De ce trebuie să aleagă copilul acela? De ce trebuie să înveţe că dragostea se împarte? Dacă faci 2, 3, 7 copii, îţi împarţi inima şi îi iubeşti pe unii mai puţin? Cât de egoistă şi frustrată trebuie să fii ca să îţi doreşti ca cel mic să îşi iubească tatăl mai puţin? Păi nu tot cu o mare dragoste l-ai făcut? Nu l-ai iubit pe bărbatul ăla căruia acum vrei să îi iei faţa? Sau pe el l-ai iubit mai puţin decât te iubeşti pe tine?

Văd femei care îşi desconsideră bărbaţii în faţa propriilor copii. Îi jignesc în fel şi chip, îşi varsă năduful şi îşi plâng supărările în faţa celor mici. Se victimizează din dorinţa de a-i atrage mai mult şi mai mult de partea lor, fără să se gândească la răul pe care îl fac.

Copilul care trăieşte aşa ceva va fi debusolat, sufletul lui va duce o luptă cumplită între dorinţa de a-şi proteja mama şi iubirea firească faţă de tată. Va învăţa că dragostea e cu jumătăţi de măsură şi că respectul e doar un cuvânt în dicţionar. Copilul trebuie să ştie că părinţii lui îl iubesc amândoi mai ceva ca pe ochii din cap. Şi că e normal ca el să simtă la fel. Pentru amândoi.

The post Să mă iubească pe mine mai mult appeared first on Bianca Moruș.

Pentru că îmi aduc aminte şi acum bucuria pe care am simţit-o ori de câte ori un român a urcat pe podium, la orice sport. Nu mă gândeam atunci câtă suferinţă poate îndura cineva ca să ajungă acolo. Eram cât de cât conştientă de eforturi, de muncă, de sacrificii dar nu îmi trecea prin cap că marii noştri campioni, atunci când reflectoarele nu mai sunt pe ei, sunt umiliţi şi bătuţi chiar de către cei care îşi asumau pregătirea lor şi practic, câştigurile lor. Şi acum mi-e ruşine. Mi-e ruşine că m-am bucurat şi m-am mândrit cu câştiguri obţinute cu lacrimi, bătăi şi umilinţe, cu suflete mutilate şi durere ce nu trece o viaţă. Mă simt, într-un fel, şi eu responsabilă pentru suferinţa lor. Pentru că, fără să ştiu, bestiile care se vând ca antrenori, s-au hrănit şi cu aplauzele mele. Şi au pretins şi mai mult, ca să îşi mai vadă un elev pe podium. Şi au fost şi mai agresivi, ca să fie şi mai convingători.

Maria nu este singura care a vorbit despre asemenea abuzuri făcute în numele victoriei. Iar acestea nu au avut loc doar în România sau doar în gimnastică. Nu spun că este o practică des întâlnită, deşi mărturiile de la tineri care au abandonat sportul de performanţă tocmai din cauza asta sunt cu zecile. Doar că pe ei nu îi ascultă nimeni, pentru că pe ei nu îi cunoaşte publicul. Şi Maria a fost atacată în fel şi chip. Dar poate cea mai revoltătoare reacţie a avut-o chiar Ministrul Sportului, cel care ar trebui să vegheze şi să lucreze pentru bună-starea sportivilor.

„Dacă am fost vreodată lovită de antrenorii mei, nici nu o să spun, căci ei m-au scos campioană olimpică, vicecampioană olimpică, mondială, europeană. Și dacă m-au călcat în picioare sau m-ar fi călcat în picioare, nu o să spun niciodată. Am tot respectul pentru ei că m-au scos campioană olimpică”.(declaraţia Elisabetei Lipă pentru Digi Sport.

Apoi, conform gsp.ro, la finalul emisiunii, acelaşi ministru i-ar fi spus Mariei Olaru: „Știu, Marie, că așa e, dar nu trebuie să spui!”

În continuare preferăm politica struţului. Ne băgăm capul în nisip şi ne facem că nu vedem, nu auzim. Şi cel mai important, nu vorbim. De ce să nu vorbim, doamna Lipă? Nu e motiv de mândrie să ai zeci de medalii în dulap dar să fii distrus sufleteşte. Nu e motiv de mândrie să ai multiple titluri olimpice dacă pentru ele ai fost călcat în picioare. Motiv de mândrie este să fii un om sănătos fizic şi psihic, să nu tremuri dacă ridică cineva tonul în apropierea ta, să nu înţepeneşti dacă cineva ridică mâna asupra ta. Motiv de mândrie este să îţi înveţi copiii să facă sport de plăcere, nu de frică. Motiv de mândrie este să trimiţi în viaţă oameni adevăraţi şi fericiţi.

Vă e teamă că nu vor mai merge copiii să facă sport de performanţă de teama abuzurilor? Dar nu vă temeţi că s-ar putea răni în sălile de sport trecute parcă prin război? Nu vă temeţi că ar putea renunţa din cauza lipsei echipamentelor necesare? Sau pentru că statul român face mult prea puţin pentru încurajarea sportului în rândul tuturor românilor? Asta nu vă mai sperie, nu?

sursa foto: www.republica.ro

The post Decât să facem performanţă aşa, nu mai bine ne lipsim? appeared first on Bianca Moruș.

sursa foto: www.6iee.com

The post 10 sfaturi pentru viitoarea mea fiica adolescentă appeared first on Bianca Moruș.

1. Nu-l forţa să mănânce dacă nu îi e foame şi nu-l obliga să se hrănească cu un anumit aliment, doar pentru că ai auzit tu că e sănătos. Nu păţeşte nimic copilul dacă nu mănâncă broccoli. Nici tu nu ai avut de suferit pentru că nu ai mâncat spanac, de exemplu.

2. Nu-l obliga să facă balet, karate sau şapte limbi străine doar pentru că ţi-ai fi dorit să le faci tu cândva. Neîmplinirile tale pot deveni traumele lui. Lasă-l să aleagă şi să afle el ce-i place şi ce nu.

3. Nu-i spune tu că o anumită persoană este într-un fel sau în altul. Lasă-l pe el să îşi facă o părere despre cineva, chiar şi greşită.

4. Nu-l minţi, sub pretextul că îl protejezi. La un moment dat minciuna va ieşi la iveală iar el îşi va pierde încrederea în tine. Poţi găsi o variantă acceptabilă a adevărului în funcţie de vârsta copilului.

5. Nu folosi într-o negociere aşa-numitul argument „Pentru că aşa spun eu şi eu ştiu mai bine”. O explicaţie logică, care însă poate lungi discuţia, are întotdeauna mai multe şanse de câştig.

6. Nu-i spune că a făcut alegeri proaste. Dacă el, în acel moment, e mulţumit de ele, rişti ori să te transformi în duşmanul lui, ori să îi zgâlţâi încrederea în el şi să facă greşeli mai mari în viitor. Şi poate ce ţie ţi se pare o alegere proastă, pentru el e ceea ce are nevoie în acel moment.

7. Când realizează că a greşit, nu-i spune că ai avut dreptate. Spune-i că eşti lângă el şi că e o ocazie bună să înveţe din erorile lui.

8. Nu-l lua cu forţa de la locul de joacă doar pentru că vrei tu să ajungi acasă în fix cinci minute. Nici ţie nu îţi place să pleci de la manichiură înainte să ţi se usuce oja.

9. Nu-ţi place muzica pe care o ascultă? Adu-ţi aminte că nici mamei tale nu i-a plăcut prea tare când ai ajuns acasă cu un teanc de tricouri cu capete de mort pe ele şi ţi-ai făcut franjuri blugii pe care a dat o avere.

10. E comod să ţipi la copil, ca să îţi impui punctul de vedere. Dar câştigi doar pe moment. Sau aşa crezi tu, că e un câştig. Pe termen lung, oricum nu o să te mai audă. Tu vei urla tot mai mult şi tot mai tare iar el te va ignora tot mai uşor.

The post Ce ţie nu-ţi place, mai ales copilului tău nu-i face appeared first on Bianca Moruș.