1.       Controlul medical al copiilor ar trebui făcut zilnic şi cinstit. Nu cred că venirea unei asistente în grădiniţă o dată pe săptămână are vreo legătură cu realitatea. Acum copiii pot să nu aibă nicio problemă iar peste 2 zile să fie toţi bolnavi. Am văzut copiii duşi la grădiniţă cu febră mare, cu antibiotic după ei sau chiar copii care abia stăteau în picioare de rău. Am mai scris despre subiectul acesta şi aici. Dacă părinţii consideră că nu au de ales sau nu le pasă, este obligaţia celor de la grădiniţă să se gândească la toţi ceilalţi copii sănătoşi, care nu trebuie îmbolnăviţi din ignoranţa şi nepăasarea altora.

2.      Meniul copiilor nu ar trebui să conţină dulciuri, mezeluri şi alte alimente de proastă inspiraţie. La cele mai multe grădiniţe gustările de după-amiază sunt exclusiv dulci. În varianta ceva mai uşoară, acestea sunt făcute în bucătăria proprie sau de o firmă de catering. În varianta de scos din minţi, acestea sunt tot felul de porcării ambalate gen Eugenie, Barni sau altele din acelaşi spectru. Nici cerealele expandate şi pline de zahăr nu au ce căuta în meniul piticilor. Nici mezelurile, oricât de bine şi sănătos le-ar suna unora „şuncă din piept de curcan”. Nu este complicat să creezi un meniu sănătos şi adaptat nevoilor celor mici. Trebuie doar să vrei. Dar am impresia că la noi ar trebui să devină o obligaţie lucrul ăsta pentru că românul încă este convins că desertul este necesar şi chiar indicat în vieţile noastre. Şi până la urmă e treaba fiecăruia cum îşi creşte şi hrăneşte copilul dar e treaba mea să mă asigur că regulile lui nu afectează sănătatea copilului meu.

3.      Copiii trebuie să stea în aer liber. Mult. Doar că la noi comoditatea educatoarelor şi panica părinţilor merg mână în mână şi aşa se ajunge ca în cea mai mare parte a timpului zeci de copii să stea claie peste grămadă, în clase în loc să alerge în aer curat. 15 grade nu e o temperatură de speriat. Un pic de vânt n-a făcut rău nimănui. Nici zăpada nu e de speriat. În schimb viruşii şi bacteriile se simt minunat în spaţii închise şi aglomerate.

4.      Televizorul nu are ce căuta într-o creşă sau grădiniţă. Eu nu îmi trimit copilul acolo ca să stea proptit la desene animate. Îl trimit ca să se joace, să înveţe, să socializeze nu să se prostească pentru liniştea educatoarelor sau îngrijitoarelor.

5.      Copiii nu trebuie „să stea cuminţi”. Ţie, adult, îţi vine să o iei razna dacă stai 8 ore înţepenit la birou. Imaginează-ţi cum se simte un copil, bombă de energie, dacă i se spune fără încetare: „Nu alerga”, „Nu ţipa”, „Stai liniştit”. Lăsaţi copiii să se joace, să consume energie, să fie fericiţi! Regulile se impun mai uşor când copilul este mulţumit şi cooperant.

Voi ce credeţi că ar trebuie sau n-ar trebui să se întâmple într-o grădiniţă?

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Reguli pe care orice creşă şi grădiniţă ar trebui să le respecte appeared first on Bianca Moruș.

Așadar eu aș vrea să aflu cum ar trebui să pun problema la acest capitol. Și am ocazia să aflu chiar vinerea aceasta, pe 26 mai, de la ora 17.00, în cadrul celui de-al patrulea seminar gratuit din cadrul Școlii Părinților Responsabili, organizat de QBebe. Ora de informatică va aborda unul dintre cele mai sensibile subiecte ale psihologiei educative a copilului: Tehnologia şi reguli de utilizare în viaţa copilului.

Copiii nu sunt adulţi în miniatură. Un copil are nevoi diferite, organismul lui este în creştere, iar creierul de asemenea. Creierul unui copil are mai multe conexiuni neuronale decât cel al adulţilor. În acelaşi timp, acesta are şi mai puţini neurotransmiţători de inhibare. Aşadar, copiii percep realitatea mai difuz, mai puţin concentrat. Ei încă nu ştiu ce este important şi ce nu, de aceea acordă atenţie tuturor lucrurilor care-i înconjoară. Tehnologia este un conglomerat uriaş de stimuli, iar noi, ca părinţi responsabili, trebuie să ştim cum şi când să punem limite copilului, când şi cum să îl ajutăm să folosească tehnologia numai în folosul lui, pentru o dezvoltare armonioasă şi corectă. 

Lecția 1: Televizorul, dușman sau prieten? va fi predată de Simona Cernea, Psiholog Clinician si Psihoterapeut în Terapii Cognitiv Comportamentale şi Hipnoterapie, atestat de Colegiul Psihologilor din România

Lecția 2: Între smartphone și tabletă, de ce, când și cum punem limite va fi oferită de către Daniela Nicoleta Dumitrescu, Psiholog clinician, psihoterapeut CBT, practician Metoda ESPERE, blogger „Fericiţi cei ce comunică”

Lecția 3: Creierul copilului și tehnologia va prezenta sfaturi importante de la Dr. Raluca Maria Vlad, Medic specialist pediatrie, asistent universitar UMF Carol Davila

Lecția 4: Psihologia copilului născut în era tehnologiei va fi abordată de Carmen Simona Sbarna, Psihoterapeut, coach & trainer

Înscrierile la Ora de informatică se fac aici iar detalii despre toate seminariile Şcolii Părinţilor Responsabili aflați aici. Locurile sunt limitate, așa că nu uitați să vă înscrieți acum.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Cât și în ce condiții lăsăm copiii în fața gadget-urilor appeared first on Bianca Moruș.

S-a vorbit şi se va mai vorbi mult despre ambiţiile nemăsurate ale unor părinţi de a-şi împinge copiii spre vârf, cu orice preţ. Nu vreau să arăt cu degetul, nu vreau să învinovăţesc(sunt convinsă că durerea pe care o simt acum părinţii celor 2 este imensă), dar trebuie tras un semnal de alarmă. Încă unul. Orgoliile, disperarea după titluri, diplome şi recorduri transformă unii părinţi în monştri. La propriu. Fac orice ca să îşi vadă copiii pe culmile gloriei, ignorând riscurile şi uneori, dorinţele acestora. Iar în cazul lui Dor Geta Popescu nu era prima dată când se încălcau regulile pentru ca ea să fie „cea mai”.

Acum, aproape că este pregătită pentru Everest, care este planificat pentru primăvara lui 2017. Nu știe dacă va putea urca, există o limită de vârstă, 16 ani. (n.r. În septembrie 2015, Guvernul Nepalez a decis să introducă noi restricții pentru ascensiunea pe munte, limitând accesul persoanelor neexperimentate, în vârstă ori prea tinere, ori a căror stare de sănătate nu le permite să meargă singure, pe propriile picioare. Anul acesta, lui Tyler Armstrong, 12 ani, i-a fost refuzată cererea de a urca pe Everest). Tatăl ei discută acum cu autoritățile, să vadă dacă se poate face o excepție, dat fiind palmaresul ei. A mai obținut o dată una din partea Guvernului Argentinian, când i s-a permis să urce Aconcagua (n.r. 6.960m, cel mai înalt vârf din lume în afara Asiei), în ciuda faptului că nu avea încă 14 ani.

Sursa: http://www.frae.ro/blog/84-de-vorba-cu-dor-geta-popescu

Guvernul nepalez le-a respins cererea. Guvernul argentinian a fost dat în judecată şi aşa a ajuns Dor Geta Popescu să urce pe Aconcagua. Nu cred că deciziile de interzicere a ascensiunilor sub o anumită vârstă sunt făcute ca să enerveze sau să pună probleme doritorilor. Cred că au o logică, aceeaşi pentru care era interzis accesul ieri în Retezat, unde au murit cei doi copii.

Şi nu cred că este normal să ne folosim de autoritatea asupra copiilor noştri şi de iubirea pe care ne-o poartă ca ne hrănim propriul orgoliu. Pentru că asta se întâmplă în astfel de cazuri, de fapt. Nu ei sunt cei care îşi doresc să fie cei mai buni/puternici/rapizi din lume. Părinţii sunt cei care le imprimă „necesitatea” acestor lucruri.

Știe clar ce vrea. Se bazează pe tatăl ei 100%, pe experiența și voința ei, și crede că va reuși. Și mai vrea să moștenească de la tatăl ei 7 Munți în Grădina Carpaților și Altitude Expeditions Team, divizia de munți înalți a clubului sportiv montan Altitudine, din care face parte. Vrea să-i ducă pe oameni pe munte, să le fie ghid, așa cum face tatăl ei.

Sursa: http://www.frae.ro/blog/84-de-vorba-cu-dor-geta-popescu

Copiii nu sunt trofee. Şi nici nu trebuie să le obţină ca să le gâdile orgoliul părinţilor.

E drept că nu e doar vina lor că s-a ajuns aici. Este vina noastră, a tuturor, care îi ridicăm în slăvi şi îi glorificăm, fără să ne gândim la riscuri. E adevărat că primii care trebuie să facă asta sunt părinţii. Dar dacă ei sunt prea orbi ca să facă asta, atunci noi măcar n-ar trebui să îi încurajăm. Şi nu e vorba de alpinism. E vorba de orice, de sport, de şcoală, de olimpiade. De presiunea disperată pusă asupra copiilor care trebuie să îşi depăşească părinţii. De competiţia constantă la care îi supunem. Mai întâi noi, comparându-i cu cei din jur. Apoi toţi ceilalţi, care fac exact acelaşi lucru.

Da, e bine să încurajezi copilul să se autodepăşească, să vrea mai mult. Dar tu eşti obligat să îi asiguri integritatea fizică şi psihică.

Iar eu prefer să am un copil mediocru, dar sănătos şi fericit decât unul care doboară recorduri dar moare înainte de vreme.

Sursa foto: http://dorgetapopescu.blogspot.ro/

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Drumul de la un copil-trofeu la un copil mort appeared first on Bianca Moruș.

Prima regulă călcată în picioare şi, dacă e să mă întrebaţi pe mine, şi primul mit distrus a fost în chiar prima zi în care am ajuns acasă de la maternitate. Am spălat copilul, cu totul, fără să-i fi căzut încă buricul. Şi am continuat să tot fac asta până s-a întâmplat minunea, adică după vreo 3 săptămâni. Toată lumea îmi spunea că sunt nebună, inconştientă şi alte apelative dătătoare de încredere. Eu nu mă gândeam decât la asistentele din maternitate, care o ţineau pe-a mea podoabă sub jetul de apă, fără nicio grijă pentru preţiosul buric.

Doi, masajul bebeluşului. Ba se face după baie. Ba se face înainte de baie. Ba îl dai cu ulei fiert şi răcit. Ba îl dai cu crema cremelor, de 100 de lei flaconul şi se termină într-o săptămână. Ba îi ajută dezvoltarea fizică. Ba ajută la crearea unei legături speciale cu mama. Eu am încercat o singură dată. În afară de faptul că aveam impresia că o să o pierd printre degete şi mă gândeam că i-ar sta foarte bine în bolul de salată, nu am avut nicio trăire specială. I-am întrebat şi pe kinetoterapeuţii la care mergeam, care mi-au spus aşa: „Dacă vă face să vă simţiţi bine, puteţi să îi faceţi masaj. Dacă nu, nu. Şi în niciun caz nu îi daţi cu nimic pe corp. Nici ulei, nici cremă. Nu faceţi decât să îi creaţi un dezechilibru la nivelul epidermei.” Zis şi făcut! Am ratat-o şi p-asta!

Trei. Spălatul zilnic. Acum probabil o să îmi sară în cap 90% din suflarea care citeşte articolul. Nu, nu mi-am spălat copilul în fiecare zi până nu a început să se târască de capul lui pe jos. Da, pe jos, pe acolo unde colcăie bacteriile de toate felurile. Până la acel moment, am spălat-o în părţile esenţiale iar baie îi făceam la două-trei zile, în funcţie de cât mă ţineau bateriile şi picioarele.

Un alt subiect sensibil este cel al călcatului hainelor. Înainte să nasc, am avut grijă să calc toate prostiile, pe dos, desigur. Nu cumva să ia minunea vreo nenorocire de pe hainele spălate şi clătite de mine. Mă mir că nu m-am gândit să o pun şi într-un bol de sticlă şi să umblu cu mănuşi, la propriu, cu ea. Mi-a trecut repede isteria. Când dormi 2 ore din 24, îţi dai seama mult mai clar că dezinfectarea hainelor este la fel de inutilă precum cântăritul copilului înainte şi după alăptat.

Scosul afară. În cărţi se face progresiv, la nu ştiu câtă vreme după ce ai venit cu copilul acasă. Noi, la prima plimbare, am stat vreo 45 de minute. Erau vreo 15 grade afară şi singurul lucru care m-a făcut să mă întorc în casă a fost faptul că nu mă mai ţineam bine pe picioare.

Şi acum, daţi cu pietre! Sau spuneţi-ne ce reguli aţi încălcat voi!

The post Reguli de neîncălcat pe care le-am încălcat appeared first on Bianca Moruș.

1. Nu-l forţa să mănânce dacă nu îi e foame şi nu-l obliga să se hrănească cu un anumit aliment, doar pentru că ai auzit tu că e sănătos. Nu păţeşte nimic copilul dacă nu mănâncă broccoli. Nici tu nu ai avut de suferit pentru că nu ai mâncat spanac, de exemplu.

2. Nu-l obliga să facă balet, karate sau şapte limbi străine doar pentru că ţi-ai fi dorit să le faci tu cândva. Neîmplinirile tale pot deveni traumele lui. Lasă-l să aleagă şi să afle el ce-i place şi ce nu.

3. Nu-i spune tu că o anumită persoană este într-un fel sau în altul. Lasă-l pe el să îşi facă o părere despre cineva, chiar şi greşită.

4. Nu-l minţi, sub pretextul că îl protejezi. La un moment dat minciuna va ieşi la iveală iar el îşi va pierde încrederea în tine. Poţi găsi o variantă acceptabilă a adevărului în funcţie de vârsta copilului.

5. Nu folosi într-o negociere aşa-numitul argument „Pentru că aşa spun eu şi eu ştiu mai bine”. O explicaţie logică, care însă poate lungi discuţia, are întotdeauna mai multe şanse de câştig.

6. Nu-i spune că a făcut alegeri proaste. Dacă el, în acel moment, e mulţumit de ele, rişti ori să te transformi în duşmanul lui, ori să îi zgâlţâi încrederea în el şi să facă greşeli mai mari în viitor. Şi poate ce ţie ţi se pare o alegere proastă, pentru el e ceea ce are nevoie în acel moment.

7. Când realizează că a greşit, nu-i spune că ai avut dreptate. Spune-i că eşti lângă el şi că e o ocazie bună să înveţe din erorile lui.

8. Nu-l lua cu forţa de la locul de joacă doar pentru că vrei tu să ajungi acasă în fix cinci minute. Nici ţie nu îţi place să pleci de la manichiură înainte să ţi se usuce oja.

9. Nu-ţi place muzica pe care o ascultă? Adu-ţi aminte că nici mamei tale nu i-a plăcut prea tare când ai ajuns acasă cu un teanc de tricouri cu capete de mort pe ele şi ţi-ai făcut franjuri blugii pe care a dat o avere.

10. E comod să ţipi la copil, ca să îţi impui punctul de vedere. Dar câştigi doar pe moment. Sau aşa crezi tu, că e un câştig. Pe termen lung, oricum nu o să te mai audă. Tu vei urla tot mai mult şi tot mai tare iar el te va ignora tot mai uşor.

The post Ce ţie nu-ţi place, mai ales copilului tău nu-i face appeared first on Bianca Moruș.

The post Manual de utilizare a copilului… altuia appeared first on Bianca Moruș.

1. Nu te repezi la spital dacă nu eşti o persoană extrem, dar extrem de apropiată de mamă. Numai de tine nu are chef când ea nu ştie ce să facă cu ghemul foarte vocal din braţele ei.

2. Nu merge în vizită acasă, la lăuză dacă nu eşti invitat. Dacă nu te cheamă, înseamnă că nu are nevoie de tine. Un mesaj în care să o întrebi cum se simte şi dacă are nevoie de ceva este mult mai indicat.

3. Dacă totuşi ai ajuns la proaspeţii părinţi, nu intra încălţat într-o casă cu un copil mic. Are mama suficiente pe cap ca să nu mai şteargă şi după tine.

4. Spală-te pe mâini imediat ce ai intrat în casă.

5. Nu pupa copilul pe mâini. Niciodată. Este primul lucru pe care cei mici îl bagă în gură şi nu are nevoie de bacteriile tale.

6. Dacă ţii neapărat să iei abia-născutul în braţe, cere-i mamei un scutec de finet sau un prosop curat, să îl pui pe tine. Vrei-nu vrei, se va atinge de hainele tale murdare.

7. Nu-i da sfaturi mamei, dacă nu ţi le cere.

8. Nu-i da sfaturi mamei, dacă nu eşti părinte, în special dacă vorbim de alăptare sau orice lucru pe care l-ai face tu dacă ai fi în locul ei. Nu eşti. Abţine-te!

9. Nu mergeţi în vizită dacă aveţi cel mai mic simptom de boală. Voi sau copiii voştri.

10. Vizitele scurte sunt cheia succesului în continuarea relaţiei de prietenie.

11. Nu comenta despre fizic, nici de bine, nici de rău.

Dacă aveţi alte sfaturi, aştept cu drag comentariile tale!

Iar dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Ghid de utilizare al lăuzei şi abia-născutului appeared first on Bianca Moruș.