De la „NU” la „Fashion”
Viaţa cu un copil de câţiva ani se împarte între „Nu” şi „Nu”. Nu-urile lui, la orice, din principiu. Şi nu-urile părinţilor, care se tem să nu se rănească, să nu lovească, să nu, să nu, să nu. Dacă stai să asculţi o zi întreagă discuţiile dintre cele două părţi, ai impresia că e mai rău ca la închisoare. Totul e o mare interdicţie.
Desigur, ştim şi că nu asta e soluţia. Dar de cele mai multe ori e cea mai la îndemână metodă. Pentru că şi eu sunt în general mama lui „Nu”, am căutat variante în care copilul să nu mai primească atâtea interdicţii. Sau considerabil mai puţine. Unul dintre domeniile în care i-am lăsat mână liberă, asta şi pentru că şi-a afirmat sus şi tare independenţa la acest capitol, este cel vestimentar. De câteva luni se îmbracă şi încalţă exclusiv cu ceea ce îşi doreşte iar eu mi-am asumat să ies din casă cu un clovn şi să nu dau doi bani pe părerile şi privirile celor cu care ne întâlnim. E adevărat că până acum am avut mult noroc iar ea pare să aibă un fler bun, dar sunt pregătită şi pentru ce e mai rău.
Add A Comment