Prin urmare, singura soluţie să scapi cu minţile cât de cât întregi din nebunia asta minunată este să îţi iei informaţiile de la oamenii care le deţin pe cele corecte: de la medici specialişti. Şi puteţi face asta pe 5 mai, în cadrul evenimentului organizat de Chicco România, Părinţi de 10.

Veţi afla despre cum puteţi să vă păstraţi dantura sănătoasă în timpul sarcinii, despre diferenţele dintre naşterea naturală şi cea prin cezariană, când este recomandată cea din urmă, vom vorbi despre mituri legate de alăptare şi îngrijirea nou-născutului. Găsiţi întreg programul şi modalitatea de participare aici.

Vom vorbi şi eu şi Daniel Osmanovici, nu ca specialişti ci ca părinţi care am avut o mulţime de experienţe, multe – minunate, altele – mai puţin plăcute. Din toate însă am învăţat un lucru extrem de important: părinţii de 10 nu sunt cei care nu fac greşeli, sunt cei care învaţă şi nu mai repetă erorile.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Părinţii de 10 învaţă, pun întrebări şi aleg în cunoştinţă de cauză appeared first on Bianca Moruș.

De exemplu, dacă tu consideri că e bine să începi diversificarea conform recomandărilor OMS, adică după 6 luni, întotdeauna se vor găsi unii şi alţii care să îţi spună că eşti o tâmpită, că poţi să îi dai mâncare solidă şi de la 3-4 luni şi că oricum e bine să îi dai din mâncarea ta, că altfel va deveni un mofturos fără pereche. Sigur, eşti la fel de nepricepută şi dacă începi aceeaşi diversificare cu legume în locul celebrului măr amestecat cu biscuiţi.

Ce să mai spunem despre alăptare! Nu contează ce ai făcut, ce ai îndurat, cât te-ai chinuit. Dacă i-ai dat copilului lapte praf eşti o nenorocită care se gândeşte doar la ea şi care i-a distrus sănătatea şi viitorul. Bineînţeles, nici dacă alăptezi după vârsta de 2 ani nu eşti normală şi greşeşti teribil. Acum, fie vorba între noi, nu pricep şi pace de ce trebuie să dea vreodată o femeie explicaţii despre cum a născut sau dacă a alăptat sau nu. N-ai opri un om pe stradă să îl întrebi dacă a avut orgasm ultima oară când a făcut sex. Dar unii(mulţi) n-au nicio problemă să întrebe femei străine sau prea puţin cunoscute lucruri la fel de intime.

Apoi… alinţi prea mult copilul, îl ţii prea mult în braţe, te-ai transformat în sclava lui. Nu e normal să nu fie casa lună şi să nu ai mâncare caldă pe aragaz pentru că stai toată ziua după fundul plodului. Eşti praf însă şi dacă te întorci prea repede la muncă şi nu stai să îl creşti. Nu e în regulă că nu merge la 10 luni, nici dacă nu vorbeşte la un an. Dacă încă nu te-ai convins că oricine este o „mamă” mai bună decât eşti tu, îţi spun alţii că eşti o tută pentru că nu l-ai pus în lesă şi îi permiţi să descopere lumea. Dacă îi accepţi şi încerci să îi înţelegi tantrum-urile înseamnă că deja ai eşuat ca mamă iar copilul este un răsfăţat cu un pas deja pe calea pierzaniei. Dacă îi dai dreptul să refuze o mâncare sau să aleagă cu ce să se îmbrace eşti o inconştientă, pentru că aşa va ajunge şi să aleagă drogurile. Sau alcoolul. Sau pe amândouă, că oricum mai faci multe alte greşeli în educaţia lui. Dacă îl laşi să decidă de cine vrea să se apropie şi de cine nu iar greşeşti, că doar ştim cu toţii că trebuie să îl obligi să îi placă ceva, nu să îl laşi să aleagă. Dacă nu-l obligi să aibă zece pe linie la toate materiile, fie că îi plac, fie că nu, iar eşti un părinte denaturat, care îşi bate joc de viitorul copilului. La fel şi dacă nu îi desfiinţezi toate alegerile, fie că e vorba de muzica ce îi place, de prietenii pe care şi-i alege sau de meseria pe care vrea să o urmeze.

Nu cred în libertatea absolută acordată unui copil. Dar nici nu cred în dresatul lui. Ba sunt convinsă că acesta din urmă, în cele mai multe cazuri, poate face mai mult rău decât bine. Şi nici nu cred că eu ştiu mai bine cum trebuie să îşi crească alţii copiii. Da, tind să analizez. De multe ori poate nu sunt de acord cu ceea ce fac alţii. Dar nu sunt eu în pielea altuia, ca să ştiu de ce face într-un fel sau în altul. Sigur că sunt lucruri pe care le consider capitale: nu accept bătaia, nu înţeleg alimentaţia proastă în cazul copiilor foarte mici şi nici încercarea de a-i obliga să fie exclusiv cum îşi doresc părinţii. Dar nu îmi permit să îmi dau cu părerea dacă nu mi se cere şi nici să impun eu reguli altcuiva decât copilului meu.

Poate ar fi cazul să încercăm să ne preocupăm mai mult de ce este în casa şi în viaţa noastră decât în a altuia. Să vedem unde greşim noi şi să încercăm să reparăm, dacă dorim. Regulile nu sunt aceleaşi pentru toată lumea, aşa cum nu suntem toţi la fel. Aşa că înainte să îi dai cuiva un sfat, gândeşte-te că poate omul acela are alte idei despre viaţă decât ai tu. Şi oricât de greu este de acceptat, nimeni nu deţine adevărul absolut. Ce ţie îţi face bine, celuilalt poate nu i se potriveşte şi nici nu-şi doreşte. Ştiu şi eu că broccoli e sănătos, dar asta nu mă convinge să îl mănânc dacă mie nu îmi place gustul.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Sindromul datului cu părerea(sau cum alţii ştiu mereu cum trebuie să-ţi creşti tu copilul) appeared first on Bianca Moruș.

Eu nu sunt atât de convinsă că tot ce am ales să fac în viaţă a fost corect sau bine. Ba sunt sigură că am facut tone de greşeli. Şi aş fi putut face multe lucruri cu mult mai bine. Aşa că eu nu îmi doresc ca fiică-mea să fie copia mea decât cel mult când vine vorba de haine şi asta doar cât o va mai amuza pe ea.

Îmi doresc să fie însă mai deşteaptă decât mine.

Îi doresc să facă alegeri mai bune sau mai inspirate.

Îmi doresc să fie mulţumită de felul în care arată, dar să nu considere că frumuseţea e o calitate.

Îmi doresc să înveţe, să vrea mereu să evolueze, să rămână mereu la fel de curioasă precum este acum.

Îmi doresc să fie fericită dar să nu uite de cei nefericiţi.

Îmi doresc să continue să se joace şi după vârsta la care societatea consideră că nu mai e în regulă să faci asta.

Îmi doresc să aibă curaj să lupte pentru lucrurile în care crede, să nu îi fie teamă să spună ce gândeşte dar să ştie să fie şi diplomată.

Îmi doresc să îşi dorească mereu mai mult dar să nu fie dezamăgită că nu are mai mult. Să înţeleagă că e bine să tinzi spre mai bine dar să nu uite să trăiască binele din prezent.

Nu îmi doresc să nu facă greșeli, dar îmi doresc să învețe din ele.

Îmi doresc să simtă fericirea, nu să o caute.

Îmi doresc să iubească oameni și animale, nu lucruri.

Îmi doresc să nu renunțe ușor dar să fie capabilă să renunțe atunci când își dă seama că ceva nu i se potrivește sau nu îi este pe plac.

Îmi doresc să știe că oamenii pot fi falși dar să nu își piardă încrederea în toți. Să fie circumspectă, dar deschisă.

Îmi doresc să aleagă mereu argumentele, nu tonul ridicat.

Îmi doresc să știe că o iubire pierdută sau niște probleme care pe moment par de nedepășit nu înseamnă un final, ci o etapă.

Îmi doresc să nu se compare cu alții, nici cu cei mai buni, nici cu cei mai slabi. Îmi doresc să fie ea, în varianta ei cea mai reușită.

Îmi doresc să-și recunoască greșelile și să nu se teamă să-și ceară scuze.

Îmi doresc să fie liberă, să își aleagă drumul și să îl schimbe când simte că nu mai e drumul ei, să aibă rădăcini dar să nu înțepenească în ele.

Îmi doresc multe pentru ea, nu de la ea.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Fata mea, nu fi ca mine! Fii tu! appeared first on Bianca Moruș.

• Lasă, dragă, copilul să mănânce chips-uri/dulciuri/fast-food că nu a murit nimeni de la asta. – Aşa e, nu se moare din câteva chips-uri dar un pic de studiu pe bolile provocate de astfel de alimente n-ar strica. Şi mai presus de asta, e dreptul meu să îmi învăţ copilul să mănânce sănătos aşa cum e alegerea mea dacă şi când îi dau voie să mănânce tâmpenii. Dacă tu ai chef să îţi baţi joc de corpul tău e alegerea ta. Dar ţine-o pentru tine şi nu încerca să o transformi în stil de viaţă pentru alţii.
• Dar de ce nu laşi copilul să iasă afară(în soare, la vreo 40 şi ceva de grade)­? Îl cocoloşeşti prea mult. Aşa n-o să se călească niciodată. – Pe acelaşi principiu aş putea să te întreb de ce nu intri în apă, când afară sunt zero grade sau pe acolo? Că doar se ştie că asta e o metodă des folosită  pentru călire.
• Poate ar trebui să mai slăbeşti/să te mai îngraşi. – Poate, dar asta este strict treaba mea. Că sunt slabă cât Olive sau că sunt supraponderală este fix problema mea. Iar sfaturi accept de la medicul specialist. Sunt bine-venite şi avertismentele de la familie sau prieteni apropiaţi, asta dacă nu cumva mă lupt cu o boală care mă împiedică să rezolv problema. Dar cum tu nu te încadrezi în niciuna din aceste categorii, nici nu mă cunoşti, mai bine taci. Vorba aia cu „tăcerea e de aur” n-a apărut degeaba. Tot pentru specimene ca tine a fost inventată.
• Hai, ridică-te şi tu de la masă. Dansează şi tu puţin. Nu sta ca statuia la petrecere. – Uite, poate am pierdut pe cineva drag de curând şi am venit doar ca să nu-i dezamăgesc pe cei în cinstea cărora e petrecerea. Prin urmare nu o să rup ringul de dans. Sau poate sunt deprimată. Sau am nişte probleme care nu mă lasă încă să mă bucur de ce e în jurul meu. Orice ar fi, nu eşti tu în măsură să te bagi în sufletul meu iar faptul că faci pe implicatul nu ajută pe nimeni.
• Bea şi tu un pahar cu vin. Ce dacă eşti cu maşina? Nu e mare şmecherie. – Ba e mare şmecherie. Să urci la volan băut este dovadă de prostie. Nu contează cât ai băut, tot prostie e. Chiar dacă ţi se pare că tu eşti foarte rezistent şi că n-ai o problemă să conduci după alcool, reflexele nu mai sunt oricum aceleaşi. Deci tot la prostie ajungem. Şi că eşti tu pe prost pe pielea ta, n-aş avea o problemă. Dar ai mari şanse să îi omori pe alţii în drumul tău şi atunci nu eşti doar prost, eşti şi criminal.
• La ce-ţi trebuie atâtea facultăţi/mastere/doctorate? Nu mai apuci să îţi trăieşti viaţa că stai numai cu nasul în cărţi. – Dar eu te-am întrebat de ce ai renunţat la şcoală după zece clase? Sau de ce eşti agramat? Şcoala, până la urma urmei, este o chestiune de alegere, nu doar de posibilităţi materiale şi intelectuale. Şi nu cred că ar trebui să îi fie cuiva ruşine şi nici nu ar trebui să dea explicaţii, nici cei care au abandonat rapid sistemul de învăţământ, nici cei care continuă să înveţe şi la 50 de ani.
• Dar mănâncă şi tu puţin. Ce dacă eşti la dietă? Faci şi tu o excepţie. – De ce or avea unii impresia că trebuie să faci excepţii ca să le faci pe plac pentru nişte aberaţii nu pot să pricep. Cu ce te face pe tine să te simţi mai bine dacă îmi întrerup eu dieta? Ce beneficii îţi aduce ţie faptul că mănânc eu din bucatele de pe masă? Eu vin să îţi torn pe gât ceai de pelin doar pentru că am eu impresia că o să îţi facă bine?
• Hai, mai staţi şi voi! Nu moare copilul dacă nu se culcă la ora obişnuită. Ce dacă îi e somn? Se învaţă. – Din nou, oameni care nu au nicio treabă cu tine îţi dau sfaturi despre cum să îţi creşti copilul. De ce? Sunt convinsă că distracţia ta nu are legătură cu prezenţa mea. Iar mie îmi place să îmi am copilul vesel, nu să urle de oboseală doar pentru că unora li se pare interesant să fac act de prezenţă undeva.

Exemple sunt cu nemiluita. Sunt convinsă că aveţi şi voi o grămadă, aşa că puteţi să vă vărsaţi năduful aici.  Şi poate aşa se vor rezuma mai mulţi la discuţiile despre vreme. Sunt anoste, dar şi riscul de a-i enerva pe alţii e mai mic.

sursa foto: www.venusbuzz.com

The post Cum scăpăm de sfaturile pe care nu le cerem? appeared first on Bianca Moruș.

Dar când văd cum se cer sfaturi, tratamente medicamentoase şi moduri de administrare ale medicamentelor pentru copii şi bebeluşi mi se urcă sângele la cap. Înţeleg că mulţi dintre noi sunt dezamăgiţi de unii medici. Am şi eu pe listă nişte exemplare. Dar am pe listă şi nişte doctori senzaţionali, care m-au ajutat extraordinar. Dar cu dezamagiri sau fără, niciodată nu mi-a dat prin cap să îmi tratez copilul după părerile unor necunoscuţi de pe internet. Şi ştiţi de ce? Pentru că ăla nu e tratament iar în cazuri extreme un sfat prost poate duce la tragedii.

Cum să îi dai unui bebeluş medicamente după spusele unora, pe reţele de socializare? Cum să stai cu copilul cu febră 40 şi să întrebi ce să îi faci în loc să alergi cu el la spital? Cum să recomanzi antibiotice şi tot felul de seruri unor mame disperate, care nu ştiu de capul lor? Poate copilul ăla e alergic. Poate copilul ăla are o cu totul alta boală decât a avut al tău, chiar dacă simptomele sunt asemănătoare. Poate copilul ăla are o altă vârstă şi alte kilograme decât are al tău. Sau nu stii că la bebeluşi şi copii mici tratamentele se administrează în funcţie de aceste 2 criterii? Dacă nu ştii, ori nu ai copii, deci taci ori n-ai ascultat niciodată indicaţiile unui medic, deci taci. Sunt prea dură? Nu îţi place să ţi se spună că ai greşit? Hai să îşi explic altfel, mai pe scurt.

Bunele tale intenţii se pot transforma în acte criminale. Ai putea să traieşti ştiind că din cauza ta a murit un copil? Am să presupun că răspunsul este Nu. Atunci nu mai cere şi nu mai da sfaturi despre tratamente pe internet. Cine are nevoie, să cheme o ambulanţă, să meargă la medic sau să sune la unul. Peditel este unul din serviciile specializate. Sună acolo în loc să scrii pe facebook.

sursa foto: www.social-searcher.com

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Nu mai trataţi copiii după sfaturile primite pe internet appeared first on Bianca Moruș.

sursa foto: www.6iee.com

The post 10 sfaturi pentru viitoarea mea fiica adolescentă appeared first on Bianca Moruș.

The post Nu mai bine ne apăraţi decât să ne sfătuiţi? appeared first on Bianca Moruș.

1. Nu te repezi la spital dacă nu eşti o persoană extrem, dar extrem de apropiată de mamă. Numai de tine nu are chef când ea nu ştie ce să facă cu ghemul foarte vocal din braţele ei.

2. Nu merge în vizită acasă, la lăuză dacă nu eşti invitat. Dacă nu te cheamă, înseamnă că nu are nevoie de tine. Un mesaj în care să o întrebi cum se simte şi dacă are nevoie de ceva este mult mai indicat.

3. Dacă totuşi ai ajuns la proaspeţii părinţi, nu intra încălţat într-o casă cu un copil mic. Are mama suficiente pe cap ca să nu mai şteargă şi după tine.

4. Spală-te pe mâini imediat ce ai intrat în casă.

5. Nu pupa copilul pe mâini. Niciodată. Este primul lucru pe care cei mici îl bagă în gură şi nu are nevoie de bacteriile tale.

6. Dacă ţii neapărat să iei abia-născutul în braţe, cere-i mamei un scutec de finet sau un prosop curat, să îl pui pe tine. Vrei-nu vrei, se va atinge de hainele tale murdare.

7. Nu-i da sfaturi mamei, dacă nu ţi le cere.

8. Nu-i da sfaturi mamei, dacă nu eşti părinte, în special dacă vorbim de alăptare sau orice lucru pe care l-ai face tu dacă ai fi în locul ei. Nu eşti. Abţine-te!

9. Nu mergeţi în vizită dacă aveţi cel mai mic simptom de boală. Voi sau copiii voştri.

10. Vizitele scurte sunt cheia succesului în continuarea relaţiei de prietenie.

11. Nu comenta despre fizic, nici de bine, nici de rău.

Dacă aveţi alte sfaturi, aştept cu drag comentariile tale!

Iar dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Ghid de utilizare al lăuzei şi abia-născutului appeared first on Bianca Moruș.