Cum te tratezi de ordine

    0

    În viața mea îndepărtată, când eram tânără şi fără obligații capitale, aveam câteva obsesii. Că aşa e când n-ai griji şi probleme. Îți faci! Aşadar, una din marile mele obsesii era ordinea şi curățenia. Ordinea mondială depindea de ordinea din casa mea. Dacă voiai să mă enervezi, mutai o vază un milimetru de la locul ei. Voiai să mă scoți din minți? Puneai paharul direct pe masa din lemn. Nu vă mai spun ce se întâmpla dacă scăpa cineva o firimitură pe covor. Nu credeam că există antidot pentru boala de care sufeream. Nici nu îmi doream. Mi se părea ceva firesc să fie aşa şi nu altfel. Între timp m-am tratat. A fost nevoie de un vaccin cu rapel după nouă luni. Primul pas l-am făcut eu. Mă boscorodeam singură, în timp ce spălam biberoane şi schimbam scutece, pentru că am devenit o îngălată care nu e în stare să pună toate lucrurile la locul lor. Al doilea pas l-a făcut ea. Şi al treilea. Şi al patrulea. Că îşi întinde jucăriile prin toată casa, aproape pot să spun că e firesc. Încă nu sunt foarte împăcată cu faptul că face la fel şi cu hainele spălate, călcate, împachetate şi aşezate pe categorii în dulap.

    IMG-20141201-WA0000

    Doar nu credeați în minuni? Eu tot mai încerc. Dar nu mă mai enervez că nu încearcă şi ceilalți.

    Articolul precedentAdolescenţa la 2 ani
    Articolul următorScorpia cu chip de mamă
    Numele spune multe despre mine. N-am scris eu Utopia dar aş fi putut. Am crezut mereu că dacă oamenii îşi doresc, pot face în aşa fel încât să trăim cu toţii într-o lume mai bună. Am învăţat însă pe parcurs că ce e bine pentru mine nu e bine şi pentru altul. Acum 30 de ani eram convinsă că o să schimb lumea. Zece ani mai târziu eram hotărâtă să o schimb. Pe ultima sută de metri, în apropiere de Bacalaureat am dat poliţia pe jurnalism. Tot bine îmi doream să fac, dar altfel. Şi am făcut asta preţ de vreo 15 ani.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here