Cum te tratezi de ordine

În viața mea îndepărtată, când eram tânără şi fără obligații capitale, aveam câteva obsesii. Că aşa e când n-ai griji şi probleme. Îți faci! Aşadar, una din marile mele obsesii era ordinea şi curățenia. Ordinea mondială depindea de ordinea din casa mea. Dacă voiai să mă enervezi, mutai o vază un milimetru de la locul ei. Voiai să mă scoți din minți? Puneai paharul direct pe masa din lemn. Nu vă mai spun ce se întâmpla dacă scăpa cineva o firimitură pe covor. Nu credeam că există antidot pentru boala de care sufeream. Nici nu îmi doream. Mi se părea ceva firesc să fie aşa şi nu altfel. Între timp m-am tratat. A fost nevoie de un vaccin cu rapel după nouă luni. Primul pas l-am făcut eu. Mă boscorodeam singură, în timp ce spălam biberoane şi schimbam scutece, pentru că am devenit o îngălată care nu e în stare să pună toate lucrurile la locul lor. Al doilea pas l-a făcut ea. Şi al treilea. Şi al patrulea. Că îşi întinde jucăriile prin toată casa, aproape pot să spun că e firesc. Încă nu sunt foarte împăcată cu faptul că face la fel şi cu hainele spălate, călcate, împachetate şi aşezate pe categorii în dulap.

Doar nu credeați în minuni? Eu tot mai încerc. Dar nu mă mai enervez că nu încearcă şi ceilalți.