obsesii Archives - Bianca Moruș

Viaţa cu o adolescentă de sub 3 ani

Bianca Moruș — Thu, 26 Nov 2015 11:24:17 +0000

După cum spuneam aici, nu am fost pregătită să mă lupt cu crizele adolescentine atât de repede. Adică înainte de adolescenţa propriu-zisă. Încă nu sunt pregătită iar lucrurile au evoluat cu viteza luminii.

– Nu consideră că mai are nevoie de ajutorul meu, prin urmare trebuie să trag perdeaua la cadă şi să o las să se spele singură. Eu tropăi pe lângă, nu cumva să alunece, să se lovească, să ajungă sub apă iar ea ţipă la mine să ies din baie.
– Discutăm în contradictoriu, se enervează că nu are câştig de cauză, prin urmare se duce în camera ei şi trânteşte uşa.
– Se îmbracă în rochie cu bretele când afară sunt 10 grade şi nu acceptă geaca pe ea decât după ce începe să tremure serios de frig.
– Întotdeauna ce îi propui tu nu e o idee bună, chiar dacă mai devreme cu 5 minute chiar ea insista să faceţi acelaşi lucru.
– Nu e acceptabil să se încalţe cu aceeaşi pereche de pantofi 2 zile la rând.
– Ştie tot restaurantul când vrea să meargă la baie şi ce anume vrea să facă acolo.
– Îţi spune fără menajamente că ai fundul cam mare şi că ai făcut ceva burtă.
– Nici pe tată nu îl iartă. Îl cântăreşte şi pe el din priviri în fiecare zi şi îl taxează, dacă e cazul. Bonus, dacă nu e proaspăt bărbierit, e tăiat de la porţia de pupat.
– Ar putea să renunţe la câine, pisică, iepure, pui sau alte vieţuitoare pe care şi le-ar dori prin casă dacă am adopta ariciul din grădina blocului. Ariciul pe care îl iubeşte mult şi pe care vrea să îl ţină cu burta în sus, ca să îl mângâie cât e ziua de lungă. Şi dacă tot luăm ariciul, putem să primim şi celelalte animale, ca să ştim o treabă.
– Face obsesii alimentare. Acum este la capitolul mozarella. Mănâncă dimineaţa, la prânz şi seara şi uneori îşi mai aduce aminte şi noaptea că parcă ar mânca un pic de brânză.
– Este mare ori de câte ori vrea să facă orice ştie că nu are voie sau când mă grăbesc eu şi vreau să o ajut, este mică ori de câte ori nu are chef să facă ceva.
– Îţi turuie pe nerăsuflate lista cu cadouri de sărbători iar când crezi că a terminat, îţi dai seama că doar a respirat.
– Se apucă să danseze în mijlocul magazinului sau pe stradă, fără să simtă că ar avea vreaun motiv de jenă.(Pentru asta o invidiez sincer şi îmi aduc aminte că au trecut mai bine de 15 ani de când am dansat ultima dată pe stradă, fără să îmi pese de ce spune lumea)
– Îţi foloseşte trusa de machiaj pe post de culori şi rujul pe post de carioca.

Dar şi când vine noapte peste tine în pat, te ia în braţe şi-ţi spune că te iubeşte… mult… Sau când se uită în ochii tăi şi-ţi spune cu cea mai mieroasă voce din lume: „Iubirea mea”. Sau îţi ia faţa în palme şi zice: „Eşti frumoasă”. Da, chiar ştiu să se descurce, copiii din zilele noastre.

The post Viaţa cu o adolescentă de sub 3 ani appeared first on Bianca Moruș.

Părinţi despre părinţi

Bianca Moruș — Fri, 03 Jul 2015 05:00:31 +0000

Nu suntem perfecte! Nici nu avem asemenea pretenţii. V-aţi prins deja de asta. Dar nu putem să ne abţinem să nu cârcotim şi noi. Că doar înainte să fim mame am fost femei. Iar eu când văd anumite tipologii de părinţi, mai că îmi vine să îmi iau copilul şi să îi spun: „Uite, mami, aşa nu!”
Cel mai tare şi mai tare mă enervează părinţii care încep întotdeauna o frază cu: „Ia uită-te la fetiţa/băieţelul acela! El nu plânge./Mănâncă./Face la oliţă./Râde de tine!” Copiii nu râd de alţi copii dacă nu învaţă asta de la cei din jur. Dacă nu li se imprimă asta. Ei iau lucrurile ca atare. Dar dacă îi compari în mod obsesiv cu ceilalţi, vor ajunge nesiguri pe ei şi vor suferi cumplit că nu se ridică la înălţimea pretenţiilor părinţilor. Serios, acum! Nici noi nu suntem cei mai frumoşi/cei mai deştepţi/cei mai…
Mă enervează cumplit şi părinţii care le dau indicaţii copiilor la locul de joacă. „Dă-te în leagăn!” „Mergi pe tobogan!” „Dacă te-am adus la trambulină, atunci sari!”. Invariabil replicile de genul ăsta sunt urmate de ameninţări: „Dacă nu te joci, mergem acasă” etc.
Pe părinţii nepăsători, care stau la 100 de metri de copil şi nu dau doi bani pe ce face acesta, îi cunoaştem cu toţii.
Mai sunt şi părinţii overprotective: „Nu te duce pe aceeaşi trambulină cu fetiţa, să nu te loveşti”, „Nu te urca acolo, că o să cazi”.
Sau obsedaţii de curăţenie: „Să nu îţi murdăreşti rochiţa”, „Nu te juca cu pământ”, „Nu te aşeza pe jos”.

Sunt convinsă că fiecare dintre noi a spus, la un moment dat, măcar una dintre replicile de mai sus. Căci e firesc să ne pierdem cu firea sau răbdarea. Dar atâta vreme cât nu ne facem un obicei din asta, copiii noştri au cel puţin o şansă la libertate. Libertatea de a fi ce îşi doresc şi ce simt.

The post Părinţi despre părinţi appeared first on Bianca Moruș.

Cum te tratezi de ordine

Bianca Moruș — Mon, 15 Jun 2015 11:33:26 +0000

În viața mea îndepărtată, când eram tânără şi fără obligații capitale, aveam câteva obsesii. Că aşa e când n-ai griji şi probleme. Îți faci! Aşadar, una din marile mele obsesii era ordinea şi curățenia. Ordinea mondială depindea de ordinea din casa mea. Dacă voiai să mă enervezi, mutai o vază un milimetru de la locul ei. Voiai să mă scoți din minți? Puneai paharul direct pe masa din lemn. Nu vă mai spun ce se întâmpla dacă scăpa cineva o firimitură pe covor. Nu credeam că există antidot pentru boala de care sufeream. Nici nu îmi doream. Mi se părea ceva firesc să fie aşa şi nu altfel. Între timp m-am tratat. A fost nevoie de un vaccin cu rapel după nouă luni. Primul pas l-am făcut eu. Mă boscorodeam singură, în timp ce spălam biberoane şi schimbam scutece, pentru că am devenit o îngălată care nu e în stare să pună toate lucrurile la locul lor. Al doilea pas l-a făcut ea. Şi al treilea. Şi al patrulea. Că îşi întinde jucăriile prin toată casa, aproape pot să spun că e firesc. Încă nu sunt foarte împăcată cu faptul că face la fel şi cu hainele spălate, călcate, împachetate şi aşezate pe categorii în dulap.

Doar nu credeați în minuni? Eu tot mai încerc. Dar nu mă mai enervez că nu încearcă şi ceilalți.

The post Cum te tratezi de ordine appeared first on Bianca Moruș.