moda Archives - Bianca Moruș

Farmecul reducerilor când ai un copil fascinat de haine. Şi pantofi. Şi genţi

Bianca Moruș — Mon, 02 Sep 2019 08:49:17 +0000

2 ani. 2 ani avea când a început să se îmbrace singură şi nu mă refer la actul în sine, ci la alegerea hainelor. De vorbit vorbea încă dianeza, limba ei proprie, dar ştia foarte bine să se facă înţeleasă oricând avea ceva de comunicat. Iar când venea vorba de îmbrăcat, avea propriile dorinţe şi combinaţii vestimentare.

Aici eu i-am spus că nu se potriveşte deloc rozul cu portocaliul şi aveam să aflu, de la oameni mai la modă decât mine, că era chiar o combinaţie în trend.

Cum părea să se descurce de minune în cele mai multe situaţii, cum oricum, vreau – nu vreau, îi pun o grămadă de interdicţii, am decis ca la acest capitol să am foarte puţine lucruri de comentat şi să o las să se desfăşoare. Ţin minte cu exactitate şi momentul în care a început totul, când stăteam prin casă şi mi-a cerut tutu-ul. Doar că eu credeam că vorbeşte despre un tren şi îi tot explicam că nu mergem acum cu trenul. Când a văzut că nu se înţelege cu mine a plecat în camera ei şi şi-a rezolvat singură problema.

Au urmat 3 ani şi jumătate de rochii/fuste/rochii/fuste. Cumpăram pantaloni ca să aibă copilul ce să îmbrace şi îi donam aşa cum îi luasem, nepurtaţi.

Apoi a descoperit atletismul şi au fost câteva luni în care aproape că nu o mai recunoşteam. Adidaşii, colanţii şi pantalonii scurţi au devenit ţinuta de bază.

Când o întrebam de rochii şi fuste mi-o tăia sec, spunându-mi că nu mai sunt pentru ea. Mă uitam în şifonier şi îmi venea să plâng. Era plin doar cu astfel de lucruri. N-a durat însă prea mult şi a revenit la „prima dragoste”, fără să renunţe însă la comoditatea ţinutelor sport. Acum şi le alege şi în funcţie de locul în care merge sau de activităţile pe care ştie că le va face.

Acum câteva zile, în prag de clasă pregătitoare, m-a lovit însă cu o nouă întrebare.

Auzi, dar noi nu mergem să luăm haine pentru şcoală?
N-ai destule haine? Ce-ţi trebuie?
Am, dar n-am haine de şcoală.
Ce sunt alea haine de şcoală? Încă nu ştim dacă o să ai sau nu uniformă.
Lasă uniforma! Am nevoie de nişte haine mai serioase, de şcolăriţă.

Habar n-aveam ce înţelege ea prin haine serioase, aşa că am lăsat-o să îmi arate.

Du copilul meu în magazin de haine şi fii convins că foarte greu vei mai pleca de acolo. Ştiţi fotografiile alea cu bărbaţi disperaţi, trântiţi pe câte vreo bancă, în mall? Eu sunt toţi acei bărbaţi la un loc când plec cu piticania la cumpărături. Analizează, probează, asortează, caută combinaţii neobişnuite. Este tot ce n-am fost eu vreodată şi mai mult decât atât.

Ce-mi place însă foarte mult este că nu se aruncă cu capul înainte. Nu cumpără niciodată tot ce îi place la prima vedere. Întreabă cât se poate întinde financiar şi încearcă să se încadreze în suma propusă. Lasă pe altă dată ce îşi doreşte, dacă sare din înţelegere. Scoate din schemă un obiect dacă găseşte altul mai interesant. Ştie însă şi că nu sunt extrem de strictă şi că dacă este ceva ce merită sau ştiu că îi place foarte mult, mai putem schimba puţin înţelegerea iniţială, așa cum s-a întâmplat şi cu acest penar care își modifică imaginea (tot cu pisici, nu vă imaginaţi altceva) şi cu un pix, cu cap de pisică şi acela, desigur.

Noi, (şi) de data aceasta, am ales să dăm iama în Smyk, pentru că ne plac tare mult produsele şi calitatea lor. Hanoracul albastru cu roz, de exemplu, din colajul de mai sus, l-a purtat Diana în neştire şi arată şi acum impecabil. Sigur, îi e scurt, dar ea insistă că e încă bun. Şi acum, de ce să nu o spunem şi pe aia dreaptă, ne plac mult şi reducerile lor. Mai sunt valabile până pe 8 septembrie, aşa că vă las şi link-ul către catalog, în caz că vreţi să ştiţi ce au în ofertă.

Şi nu uitaţi: dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, daţi follow şi paginii mele de Facebook.

The post Farmecul reducerilor când ai un copil fascinat de haine. Şi pantofi. Şi genţi appeared first on Bianca Moruș.

Cum îmi cumpăr eu haine de pe internet şi mi se potrivesc

Bianca Moruș — Mon, 19 Jun 2017 07:50:50 +0000

A venit vremea să (îmi) recunosc că nu voi mai încăpea niciodată în blugii mărimea 34 în care eram îmbrăcată când am intrat în cabinetul medicului ginecolog, pentru confirmarea sarcinii. Nici în cei 36 nu cred că voi mai ajunge vreodată. Prin urmare, după câţiva ani de tentative, speranţe şi visuri deşarte am decis să eliberez dulapul de haine imposibil de folosit. Dar cum nu îmi plac umeraşele goale, trebuia să iau măsuri în acest sens. Şi am făcut ce am învăţat eu mai bine de la apariţia fiică-mii: cumpărături online. Rare au fost momentele în care am dat greş. Foarte rare. La ultima comandă însă nici măcar nu am avut emoţii, pentru că am confruntat tabelul de măsuri de pe site cu măsurile mele, alea care n-au nicio treabă cu celebrele 90-60-90. Acesta e şi secretul, de altfel. Să comanzi exclusiv de pe site-uri care îţi oferă această posibilitate.

Şi pentru că v-aţi prins deja că nu mai sunt vreo silfidă, am căutat în primul rând rochii bonprix care să mai ascundă una-alta. M-am oprit cu greu la 3, pentru momente diferite din viaţă şi din zi. Şi ştiţi vorba aceea: what you see is what you get? Se potriveşte perfect în acest caz. Cu fotografiile a fost mai complicat, având în vedere că n-am învăţat nici până la vârsta asta să stau frumos la poză.

Dar pentru că nu pot să renunţ nici la marea mea dragoste în materie de haine, am „păcătuit” şi cu pantaloni bonprix. Şi-mi plac la nebunie nu doar pentru că sunt foarte comozi, ci pentru că sunt şi foarte versatili. Merg la fel de bine cu o pereche de pantofi fără toc cât şi cu unii stiletto.

Ce n-am înţeles eu este de ce nu mi-am comandat atunci şi costume de baie şi-am fost nevoită să alerg ca nebuna prin tot oraşul să găsesc ceva decent şi la preţ potrivit.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Cum îmi cumpăr eu haine de pe internet şi mi se potrivesc appeared first on Bianca Moruș.

De la „NU” la „Fashion”

Bianca Moruș — Fri, 01 Apr 2016 07:00:41 +0000

Viaţa cu un copil de câţiva ani se împarte între „Nu” şi „Nu”. Nu-urile lui, la orice, din principiu. Şi nu-urile părinţilor, care se tem să nu se rănească, să nu lovească, să nu, să nu, să nu. Dacă stai să asculţi o zi întreagă discuţiile dintre cele două părţi, ai impresia că e mai rău ca la închisoare. Totul e o mare interdicţie.
Desigur, ştim şi că nu asta e soluţia. Dar de cele mai multe ori e cea mai la îndemână metodă. Pentru că şi eu sunt în general mama lui „Nu”, am căutat variante în care copilul să nu mai primească atâtea interdicţii. Sau considerabil mai puţine. Unul dintre domeniile în care i-am lăsat mână liberă, asta şi pentru că şi-a afirmat sus şi tare independenţa la acest capitol, este cel vestimentar. De câteva luni se îmbracă şi încalţă exclusiv cu ceea ce îşi doreşte iar eu mi-am asumat să ies din casă cu un clovn şi să nu dau doi bani pe părerile şi privirile celor cu care ne întâlnim. E adevărat că până acum am avut mult noroc iar ea pare să aibă un fler bun, dar sunt pregătită şi pentru ce e mai rău.

The post De la „NU” la „Fashion” appeared first on Bianca Moruș.

Stilul bate vârsta

Bianca Moruș — Thu, 24 Dec 2015 07:27:59 +0000

Ce să facem şi noi în ajun de Crăciun? În loc de sarmale şi cozonaci, ne uităm după haine. Şi dacă tot analizăm hainele, analizăm şi ţinutele. Şi din una-n alta, am găsit nişte fotografii de pus în ramă. Şi totodată nişte lecţii de viaţă.

În România, dacă ajungi la vârsta pensionării, mai întâi spui un Doamne ajută! şi apoi faci calcule, ca să vezi ce plăteşti mai întâi. Sau dacă nu ai grijile financiare, oricum stai cuminte în banca ta, pentru că eşti bătrân şi din principiu, faci, nu faci ceva, îi cam deranjezi pe ceilalţi.
Dar se poate şi altfel. Am cules câteva exemple de pe internet, cu care ne-am clătit şi noi ochii.

Şi da, hainele contează mult în toată povestea. Dar atitudinea şi zâmbetele… Ei, eu zic că la asta trebuie să lucrăm noi, toate.

The post Stilul bate vârsta appeared first on Bianca Moruș.

Femeia, la 20 şi la 35 de ani

Bianca Moruș — Tue, 29 Sep 2015 16:00:05 +0000

La 20 de ani dormeam 2 ore pe noapte şi nu aveam nevoie decât de o cafea ca să îmi revin.
La 35 stau 2 ore să îmi acopăr cearcănele, beau 2-3 cafele şi tot aş dormi în picioare.

La 20 de ani căutam petrecerile.
La 35 caut scuzele, ca să pot lipsi.

La 20 de ani nu ieşeam nemachiată nici să duc gunoiul.
La 35 aştept cu nerăbdare week-end-ul sau concediul, ca să rămân precum mama m-a făcut, bonus ridurile.

La 20 de ani, all black era regula vestimentară capitală.
La 35 stau minute bune în faţa şifonierului ca să găsesc câteva haine negre. Ba mai mult, găsesc destule în culori ţipătoare.

La 20 de ani eram preocupată de ce spune sau gândeşte lumea despre mine.
La 35 mă gândesc că n-ar fi rău să se mai discute despre mine.

La 20 de ani mi se părea că ar trebui să am haine şi pantofi la modă, chiar dacă nu mi se potriveau.
La 35 de ani am înţeles că moda o fac eu.

La 20 de ani nu suportam să aud urlete de plozi în jurul meu şi fugeam de copii mai rău ca dracu’ de tămâie.
La 35 tot nu suport urletele plozilor, dar măcar le înţeleg. Şi caut compania copiilor, ca să o ţină ocupată pe fie-mea şi eu să apuc să respir.

O constantă există totuşi. Dermatograful negru. Doar că acum mă ţine cel puţin de 2 ori mai mult decât în urmă cu 15 ani.

The post Femeia, la 20 şi la 35 de ani appeared first on Bianca Moruș.

Când tocurile nu mai sunt esenţiale

Bianca Moruș — Mon, 14 Sep 2015 06:00:20 +0000

După ce am născut, mi-a fost clar că stiletto va fi pentru o lungă perioadă doar un cuvânt în vocabular şi nişte lucruri pe care se va pune mult praf, în dulap. Nu mi-a picat prea bine, având în vedere că eu nu ieşeam altfel din casă. Şi aveam impresia că mă voi transforma într-o persoană ştearsă, fără urmă a femeii ce fusesem cândva. Ei bine, doamnelor, am aflat că se poate şi altfel.

Şi e la fel de bine. În unele cazuri chiar mai bine, căci nu m-aş simţi teribil de confortabil ridicând „greutăţi” pe tocuri de 12 cui. De mers prin parc, nici nu mai vorbesc. De căţărat prin copaci, nici nu imi imaginez. Să fii mamă nu înseamnă că trebuie să te îmbraci doar în trening şi cu tricouri lălâi. Să fii mamă nu înseamnă să nu mai ştii unde ţii fondul de ten, rimelul şi dermatograful(rujul îl păstrez exclusiv pentru când nu sunt cu fie-mea, căci îmi place să o pup în voie, fără să o însemnez). Poţi să fii o mamă chic, poate chiar sexi, fără unele dintre artificiile de odinioară.

Iar încălţămintea fără toc sau cu un toc considerabil mai mic a crescut mult în ochii mei în ultima vreme, pentru că am învăţat că pot fi prezentabilă şi mă pot juca în voie cu copilul meu, în acelaşi timp.

The post Când tocurile nu mai sunt esenţiale appeared first on Bianca Moruș.