Asta până când a întâlnit-o pe dr. Roxana Cozubaș, medic oftalmolog cu specializare în oftalmologie pediatrică, iar ea i-a schimbat cu totul perspectiva. Atât de mult, o să vă convingeți de asta și în video, încât Diana ar merge la control lunar dacă ar fi după ea. Acum vreun an i se pusese chiar pata că ar trebui să poarte ochelari, iar doamna doctor a fost singura care a putut să-i scoată prostiile din cap.

Până de curând mai apelam eu la dr. Roxana Cozubaș pentru diverse articole, interviuri, pe lângă controalele pe care le facem cu toții la clinică. De data aceasta a vrut Diana să o ia la întrebări, ceea ce ne ridică ipoteza apariției unei noi rubrici pe aici.

The post Ca de la copil la oftalmolog. Sau cum se descurcă medicul când copilul încearcă să primească dispensă pentru a sta mai mult pe Youtube appeared first on Bianca Moruș.

Am avut și eu perioada, undeva în jurul vârstei de 2 ani ai Dianei, când o lăsam la desene sau pe Youtube, doar ca să am și eu câteva momente de liniște în care să fac treabă fără să aud ”Mama!” de 573 de ori pe minut. N-a ținut mult. Mi-am dat seama cât de mult greșesc și am lucrat eu cu mine să înțeleg ce e mai important în viață. Și am ales. Am ales să fac ce pot, când pot, am ales să dorm puțin, am ales să am timp pentru mine puțin spre deloc, dar să încerc să îi creez fiică-mii obiceiuri cât mai sănătoase.

De data asta n-am să vorbesc despre implicațiile psihologice și emoționale ale lăsatului copiilor necontrolat în fața ecranelor, prea mult. De data asta am ales să vă povestesc despre efectele asupra vederii. Și decât să vorbesc eu, am luat-o mai bine la întrebări pe dr. Roxana Cozubaș, medic specialist oftalmolog, de altfel o minunăție de om la care niciun copil nu comentează când ajunge la control.

Roxana, auzim mereu că nu e bine să stea copiii cu ochii în tot felul de ecrane. Vedem însă că foarte mulți copii chiar asta fac. Mă gândesc că poate adulții nu conștientizează cu adevărat pericolele. Așa că, te rog, explică-mi care sunt problemele, ce provoacă acest uitat în neștire la tv, tabletă etc.

În primul rând, trebuie să înțelegem de unde vin problemele legate de expunerea la ecrane. Din punct de vedere oftalmologic, porțiunea dăunătoare este dată de așa numita lumina albastră, prima parte din lumina vizibilă. Aceasta este răspunzatoare de apariția, în timp, a cataractei sau a degenerescenței maculare legate de vârstă. Acest efect este cumulativ în timp, astfel că, dacă expunerea a început foarte devreme în viață, vom asista la instalarea acestor boli prematur – cataracta la 40 de ani, de exemplu. Când alegeți proprietățile lentilelor ochelarilor de vedere, întrebați opticianul despre filtrul care blochează lumina albastră.

În al doilea rând, atunci când ochii privesc la distanță, acest lucru se face cu minimul de efort din partea structurilor oculare răspunzătoare. Lucrurile devin stresante din punct de vedere ocular atunci când obiectele sau ecranele se apropie de ochi – cu cât mai mic și mai aproape este un obiect, cu atât mai mare este efortul depus de ochi pentru a-l focaliza. Suprasolicitarea acestui sistem de focalizare la aproape (acomodație) poate duce în timp la apariția și dezvoltarea miopiei. Cum lecțiile nu le putem elimina din contextul vieții de zi cu zi a celor mici, măcar telefoanele și tabletele să le limităm din activitatea lor zilnică.

Cât e indicat să ne uităm la tv, pe categorii de vârstă? Îți recunosc că am auzit o grămadă de femei care vorbesc despre bebelușii lor care se uită la tv și ele sunt mândre de asta. Iar eu simt că văd negru în fața ochilor. Sunt eu exagerată?

Ca să răspund pe scurt: în niciun caz nu ești tu exagerată! Până de curând, Academia Americană de Pediatrie interzicea complet expunerea la ecrane digitale a copiilor sub 2 ani. Recent, acest ghid s-a schimbat, însă regulile nu s-au relaxat foarte mult!

Atunci când părinții mă întreabă care este timpul “normal” de petrecut în fața ecranelor, răspunsul meu este “cât mai puțin”. Sigur, o mămică ce stă mereu cu cel mic, mai are de făcut și treburi în casă sau poate își dorește câteva momente de relaxare, își va dori să apeleze la aceste dispozitive pentru câteva momente în zi.

Problema copiilor foarte mici – de 18 -24 de luni – este că, deși par că se uită cu atenție la imaginile proiectate de ecrane, creierul lor nu poate procesa imaginea percepută. Abia după vârsta de un an și jumătate, creierul face analogii între imaginea virtuală și cea din viața reală. Cel mai bine, copiii învață din interacțiunea cu persoanele din jurul lor. În acest sens, Academia Americană a relaxat recomandările și permite copiilor sub 18 luni să privească monitoarele pentru o conversație de tip “video-call” cu un bunic sau o altă rudă. În continuare, ideea de nu fi expuși la ecrane, sub această vârstă, este cea mai sănătoasă.

Când vine vorba de învățat, copiii percep cel mai bine realitatea atingând obiectele, pipăindu-le, aruncându-le și interacționând cu fețe cunoscute. De aceea, după 18 luni, până în 2 ani, Academia recomandă utilizarea ecranelor ca pe o carte, impunând condiția ca părintele să fie alături de copil și ca acesta să-i explice sau să-i repete ceea ce este expus pe ecran.

Din păcate, chiar și utilizarea televizorului ca fundal (“nimeni nu se uită la el, doar ascultăm muzică”) a fost dovedită că duce la întârziere în dezvoltarea limbajului. În momentul în care cel mic va ajunge la școală, deficitul de atenție își va spune cuvântul.

Timpul la ecran al copilului mai mare (între 18 luni și 5 ani), sănătos oftalmologic, nu trebuie să depășească o oră pe zi. Acest timp scade dacă există afecțiuni care pot fi agravate de aceste obiceiuri (miopie sau strabism, de exemplu). De asemenea, Academia interzice introducerea ecranelor în timpul meselor sau cu o oră înainte de culcare.

Copilul are deja miopie. Ce e de făcut? Mergem pe principiul „asta e, răul a fost deja făcut” și ignorăm avertismentele?

Recomandările generale pentru copiii miopi sunt:

• reducerea timpului petrecut în vederea de aproape la maximum o oră pe zi, mai ales la dispozitive electronice
• controlarea poziției la scris/citit, respectând minim 30-40 cm între ochi și obiectul privit
• petrecerea a cel puțin o oră pe zi afară, în aer liber, evident, fără a sta pe telefon, în acest timp
• controale ulterioare se vor efectua la fiecare 6 luni, deoarece inclusiv nepurtarea unei dioptrii corespunzătoare duce la creșterea miopiei.

Acestea fiind spuse, eu m-am alăturat fără să stau pe gânduri campaniei inițiată de OPTIblu, care ne încurajează să ieșim la joacă cu ai noștri copii, să petrecem cât mai mult timp în natură.

Și să nu uităm, oricând e soare, să purtăm ochelari cu lentile polarizate. Aceștia blochează razele soarelui care se reflectă din apă, zăpadă sau vreo suprafață vitrată și, mai important, blochează razele UV în proporție de 100%.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Tu ce amintiri îi lași copilului tău? appeared first on Bianca Moruș.

Iar ochii sunt la fel de importanţi ca orice altă parte a corpului. Eu am fost cu fiică-mea la control la oftalmologie încă de când era bebeluş. Am fost şi la un an. Am fost şi la 2. Dar controlul de la 3 ani l-am ratat, din motive subiective. Iar apoi l-am tot amânat pentru că vizita de  la 2 ani o enervase teribil iar acum nu mai voia nici să audă de aşa ceva. Până când a tot început să se plângă de dureri de cap iar atunci am decis că nu e cazul să mai aştept. Am pregătit-0, i-am spus că mergem la o altă doamnă doctor, foarte drăguţă. I-am explicat exact ce i se va întâmpla şi de ce este atât de important să verificăm vederea.

S-a convins singură că doamna doctor chiar este foarte drăguţă. Ba chiar a spus că la următorul control, anul viitor, îi va aduce câteva jucării de la ea, ca să aibă micii pacienţi cu ce să îşi ocupe timpul cât timp durează testele. Iar eu am profitat de ocazie să o rog pe dr. Roxana Cozubaş să ne explice de ce trebuie să mergem cu copiii la control oftalmologic încă de la început, nu să aşteptăm până ni se pare nouă că ar fi o problemă.

Şi mi-a dat o mulţime de exemple, unul mai dureros ca altul. Am ales să vă povestesc unul nu din cele mai grave, pentru că nu vreau să vă bag groaza în oase. Dar vreau să înţelegeţi că trebuie să vă duceţi copiii la control. O să vă spun despre o fetiţă de un an şi jumătate, ajunsă la ea la un control de rutină. A fost diagnosticată cu astigmatism şi a primit recomandarea să revină periodic la control, undeva la 6-8 luni, ca să se poată lua măsuri dacă lucrurile s-ar fi agravat. Fetiţa a fost adusă din nou la control la vârsta de 4 ani şi jumătate. Aţi ghicit deja că ochiul stâng, cel la care avea probleme, era extrem de afectat. Acum poartă ochelari, umblă cu ochiul sănătos acoperit ca să îl forţeze pe celălalt să lucreze şi asta va dura cel puţin un an de zile. Dacă fetiţa ar fi revenit la control la timp, problemele ei s-ar fi rezolvat mult mai repede şi mai uşor.

N-am să vă plictisesc cu nume de boli, cu explicaţii de specialitate. Vă spun doar atât: problemele oculare depistate la vârste fragede pot fi rezolvate în proporţie covârşitoare. După vârsta de 7 ani lucrurile se complică foarte tare iar de cele mai multe ori vederea nu mai poate fi recuperată.

Copiii nu vă pot spune dacă văd bine sau nu. Nu au termen de comparaţie. Voi sunteţi cei care trebuie să vă asiguraţi că totul este bine şi că nu vor avea de suferit o viaţă întreagă. Un control oftalmologic o dată pe an nu e un capăt de ţară. Şi nu vă costă nimic dacă mergeţi la cabinet cu o trimitere de la medicul de familie. Dar vederea pierdută sau foarte slabă îi poate costa pe copiii voştri enorm.

The post Mergeţi cu copiii la oftalmolog! De la câteva luni de viaţă, nu când nu mai văd deloc appeared first on Bianca Moruș.