamdată.

De Crăciun, primim vizite. Unul dintre vizitatori încalcă cu bună-ştiinţă regulile cunoscute şi îi aduce fiică-mii un ou Kinder. Înghit în sec şi îi spun că îl poate lua. Mă roagă să o ajut să îi scoată ambalajul. O ajut. Mă roagă să i-l desfac. Îl desfac. Ia jucăria iar ciocolata o duce şi o aruncă la gunoi.

În supermarket, trecem pe lângă iaurturile acelea cu tot felul de personaje Disney pe ambalaje.
– Mama, astea nu sunt bune!
– Aşa e, Di!
– Hai să luăm din alea verzi. Alea sunt bune.

Ajungem apoi la raionul cu apă şi sucuri. Dintre toate cutiile colorate şi paracolorate, fiică-mea se duce senină şi alege cutia cu mere şi sfeclă, presate. Un alt copil se duce şi ia una dintre cutiile colorate şi cu personaje de desene pe ele, moment în care fiică-mea se duce glonţ la el:
– Ăsta nu e bun. Nu e sănătos.

Nu cred în minuni. Poate o să funcţioneze, poate nu. Dar ştiu că e de datoria mea să încerc. Şi mai ştiu un lucru. Când un om încearcă să facă ceva bun, nu-i spune că nu poate. Nu-i spune că se chinuie degeaba. Dacă ţii neapărat să vorbeşti, încurajează-l. Dacă nu poţi, mai bine taci. Uneori tăcerea chiar e de aur. Poate chiar de diamant.

The post Ai ce creşti, măcar până la un punct appeared first on Bianca Moruș.

Chec cu spanac

Bianca Moruș — Thu, 28 Jan 2016 09:58:12 +0000

De când mă ştiu, am urât spanacul. Da’ urât, nu că nu-mi plăcea. Numai să aud cuvântul şi mi se făcea rău instantaneu. Când mânca cineva pe lângă mine, mă ridicam şi plecam. După ce am început celebra diversificare, cu copilul, am vrut, n-am vrut, a trebuit să îmi înfrâng repulsia pe care o simţeam faţă de vestita mâncare. Surpriză sau nu, nici fiică-mea nu a agreat-o. Aşa că am căutat alte metode să îl introduc în alimentaţia ei. Şi, neaşteptat, dar acum mănânc şi eu cu o plăcere nebună. Una din reţetele pe care eu le consider foarte reuşite este checul cu spanac. I-am spus aşa pentru că după ce am trântit ingredientele care mi-au trecut prin cap, am trântit la rândul ei compoziţia într-o formă de… aţi ghicit… chec.
Am bătut zdravăn un ou, peste care am turnat nemiloasă nişte iaurt(cred că era şi mai bună o smântână, dar nu aveam), am pus spanacul fiert preţ de vreo 4-5 minute, scurs şi tocat, nişte sare şi un pic de piper, apoi făină până mi s-a părut că a ajuns la o consistenţă potrivită. Am dat totul la cuptorul încins la 180 de grade, preţ de vreo 30 de minute. Timpul petrecut la copt depinde şi de cantitatea care v-a ieşit. Să-mi spuneţi dacă am avut dreptate şi v-a plăcut combinaţia!

The post Chec cu spanac appeared first on Bianca Moruș.