Iată cele 10 Nu-uri de bază ale copiilor şi metodele de (non)combat

• Nu vreau să mănânc.

Da, ştiu că poate fi exasperantă chestia asta. Dar gândiţi-vă de câte ori aţi mâncat voi fără să vă fie foame şi de ce. Aduceţi-vă aminte de mesele în familie, când eraţi îndemnaţi, rugaţi, şantajaţi sentimental să mai mâncaţi puţin, că doar n-a stat doamna/domnul atâtea ore în bucătărie ca să nu mâncaţi voi. Dacă nu e vorba de o problemă reală, psihică, niciun om nu va răbda până să moară de foame. Mai repede murim noi de nervi.

• Nu vreau să mănânc asta.

Cred că este cel mai justificat „Nu” al lor. Spuneţi voi sincer de câte ori aţi mâncat un aliment care vă este total respingător, doar pentru că ştiţi sau vi se spune că e sănătos.

• Nu vreau să dorm.

Eu nu ştiu să spun cât de des adormeam cu capul pe masă, pentru că voiam să mai stau cu cei mari. Dar era foarte des. Şi mă trezeam apoi în braţele lui taică-miu, care mă ducea în pat şi mai protestam un pic, cu eu vreau să mai stau cu ei. Şi mă mai mir de ce fiică-mii, când îi vobeşti de somn, parcă o înjuri de mamă!

• Nu vreau la grădiniţă.

Îmi aduc aminte că făceam nişte scene monumentale în primii ani. Cel mai probabil era ceva ce nu-mi convenea acolo, pentru că după ce am schimbat grădiniţa, am cerut singură să rămân la program săptămânal. Era ucigător să mă trezesc în fiecare dimineaţă la 6 şi apoi să mă uit la ceilalţi copii cum dormeau. Aşa că nu e rău să verifici de ce refuză copilul să meargă la grădiniţă. Cu fie-mea e mai simplu. În fiecare dimineaţă se alintă şi îmi spune că ea vrea să stea acasă, cu mine. Apoi, pe drum, urlă la mine să o iau pe drumul rapid, că întârzie la grădiniţă.

• Nu vreau să merg în cutare loc(la bunici/la o petrecere/într-o vizită.

Ştiu că e foarte enervant să îţi faci planuri şi să înceapă plodul să facă scandal, că el nu dă doi bani pe planurile tale. Dar eu am decis ca atunci când nu e musai, mai ales că nu se întâmplă foarte des, să o mai şi ascult şi să îi fac pe plac. O explicaţie există întotdeauna în refuzurile de acest gen. Ultima oară fiică-mea nu a vrut nici chip să iasă din casă un week-end întreg. Şi a fost şi foarte explicită: „Vreau să stau doar cu tine, mami.” Şi a stat lipită ca marca de scrisoare. Şi cred că am făcut şi i-am făcut foarte bine că am plecat urechea la nevoile ei.

• Nu vreau să fac baie.

Oricât de tare le-ar plăcea să se bălăcească, există zile când îşi găsesc orice altceva mai bun de făcut decât să intre în cadă. Şi dacă zilele astea nu vin una după alta iar ei nu s-au tăvălit prin mocirlă, cred că nu leşinăm dacă nu îi săpunim într-o seară. Bonus: în loc de urletele la îmbăiat primim câteva minute de linişte.

• Nu vreau să-mi strâng jucăriile.

Da, este una din replicile lor preferate. Urmată, în cazul meu, de: „Strânge-le tu!”. Uneori, când epuizarea mea e mai mare decât ambiţia, le las să troneze prin toată casa. În restul cazurilor încercăm să ajungem la o învoială şi să le adunăm amândouă.

• Nu vreau să stau în scaunul de maşină.

Acesta este un capitol interzis categoric oricărei forme de negociere. Niciodată, sub nicio formă, nu plecăm la drum până nu e aşezată în scaun şi cu centura pusă.

• Nu vreau să plecăm din parc.

Da, acasă ne aşteaptă un munte de vase de spălat, curăţenie de făcut, mâncare de gătit. Dar nici nouă nu ne place când cineva ne întrerupe din distracţiile noastre. Aşa că nu cred că e capăt de ţară dacă mai stăm 15 minute după ce am hotărât noi că trebuie să mergem acasă.

• Nu vreau să-mi fac temele.

Eu n-am ajuns încă la acest capitol. Dar sper să am destulă stăpânire de sine ca atunci când voi ajunge în acel stadiu, să o las să îşi ia 2-ul de rigoare şi să sper că îşi învaţă lecţia. Sau dacă nu o învaţă, până la urmă nu putem fi cu toţii doctor academicieni, nu?

The post Cele 10 NU-uri de bază ale copiilor appeared first on Bianca Moruș.

1. „Nu alerga, că transpiri!” – De unde tragem concluzia că şi mişcarea şi transpiraţia sunt lucruri nepotrivite şi nedemne de specia umană.

2. „Vino să bei suc că ţi se face rău!”(sucul însemnând o minunată sticlă cu Cola)
„Dă-mi şi o gură de apă!”
„Abia ai băut suc.”
„Dă-mi şi nişte apă. Mi-e sete.”
„Nu, că te umfli în burtă.”

3. „Mami, mi-e foame!”
„Ia nişte pufuleţi!”
„Dar mie mi-e foame.”
„Şi ce-oi vrea acum să-ţi dau? Friptură?”

4. „Nu ai voie să bei rece, că faci roşu în gât.” – După cinci minute, copilul primeşte o îngheţată.

5. „Nu te mai juca cu creta, că îţi faci hainele harcea-parcea.”

6. „Nu. Nu mă joc cu tine. Ţi-am mai spus de o mie de ori. Nu ies în parc ca să îmi murdăresc hainele.”

7. „De acum înainte nu-ţi mai iei jucăriile în parc. Ţi-am spus că o să ţi le ia alţii.”

8. „Dacă nu te duci să te joci, eu nu te mai scot afară din casă.”

9. „Nu mai sta cu bebeluşii. Du-te la ăia mari. De la ăştia nu ai ce să înveţi.”

10. „Nu te mai duce pe iarbă, că sunt căpuşe.”

The post De prin parcuri adunate appeared first on Bianca Moruș.

Nu lipsesc nici maşinile buşitoare de care eram fascinată când eram copil. Bine, îmi plac şi acum la fel de mult.

Iar acum am avut ocazia să testez şi bărci buşitoare. Hai, că eu de astea n-am avut parte! Până acum. Că doar nu era să stau deoparte şi să mă uit cum se distrează copilul.

Căci asta e şi mai tare: acolo poţi să dai şi tu în mintea copiilor şi să testezi multe dintre minuni. Iar în unele m-am dat singură şi am chiuit cât am putut eu de tare, în timp ce fie-mea ţipa că vrea şi ea. Eh, ea tre’ să mai aştepte pentru leagăne preţ de vreo 45 de centimetri.

O ieşire la Miramagica nu e tocmai ieftină, mai ales dacă vreţi să vă faceţi de cap în familie. Costă cam cât o masă la restaurant. Dar distracţia e incomparabilă.

The post Distracţii la comun appeared first on Bianca Moruș.

Sunt convinsă că fiecare dintre noi a spus, la un moment dat, măcar una dintre replicile de mai sus. Căci e firesc să ne pierdem cu firea sau răbdarea. Dar atâta vreme cât nu ne facem un obicei din asta, copiii noştri au cel puţin o şansă la libertate. Libertatea de a fi ce îşi doresc şi ce simt.

The post Părinţi despre părinţi appeared first on Bianca Moruș.